2,397 matches
-
ori revista lui Carcalechi de la 1822 își punea mare încredere că „în bibliotecile fraților din Bucovina” s-ar putea „să se mai păstreze undeva vreun exemplar a lor îngropat în pulberea uitării...” Și își punea, mai ales, mari nădejdi de izbândă în cercetarea viitorimii... „Bucovina”, gazetă bilingvă, tipărită pe două coloane, una în românește și alta în germană, cu coaractere semichirilice, servind moldovenilor, ca și valahilor, dar tratând probleme și din mediul austriac și german, cu interese în Principate, se declara
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
G. Călinescu: Cred că asupra tuturor chestiunilor profesionale primează o calitate pe care ar trebui s-o dezvolte orice scriitor și anume: a fi de folos poporului. Arta este o misiune, rămîne mereu în picioare comandamentul poetului vates, vestitor al izbînzilor vremii lui. Să te bați la Troia e fără sens astăzi, eroii sînt la cîmp, în uzine, în mine, în văzduh" (Misiunea scriitorului, în Cronicile optimistului, E.P.L., 1964, p. 349). Emil Iordache decelează cîteva postulate ale literaturii proletcultiste între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a avut ca rezultat nu numai câștiguri sociale și civile, mai ales pentru cei care se aflau sub stăpâniri străine, ardelenii, basarabenii și bucovinenii, ci pentru toți Românii, acea Înghețare a pulsațiilor și sentimentelor, necazurilor, vitregiilor, ca și a izbânzilor În litera scrisă, ceea ce numim Cultură și care dă nu numai identitate, dar și rezistență, stabilitate și legitimitate unei populații! Care Îi dă dreptul de a stăpâni nu numai un tertitoriu, dar și de a avea istorie. Când am ajuns
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
judeca. Dacă vrea neapărat să „judece” o epocă sau pe unii și pe alții. Da, și noi aici facem unele judecăți de valoare și chiar morale, dar ne restrângem la cazurile flagrante; și-apoi, noi „am trăit” aceste lupte și izbânzi, credem că ele au fost reale și necesare, iar pe cei care le contestă, le maculează, Îi privim cu un zâmbet calm și Înțelegător - Înțelegându-le suficiența și mai ales pulsiunile de frustrație sau pur și simplu oportuniste, oricât s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acel gol În care Îngerii ne vor sprijini și purta!”, cum o spun unele texte poetice și liturgice. Bucuria vieții, de a fi și de fi lucid de aceasta; ceea ce se Întâmplă nu atât - sau nu numai! - În momentele unei izbânzi, ale unei vești mari și bune, ale unui acord cu lumea, ale unei recunoașteri plenare, ale unui diagnostic pozitiv după nopți albe etc. etc., ci În unele ceasuri neașteptate, de zi sau de noapte, și, eu Însumi, trăind cu putere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era comunist, fiindcă nu mai avea cum să fie. Un fost demnitar al regimului Ceaușescu devenea la fel de necomunist ca un fost deținut politic. Trecutul nu mai conta. Începea o istorie nouă. În aceste condiții, „ceilalți“ nu prea aveau sorți de izbândă. Erau, oricum, prea puțini și dispersați. Câțiva supraviețuitori ai Închisorilor comuniste, oameni deja trecuți de șaptezeci de ani, În frunte cu Corneliu Coposu, au reînființat Partidul Național-țărănesc, căruia i-au adăugat apelativul „creștin și democrat“ — P.N.ț.C.D. (Încă Înainte de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și macaralele, și scheletele!). Doar „Casa Poporului“ (așa Își numise Ceaușescu marele palat; era cadoul pe care Îl făcea, nu lui și soției sale, ci poporului) a fost terminată, și pe dinăuntru, de noul regim. N-a avut sorți de izbândă oferta unui miliardar american care ar fi vrut să o cumpere și să instaleze În ea un cazino. Unora li s-a părut chiar o ofensă adusă națiunii române. Dacă era a poporului, trebuia să rămână a poporului! Chestiune de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
