3,194 matches
-
o mai văzuse pe mama lor plângând în halul ăsta. Uitându-se la un film, i se mai întâmpla să lăcrimeze la o scenă cu adevărat sfâșietoare. Plânsese și la înmormântarea socrului ei, moș McGonigle. Dar acestea erau episoade de jale reținută, iar Minette își păstrase demnitatea chiar și atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace e așa, se plânse Amelie, apoi se aplecă spre mama ei. Haide, maman, Martin nu merită să te macini atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici că mânca aiurea și nici că el se amuza. Și mai târziu, plimbându-se mână-n mână pe străzile șerpuitoare ale orașului, oprindu-se să arunce bani în cutia de chitară a cântărețului care îngâna balade de dor și jale, îi povesti de ce se întorsese în Irlanda și ce șoc fusese pentru ele plecarea tatălui său. — Îmi pare rău de mama ta, spuse el cu compasiune. Tatăl tău e... cam dobitoc? Nu obișnuiam să gândesc așa, spuse Darcey. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să trimit Corinei, înainte de plecarea poștei, scrisoarea despre atmosfera neprielnică de la mănăstire, împotriva părintelui Varava, intenția nezdruncinată a tuturor de a forma așa-zisa Comisie de evaluare, așa i-a spus părintele, pornirea neînduplecată a preasfinției Sale, starea mea de jale și mai ales neputința de, am sfătuit-o să se adreseze Comisiei de pictură bisericească înainte ca părintele stareț să întreprindă demersurile oficiale pentru examinarea picturii, dându-i limpede de înțeles că acesta e foarte hotărât să nu accepte fresca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum trei ani, și mă uit la ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atâta grabă. Scumpe prietene, întreg târgul Iașilor a început să se vaete aflând că l-ai lipsit de prea cinstita ta figura de oltean get-beget. Ba, până și bietele dobitoace au început să ragă, să latre în semn de mare jale în urma necugetatei tale plecări. Sper că te-ai călătorit bine până la moșia matale Dârvari, mai ales că acum caleștile boierești merg taman ca o porumbiță ce se îndeamnă mai repede la cuibul ei. Pe la noi la palat treburile merg bine
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
la palat treburile merg bine numai că toate cancelariile sînt pline burduf de învățăcei ce-și zborșesc creierii pe tăți păreții de nu le mai întră o buchie în capul lor cel sec. Peste tăt numa procese și mai mare jalea să vezi câte-o domniță că pierde până și bunul simț și începe a boci pi la tăti ușili de-ți vine să-ți iei tătă lumea în cap și să pleci ori la Dârvari ori la Botoșani au Dorohoi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai triști și mai săraci, dar cu bucuria de a fi întâlnit pe cărarea vieții noastre un OM adevărat! Pentru că înainte de a fi profesor, a fost un mare Om și astfel îl vom păstra în inimile noastre ! Cu dor și jale să-l plângem împreună și a ne rugăm pentru sufletul lui ! E tristă "starea uniunii"! Dumnezeu să-1 odihnească ! Mihaela Vidopol (Balanovici) pentru clasa 12 E+F, generația 1983/1987, Liceul „Mihai Eminescu” din Botoșani, 16.02.2011 Un monstru sacru
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
va dura decât o clipă. Ce trist să văd florile, Care știam c-aveau să cadă, Plecând Înaintea mea, Una să nu mai rămână Pân-la sfârșitul primăverii. Acoperindu-și fața cu mânecile, soția lui Katsuyori cântă aceste versuri, plângând cu jale. Una dintre doamnele de onoare Își Înghiți lacrimile și continuă: Când au Înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând În urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind În aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi deveneau mai neputincioase. — Iertați-mă! Neputând să mai privească, Sozo acționă, În calitatea sa de secund, și-i tăie stăpânului său capul. În momentul când Katsuyori căzu Înainte, Sozo Îi Înhăță capul și-l strânse la piept, văietându-se cu jale. Predându-i capul lui Katsuyori fratelui său de optsprezece ani, Sozo Îi spuse să-l ia și să fugă. Dar tânărul, În lacrimi, declară că avea să moară cu fratele său, orice-ar fi fost. — Prostule! Pleacă imediat! Sozo Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mișcare. Hideyoshi emise o proclamație din Azuchi. Aceasta fu pusă În largă circulație prin toate domeniile lui, precum și pe la generalii din provinciile care l-ar fi putut sprijini, chemându-i pe toți războinicii drepți să se adune la Azuchi. Ce jale, pentru autorul strategiei oarbe care determinase proclamația. În Kitanosho, căsătorit cu frumoasa Doamnă Oichi și Înconjurat de troiene, Shibata Katsuie aștepta zadarnic ca natura să-și urmeze cursul. Numai de-ar fi venit odată soarele primăverii, să topească zăpada. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
impunerea legii mozaice, stabilirea lor în Asia, si crucificarea lui Iisus Hristos. Ahania, emanația lui Urizen, începe prin a fi Plăcere ("Pleasure"), dar sub forță "legii morale" a lui Urizen ea devine păcat (poemul se termină cu cîntul ei de jale). ☼ The Song of Los, 1795; există 6 copii ale acestui poem (avînd 8 plăci), toate tipărite în 1795; conține secțiunile "Africa" și "Asia" ce preceda în cronologia lumii celelalte două profeții, "America" și "Europa". Reprezintă verigă de legătura dintre sfîrșitul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el, Părinții-au fost căzut. Nu mult zăcură; năluca lui Urthona găsi ale genunii ierburi. Frecînd tîmplele 143 lor, le reînsufleți; nu scriu aicea 175 Toate tînguirile, dar toată viața lor de-apoi fost-a tînguire. Cînd fură-ndestulați cu jale se-ntoarseră napoi la Golgonooza, Pe drumul Dranthon-ului144 Enitharmon simți-n străfund poartă Inimii sale luminoase brusc deschizîndu-se și închizîndu-se din nou cu groaznică durere. În inima-i Vala-ncepu iar să prindă viață în hohote de plîns; 180 Și-atunci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el căzu mort, atuncea mădularele-i în sînul cel de tină164 se-odihniră; 160 Și cum sămînță cade din mină semănătorului, la fel căzu și Urizen, și moartea Puterile i le închise în uitare; apoi așa cum și sămînță încolțește Cu jale și durere, la fel patul de țină îi re-nnoi mădularele. La început o slăbiciune de copil; vremuri trecură; adunắ putere, Dar tot ședea-n singurătate; apoi nălțîndu-se, în zbor se avîntắ 165 Nainte, desi căzînd, prin pustiirea nopții, sfîrșind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
palida-i față, Nu vorbi, tăcut rămase pîn' ce simți boală cea rece. Apoi Los plînse pe vîntu-ngrozitor cu gelozie-n tînguirea-i: "De ce nu pot ca să mă Bucur de frumusețea ta, Încîntătoare Enitharmon? 185 Cînd mă întorc din Nori de Jale în Elementele rătăcitoare Unde tu, înfiorîndu-te cu bucurie, fermecătoare strălucind că vară, Te-odihnești în desfătare, rumena cînd sînt plecat, de frumusețe-nvăpăiată, Rece și palida în suferință cînd m-apropii, de frica Frunții și-a ochilor mei groaznici tremurînd, buzele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al pierzării; Căci, de priveau în sus, vedeau Divină Viziune, Ori de priveau în jos, tot Viziunea cea Divină o vedeau De toate părțile înconjurîndu-le dincolo de păcat și moarte și infern. 50 Enitharmon teșea scăldată-n lacrimi, cîntînd viersuri de Jale Și mîngîiere-ndurătoare în vreme ce-n suspin sufla nainte Spectrele pe vînt, Iar trupurile Vegetale pe care Enitharmon le teșea Acuma se deschiseră în inimile lor și-n pîntece și-n creier Către Beula; și Morții cei din Ulro coborît-au dintr-al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen, Șezînd în templu-i, furios, simți toropitoarea amorțire, El însuși încîlcit în propria să mreaja, în suferință, pofta, remușcare. 180 Enitharmon teșea înlăcrimata, cîntînd viersuri de Jale Și-ndurătoare mîngîiere în vreme ce-n suspin sufla nainte spectrele pe vînt Și trupuri le teșea, dîndu-le nume; fiii și fiicele-i iubite, Tocmindu-le pe fiice la războaiele-i de țesut, Los îi tocmi pe fii La ale Golgonoozei Vetre printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
