5,277 matches
-
-mi pună Întrebarea aceea stranie despre urechea lui Van Gogh. El nu se Încadra deloc În peisajul New York-ului. Restaurantul japonez părea să se integreze perfect, la fel și chelnerii și clienții lui, care vorbeau cu toții despre comediile muzical, despre jazz, pictură, investiții imobiliare, acțiuni la bursă. Bărbatul Însă respira un aer diferit. N-aș putea să-l definesc exact, dar avea ceva din aerul lui Robert de Niro din Șoferul de taxi sau al lui Dustin Hoffman din Cowboy-ul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
producție, un cameraman, un inginer de sunet, doi asistenți și un băiat pe care-l alergau În toate părțile, dar numai eu și regizorul eram invitați după masă să-i ținem companie lui Monkey prin cluburi de noapte, baruri de jazz sau discoteci. Regizorul locuise câțiva ani În New York și cunoștea orașul ca pe propriul buzunar, motiv pentru care Îndeplinea și rolul de coordonator al echipei, așa că era de Înțeles ca el să-l Însoțească, dar nu Înțelegeam cum de eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la mine pentru a se lăsa umilită. Bineînțeles că mă plătește pentru asta. Apoi, am mai avut o fată de douăzeci și patru de ani, din categoria intelectualelor, care lucra la o companie de creditare, și o patroană a unui bar de jazz din Akasaka, care tocmai Împlinise treizeci de ani. Trebuia să ne dăm seama Încă de atunci: satisfacerea În realitate a poftelor carnale nu o putea depăși pe cea din imaginația noastră. Dar chiar dacă ne-am fi dat seama de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lângă zid, gemeau de clienți. Unii stăteau în fața intrării și fumau. Subit, simți nevoia să audă glasul mamei ei. I se făcuse dor. Scoase telefonul dar, văzând că e aproape de unu noaptea, renunță. Se lăsă atrasă de sunetele muzicii de jazz ce răzbăteau din interiorul unui mic local. (...............) Florinda intrase din întâmplare la Mike's Place și, așezându-se pe un loc liber de lângă ușă, citise automat afișele de pe pereți care anunțau concerte de blues, reggay, muzică punk și soul. Volumul
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
un whisky fără gheață. Alcoolul tare se îmbibă numaidecât în pereții stomacului ei gol și o ameți. Nu-i mai păsa de nimic. O cuprinse o moleșeală și o stare de bine de care aproape că se rușină. Îi plăcea jazzul, paradoxal o răscolea și o calma în același timp. Nici nu apucă să se întrebe cum de pașii o purtaseră într-un loc unde din prima clipă simțise că era așteptată, când zgomotul infernal al exploziei acoperi totul. Căzu la
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
oameni de artă precum poeții Guillaume Apollinaire, Tristan Tzara și Michel Letris încep să fie interesați. Fenomenul se amplifică în perioada dintre cele două războaie mondiale, creându-se statuile sacre Baoule (Cote d'Ivore) și Fang (Gabon), piesele muzicale de jazz și dansurile erotico-exotice a lui Josephine Baker. Școala americană, de altfel, le intitulează „primitivism”. Acestei școli le vor aparține creațiile artei moderne a lui Robert Goldwater și mai târziu William Rubin (1984). Acest artist plastic este principalul autor al expoziției
ARTA AFRICANĂ de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362852_a_364181]
-
minunată, bună de ținut minte toată viața.” Un scriitor consacrat, un pictor de talent, ne-a ținut atenția încordată și plăcut surprinsă. Farmecul comentariilor, al discuțiilor, surprizele, umorul...n-ar fi farmec dacă l-am descrie, el este live, este jazz session...mai adaug doar că articolul cu Avatarul lup al scriitorului Eugen Dorcescu a fost ascultat atent și poezia Avatar recitată, o dată de mine și apoi cu talent de Eliza Noemi Judeu...cu totul altceva, scenic și limpede... Despre scrisul
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Lezama Lima, Carlos Fuentes, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa. Cortázar folosește substanțial monologul interior cât și luciditatea conștiinței așa cum învățase de la James Joyce și alți moderniști. Este influențat de Suprarealiști, de Noul Roman Francez cât și de improvizațiile jazzului. Nu întâmplător povestirea " Urmăritorul" este bazată pe viața saxofonistului american Charlie Parker. A mai scris poezie, drame și multe ficțiuni de o imaginație debordantă, cu care a uimit cititorii (de exemplu "Povestiri cu Cronopii și Speranțe"). Produce două almanahuri în