zic spaniolii. Și nici fericire de o zi care să nu se transforme a doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă: catastrofa preschimbată în izbândă, victoria în înfrângere. Iată o vorbă care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
umilirea unui popor. Nepoțelul care n-a reușit și care vine smiorcăindu-se la emirul X ca să-i vorbească de necazurile sale și să-l ușureze de un cec... Cine va ști să aprecieze sacrificiul individului în lupta dusă pentru izbânda Poporului?" Tu unul ai îndrăznit, dar ai plătit cu viața. Devenise stânjenitor democratul care nu rata nicio manifestație în favoarea palestinienilor și pregătea în același timp, cu studenții săi de la universitatea Saint-Joseph, primăvara de la Beirut. Considerai că lupta pentru drepturile individului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț, razna, gleznă, cizmă, beznă, bezmetic; aghiazmă, catapeteazmă; a plăsmui; basm. m). sălbatic, primăvăratic; buratec, jaratec, cântec, petec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Călugării cunoscând în el după chip frumos și semne pe fiul împărătesc l-au dus la Bizanț. Iar Arcadiu a construit, după asta, mănăstirea în locul cu smeură unde fusese găsit. Aici s-au trimis danii și se fac rugăciuni pentru izbânda Voievodului Moldovei. Pahomie discuție cu catârul, Nifon la trecerea unui pârău Agatanghelos Pahomie cu ideia și știința că trebue să arate cum se trece și catârul îl urmează Intrările la mănăstiri au grapă cu lanț care se ridică și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care a corectat-o printr-o interpretare a interpretării. Ieri, la Consiliul "Casei Scriitorilor", d. Sandu Rosetti mi-a comunicat că a pus în cunoștință pe Rege despre "rugăciuni" și traducerea Bibliei. L-a interesat lucrul și-i dorește izbândă cu bune cuvinte la adresa mea. Tot ieri, d. Victor Slăvescu mi-a spus că Regele își dă bucuros agrementul pentru "Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înțelegi iadul cu chinurile decât raiul cu fericirea. Dorința față de pasiune e ca plăcerea față de fericire. Dar dorința devine ades pasiune, pe când plăcerea nu va ajunge niciodată fericire. Omul pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Frumusețea e o scrisoare de recomandație pe care natura o dă favoriților săi. Turgot: După felul cum se distribuie elogiul și blamul, prefer să rămân defăimat. Pope: Totul e cu putință; toată lumea are dreptate: cu aceste sentințe găsești prieteni și izbândă în viață. Unei doamne îi plăcea atât de mult conversația, încât vorbea într-una; și când tăcea, nu asculta pe nimeni. Socot că era tare de urechi. Omul de treabă nu se poate îmbogăți decât printr-o întâmplare. Posibil, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la 1898, când i s-a încredințat de Partid conducerea unui grup de muncitori de la căile ferate, la Tiflis, și când, după a sa mărturisire, devine ucenic al comunismului, până astăzi, când părul i s-a albit în lupte și izbânzi eroice, a fost în întregime închinată lumii muncitoare. A urât și lovit necontenit pe dușmanii marxism-leninismului, a iubit pe oamenii muncii. "Greutățile de aceea există ca să lupți împotriva lor și să le biruești"... Nu există cetăți pe care bolșevicii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Oamenii, în număr de cam o mie, s'au strâns la primărie. Voiau să vie asupra Folticenilor. Vreme de câteva ceasuri s'au trudit învățătorii, mai ales Bondescu, să-i întoarcă de la hotărârea aceasta. Însfârșit, vorba lor a fost cu izbândă, și satul s'a potolit. S'a lucrat cu energie în acest sat de oameni tari, și aspri, violenți din fire. Irimia Irimescu, Brusturi Oamenii îndârjiți și-au prins arendașul și i-au dat o bătaie. Apoi l-au scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