all their woods; the streams and valleys wail'd în dismal fear. 4 [To hear the sound] Hearing the march of Long resounding strong heroic verse / 5 Marshall'd în order for the day of Intellectual Battle". ["1 Cîntecul de Jale al lui Enitharmon, care a zguduit cerurile cu mînie, / 2 Și astfel începe cartea lui Vala, pe care orișicine o citește / 3 Cu Intelectul sau de înțelege Frază cea grozavă / 6 Cerurile se cutremura-vor; Pămîntul se mișca-va și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
incapabil de acțiune : „E în firea păstorului să fie visător și energic visător când stă, în singurătatea muncilor, ori câmpiilor, pe lângă turma lui, energic în pribegiile pe drumuri și în luptele cu ceea ce îi stă împotrivă " Densusianu explică dorul și, jalea prin chiar felul, specific de viață al ciobanilor „ Nota nostalgică nota mai mult de resignare, de stăpânire a sufletului de revărsări vijelioase ceea ce se exprimă prin cuvântul tipic și în același timp poetic dor, nu poate fi explicată dacă n-
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
la Codrii Cosminului(1497), după care a urmat expediția în Polonia, pacea de la Hârlău(1499), ocuparea Pocuției. Rănit grav într-o bătălie, bătrân și slăbit în urma războaielor, Ștefan cel Mare a murit la 2 iulie 1504 fiind îngropat „cu multă jale și plângere” (Grigore Ureche) la Putna. Domnise 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni. Zestrea lăsată de Ștefan era inestimabilă. Economie, politică, apărare, cultură toate sferele vieții sociale înfloriseră la căldura și lumina acestui astru. Moldova rămânea după el
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună.” SERGENTUL (fragmente) Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
acum?!!! Joi se-mplinesc 4 săptămâni de când la 9,30 seara tata a venit cu vestea groaznică a evacuării. Dar nimic nu era cert. Vineri lumea a aflat că duminică vom fi evacuați. Și-așa a început febra evacuării. Plânsete, jale, împachetat, fiert, totul una-n alta, fără cap și coadă. Nu ne-am dat seama ce ne așteaptă. Era un vis - așa credeam noi -, nu ne dădeam seama ce ne așteaptă. Sâmbătă, prăvăliile erau închise și a început vânzarea clandestină
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
frumoase. După masă la ora trei s-a zvonit că totul a fost amânat pentru șase luni. Nesiguranță, neliniște, plecăm sau nu? Mamei și tatei le-au părut rău după cele vândute și dăruite și chiar și mie mi-era jale de ele. Dar în inimă aveam o îndoială, nu eram siguri de zvon. Eram gata cu împachetatul, dar așa ca și cum aș pleca într-o excursie. Nu ne închipuiam că s-ar putea să ne smulgă cu totul din casa noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lung, noroios, presărat de căruțe, pline cu saci, boccele, copii, bătrâni. Pe jos, alături de căruțe, tinerii. Țiganii o duc mai bine. Ei au căruțe, noi nici atât. Lăsăm Câmpulungul în urma noastră și ajungem la gară. Aici e și mai groaznic. Plânsete, jale, bagaje, țipete, îmbarcarea în vagoane care transportă, de altfel, caii. Vagoanele sunt curățate de paie și ne urcăm noi. 38 de persoane într-un vagon, printre care patru bătrâni peste 80 de ani și un copil paralizat. Ne era teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reproduc opinii critice despre propria revistă, din alte publicații, sau exprimate verbal; Perpessicius realizează un reportaj - Atelierele sculptorilor noștri, Tudor Mușatescu îl intervievează pe Marin Simionescu-Râmniceanu, directorul Editurii Cultura Națională, iar Camil Baltazar e autorul relatărilor O vizită la sculptorul Jalea și O vizită la „Bibliofila” din str. C. A. Rosetti. De vorbă cu Fisher-Galați, despre expoziția de carte rară, deschisă de Asociația Bibliofilă Română, fundată de H. Streitman, H. Fisher-Galați, Al. Tzigara-Samurcaș, Mișu Antoniade, Ion Minulescu, M. Negreanu și Aristide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
vremii”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Capitala” ș. a. A fost directoarea revistei „Sub ochii femeii” (1930). A tradus, în volum, Prințesa de Clèves de Doamna de Lafayette (1930) și Foamea cea mare de Johan Bojer (1932). Câteva piese de teatru (Boier Jalea, Când femeia iubește toamna, Cântec bătrânesc) nu au ajuns să fie tipărite. S-a păstrat, într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]