2,450 matches
-
dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de recrutare, unde un colonel deșirat l-a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate cu morminte, toți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scaun, copleșit. Klapka, încredințat că l-a potolit, continuă cu mai multă siguranță: ― O crimă imensă e îndeobște războiul, dar cu deosebire războiul Austriei! Încaltea când un popor de același sânge ia armele, cu sau fără dreptate, știu cu toții că izbânda va fi spre folosul neamului și prin urmare fiecare om poate muri cu credința că s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi însă niște stăpâni urâți au trimis robii să moară ferecîndu-și lanțurile!... Atunci? în mijlocul vălmășagului de crime, ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să fie. Încercă să-l înăbușe, dar glasul deveni poruncitor. Atunci îi fulgeră prin minte: dacă ar avea el norocul să spargă reflectorul rusesc și dacă, drept recompensă, ar fi citat sau decorat, ce ușor și cu câte șanse de izbândă s-ar putea duce la generalul Karg! Ideea aceasta i se păru atât de minunată, că se miră cum de nu i-a venit mai curând, îndată ce s-a hotărât să se prezinte generalului... Îi pieri pe loc orice urmă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o misiune militară, sub comanda lui Gorman. Teoretic Burke îi era egal, dar practic altfel stăteau lucrurile. ― Pot exista supraviețuitori incapabili de a se deplasa, fiind răniți sau blocați în interiorul vreunei clădiri. Astfel de căutări nu prea au sorți de izbândă, dar acesta-i regulamentul. Trebuie să efectuăm această verificare. (Se răsuci spre comteh.) Totul funcționează normal, Hudson? ― Dacă se află un singur supraviețuitor pe o rază de doi kilometri, vom ști. Deocamdată n-am captat nimic în afară de semnalul puștoaicei. ― EBP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să ne ducem pe Sulaco și să radem zona asta. Numai așa putem fi liniștiți. Făcu cu ochiul. Burke se albi la față și făcu un pas în direcția militarului. Până să-și dea seama că nu avea sorți de izbândă să realizeze ce-și pusese în gând, se mulțumi să-și exprime verbal indignarea. ― Este absurd! Doar n-ai de gând să arunci o bombă nucleară peste colonie! ― Una mică de tot, fii liniștit. Dar destul de puternică pentru a distruge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Radu din 1987 - ,s-au discutat și diverse modalități concrete de acțiune pentru înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu, inclusiv printr-o lovitură de stat militară. Ion Iliescu a opinat însă constant că singura cale viabilă, cu sorți de izbândă, ar fi o mare revoltă populară! După cum s-a putut lesne observa, ancheta în cazul pe care lam prezentat s-a desfășurat pe două planuri: pe de o parte, lui Nicolae Radu i s-a întocmit dosar penal pentru săvârșirea
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
continue la nesfîrșit, numai că posibilitatea de a obține fondurile necesare investigației dispăruse odată cu moartea fratelui și oricîte economii ar fi avut ea, nu văd la ce i-ar fi servit să-mi solicite continuarea unei anchete fără sorți de izbîndă. În cele trei zile și jumătate care Îmi rămăseseră pînă la expirarea contractului, oricît de activ aș fi fost eu, tot nu obțineam cine știe ce rezultate. N-aveam motive să mă simt dezamăgit. Pretextînd În sinea mea că de fapt am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întâmplat. Dimpotrivă, eroul lui Hugo i-o victimă a unui sistem inuman, abuziv; el suferă din cauza celor din jur“. E greu de spus dacă Victor Martzi poate fi considerat un personaj tragic, pentru că nu se gândește niciodată la viitoarea sa izbândă (la răscumpărarea uriașă pe care trebuie să i-o plătească soția lui Vernescu), fiind conștient mereu de pedeapsa pe care o va primi și continuând să meargă pe drumul destinului, căruia nu i se poate opune: „Închid ochii. Trag de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
picurând delicioase complexe ciobăneilor sosiți, virili, de pe Muntele Athos!), paingii ritoși, magaziile moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ca să apară înainte cu condiția să o trimitem pe front în Transilvania și în Basarabia, bineînțeles exagerând dacă s-ar putea caracterul poporanist ce îl are. Tratativele cu doamna Prezan în această privință stagnează și nu vă pot asigura de izbândă. Am vorbit tot despre aceeași chestiune și cu d-l Brătescu-Voinești care ne sprijinește, e vorba ca ministerul de război sau instrucție să se hotărască a face ceva pentru soldații de pe front lipsiți de cărți. Altă ispravă este că azi