12 km mai jos de Sighet, pentru că l-a apărat pe rege la Baia, a fost scos de sub jurisdicția autorităților locale și supus celei a palatinului și a judelui curții regale. Din aceste documente nu respiră un sentiment al unei izbânzi deosebite, dimpotrivă, ele ne sugerează că regele a fost înfrânt la Baia. Faptul că regele impunea stărilor Transilvaniei să-i dea 40.000 de galbeni, pentru a organiza o nouă campanie împotriva Moldovei, este încă o dovadă că regele nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
6978 (1470) august 20, au venit tătarii, mulțime mare, și s-a bătut cu ei Ștefan voievod la dumbrava de la Lipinți, lângă Nistru. Și a gonit urma lor și a luat toată prada lor. Și apoi s-a întors cu izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor.” Dacă autorul letopisețului se putea înșela în privința anului în care au năvălit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
importantă este fapta lui Ștefan pentru creștinătate, dar și pentru fala sa. Vestindu-i pe principii apuseni despre victoria lui Ștefan, Matei și-o atribuia sieși. Așa se explică de ce, în scrisoarea pe care papa i-o trimitea regelui Ungariei, izbânda lui Ștefan, demnă de laudă, a fost obținută „cu sprijinul supușilor tăi ... și sub oblăduirea înălțimii tale regești.” Substituirea înfăptuită de Matei Corvin constituie factorul esențial, datorită căruia faptele lui Ștefan și rolul european pe care Moldova l-a jucat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră”, Ștefan cel Mare „cu toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb, vorbește de o mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe fugari cu atâta râvnă, încât ucise mai mulți din fugă decât din luptă. Cuprinși de groază fugarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trecându Dunărea, la vreme de mas și lovindu-i fără veste, i-au speriat de au căutat a fugi lăsând pleanul și tot ce au prădatu. Iară Ștefan vodă le-au apucatu pleanul tot și s-au întorsu înapoi cu izbândă”. Din scrisorile trimise de Emmanuele Gerardo, una fiind expediată chiar la sfârșitul lunii august 1476, Senatul venețian știa că turcii se retrăseseră din Moldova „fără să fi pus stăpânire pe nici un târg și, nepunând la socoteală prada apucată, n-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
raiduri de pradă pe pământul Moldovei. De aceea, ținând seama de toți acești factori, Ștefan cel Mare se va strădui să pună capăt acestei situații prin eforturi militare și diplomatice. O asemenea tentativă nu ar fi avut însă sorți de izbândă numai cu forțele moldovenești. Trebuia, pentru aceasta, o oaste puternică, înzestrată cu mașini de război și multă artilerie. La un asediu prelungit, oastea otomană putea interveni în apărarea cetăților și lupta s-ar fi dat în stepa deschisă din sudul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Nici un cuceritor nu s-a oprit vreodată pe malul unui fluviu, zicând că nu îl interesează ce se întâmplă pe malul celălalt. Cu atât mai puțin după ce a trecut fluviul, semn că voia să anexeze Imperiului teritoriul obținut în urma unei izbânzi. Până acum, însă, turcii nu au reușit să câștige o bătălie decisivă. Sultanul nu și-a concentrat toate forțele și nu a participat în persoană la expediție doar de dragul de a face o plimbare la nord de Dunăre. Direcția, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și a participat la 36 de lupte și a avut, totuși, norocul să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-a lăudat și l-a considerat ca fiind omul căruia putea să i se acorde, cu înțelegerea tuturor, comanda unei oști creștine care să îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
solară, care se adaugă culorii albe, specifică ființelor din alte dimensiuni: „Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele”. Din același plan simbolic fac parte și hainele de aur rezervate încercării finale, a izbânzii eroului. În basmul Tăbarcă din colecția Petru Caraman, mezinul se îmbracă în argint prima dată pentru a trece proba maritală, dar reușește doar când va eclipsa soarele prin apariția lui: „Atunci calul îi zise: - Stăpâne, bagă mâna în ureichea mea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]