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dracului, să mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine, să trecem o raită pe la Fana, OK? Da, firește, să mergem pe la Fana, acceptă Carmina și-și luă, zâmbitoare, rămas bun. În timp ce cobora scările avu senzația că ea era cea victorioasă, dar nu-și preciză în ce anume consta izbânda ei. Întâlnirea cu Sidonia și Ovidiu avusese un farmec aparte, o tulburase. Dintr-odată își dădu seama că fusese privită ca o femeie, ori ea aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai devreme sau mai târziu, adevărul gol-goluț va ieși la iveală. Până la urmă Horst Haputstein, omul din spatele afacerii cu Testifortan Plus Își va primi pedeapsa. Faptul că a murit la Închisoare, neputând să fie de față la acest moment de izbândă, nu e un motiv suficient de Întemeiat ca să nu se facă dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația menționată mai sus vor servi ca dovezi În acuzațiile de neglijență În serviciu, aduse lui Manetti. În timpul percheziționării birourilor ei, a fost găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
omuleț... electriza. Nicolae Dunăreanu, venit la Ismail din Vechiul Regat, Întâmpină În 1918 greutăți enorme În deschiderea unei școli românești dat fiind opunerea vechilor cadre rusofone și chiar a elevilor... Dar cu sufletul de adevărat român punând tot sufletul pentru izbânda cauzei românești În orașul port din sudul Basarabiei, a fost părintele Cristea, profesorul de muzică.” Mai departe, profesorul Dunăreanu Îl descrie pe pr. Cristea În mijlocul elevelor lui. Era personificarea unui crez, a unei izbânzi de mai bine de un veac
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
adevărat român punând tot sufletul pentru izbânda cauzei românești În orașul port din sudul Basarabiei, a fost părintele Cristea, profesorul de muzică.” Mai departe, profesorul Dunăreanu Îl descrie pe pr. Cristea În mijlocul elevelor lui. Era personificarea unui crez, a unei izbânzi de mai bine de un veac pe pământul Basarabiei dezrobite. Modest... blând, uita de persoana lui când era vorba de a-și pune personalitatea În serviciul școalei și a neamului. Rezultatele activității sale au fust apreciate de Regele Carol al
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
am aprins fără zăbavă. O amintire dureroasă s-a perindat prin mintea tânărului. Cel puțin, așa am apreciat eu, subtil cunoscător al fizionomiilor, și, cufundându-mă În fotoliu, i-am cerut, printre vălătucii albăstrii ai fumului, să-mi vorbească despre izbânzile sale. Interesantul chip negricios i s-a luminat. Am ascultat atunci străvechea poveste a scriitorului care se luptă cu lipsa de Înțelegere a burghezului și trece peste valurile vieții purtându-și himera pe umeri. După ce dedicase câteva cincinale farmacopeei montane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Stai locului, Pumita, a sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se lase dus de nas de amăgitoarele chemări ale acelei arte a romanului care nu are rădăcini americane, spaniole. Scriitorul care nu simte cum Îi suie În sevă vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
domnul Comandor se ruina intenționat. Îl tulbura și umilea convingerea că Întreaga sa viață era falsă. Era ca și cum ți s-ar spune pe nepusă masă că ești altcineva. Ricardo se crezuse mare sculă: acum pricepuse că tot trecutul și toate izbânzile lui erau opera lui taică-său și că, cine știe din ce pricină, el Îl dușmănea și-i pregătea cazane cu smoala iadului. Și s-a gândit că nu prea merita să trăiască. Nu s-a plâns, n-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul și-a asezonat istorioara cu tot tacâmul misterelor orientale, care sunt marca de foc a strălucitelor sale monosilabe și chiar a tenului și ținutei proprii. Departe de mine chiar și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie d-ăl mai grandoman Înteres să să frece cu barosanii ăi mai râncezi. Îți promit c-am intrat pă ușa dân față În asa șoz sensibil. Ieram În grădina dă iarnă și tomna Îl Învățam, să zicem, fără mare izbândă pă Poyarré să consumeze mate, când s-a arătatără alde Grandvilliers. S-a pusără dă nici ustoroi nu mâncase, nici gura nu le puțea la masa mea, care ie lungă. Gaston, gata să Înteprindă un trabuc, ș-a pipăit caraimanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru Patriarhia Română însă, deocamdată, grila de programe și politica editorială de tip catehetic oferă celor interesați un discurs greoi, nemarcat de sigilii intelectuale de excepție. Este un început promițător în spațiul eclezial românesc care, desigur, va avea sorți de izbândă în cazul unei regândiri și reorientări a politicii publicistice. Până aici am prezentat succint câteva exemple din multitudinea de moduri în care Biserica Ortodoxă Română se folosește de mass-media proprii pentru a-și îndeplini misiunea. Nu se poate așadar reproșa
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar încă mai arăta a bărbat tînâr, cam trupeș, dar tânăr. Era satisfăcut de izbîndă. Niciodată nu-l prinsese pe comis-voiajorul firmei Molt atât de descoperit. În cele din urmă, pentru o asemenea clipă merita tot exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge, foarte mult sînge. Au trecut mai bine de zece ani, domnule dragă, de cînd avem o țară nouă. Pentru cei mai mulți zăpăceala asta nu ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]