MAGIE CU JULIO CORTÁZAR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363435_a_364764]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > JAZZ Autor: Cristian Pop Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... cântau într-o inerție accelerată, un vers învățat într-o dimineață... rememorând zile, nopți, o viață. http://www.youtube.com/watch?v=Cg0cmhjdiLs sursa foto: internet Referință Bibliografică: Jazz / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
iar camerele de sub aceste săli, aflate la etajul inferior, sunt absolut goale. Și de la construcțiile vechii arhitecturi s-a trecut la construcția unor săli ultramoderne. Din anul 2004 s-au costruit patru săli de concert, mai ales pentru muzica de jazz: „Sala de Sticlă”, „Sala de Metal”, „Sala de Piatră”, „Sala de Lemn”, niște săli cocepute în viziune foarte îndrăzneață și deosebit de atrăgătoare. Dintre acestea, noi am vizitat „Sala de Sticlă”, o sală dreptunghiulară. Orchestra ocupă loc pe podea iar spectatorii
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
invitați s-au numărat scriitorul și redactorul George Rocă (a cărui susținere și încurajare pentru proiectele mele curente, ca și pentru dezvoltarea mea ca scriitor, le apreciez enorm!), scriitoarea Mihaela Cristescu, profesorii Eva Foster și Daniel Reynaud, cunoscută muziciana de jazz Ani Kiko. Următoarele prezentări ale lucrării se vor petrece în curând în UȘĂ (New York, Chicago, și posibil la Los Angeles) și Canada (Toronto) prin grijă d-nei Doina Uricariu, directoarea ICR New York. Euforia și amintirea acestor evenimente se stinge pe zi
TAINA SCRISULUI (49) – UN TESTAMENT LITERAR de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364228_a_365557]
-
cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii distracției! Ce atmosferă boemă țesea din cântece de petrecere romanțe, tangouri, romanțe, muzică jazz, sentimentalul Gică Petrescu! Unde sunt ele acum? De ce n-are nimeni grijă de crucea lui de mormânt, nici de locuința lui pustiită. De ce nu-i preschimbâ nimeni părăsita casă, din ruină în muzeu? S-ar renaște duhul boemei unui veac
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
aceleia romantice din „Micul Paris”. În 1937, pe când era cap de afiș al evenimentelor muzicale ale Bucureștiului de altădată, după o selecție intransigentă va ajunge să cânte, sub preudonimul George Petrimi, la Cazinoul orașului regal Sinaia, cu celebra Orchestră de jazz condusă de Dinu Șerbănescu și va începe să înregistreze cântece pe plăci de patefon pentru casele de discuri Columbia, Odeon, His Master’s Voice, producători celebri în epocă. Întâlnirea cu marele muzician Dinu Șerbănescu e întâlnirea cu un destin fenomenal
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
asemenea, în 1938, Brâncuși a filmat, cu camera de 35 mm pe care i-o oferise Mân Ray, instalarea sculpturilor din ansamblul monumental de la Târgu Jiu: Coloana fără sfârșit, Masa tăcerii, Poartă sărutului. Proiecția va fi însoțită de muzică de jazz selectata de Philippe-Alain Michaud. Philippe-Alain Michaud este istoric de artă și cercetător, șeful colecției de filme de artă a Muzeului Național de Artă Modernă - Centrul Georges Pompidou din Paris. Cercetările sale se axează îndeosebi pe legăturile dintre artă plastică și
CONSTANTIN BRÂNCUȘI, OMAGIAT LA MADRID, IN CADRUL CELEBRĂRII LUNII FRANCOFONIEI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363245_a_364574]
-
Își ia zborul pentru o rugăciune. Dar în apropierea inimii Îngreunându-se, moare. De vreme ce icoana n-are chip. Nici ochi. Și, totuși, Atât de puternic plânge Prin ploile de toamnă... (3) Am avut noroc să trăiesc Până când am înțeles Melodiile jazz-ului. Prin paleta de sunete Să desenez un timp cu palma Traseul imaginar al unui Cântec fierbinte, tropical, Aspru. Trebuia să fie așa Pentru a visa mai puțin. Pentru a nu mai avea poftă Să ne întoarcem La cele clasice
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
statuie, la pupitru, atunci când este vorba de condus orchestre ascultate de către melomani așa cum ascultă doctorul inima, Tiberiu Soare explorează și interegnurile muzicii, ba chiar moderează în prezent o emisiune tv, unde e loc și de muzică ușoară, folclorică, de petrecere, jazz etc... Delectându-se cu evocarea și analiza pe teme muzicale, împreună cu diverși invitați, nu după clasele muzicii, ci după genurile ei, cunoaștem de această dată un alt Tiberiu Soare, foarte jovial, care discută, dezbate și apreciază muzica pentru toți. Unde
TIBERIU SOARE. NATURA MUZICII, ÎNTREGITĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367698_a_369027]
-
aruncate până la înălțimea stabilimentului hotelier pe un fond musical care se schimbă la fiecare jumătate de oră, la început pe o frumoasă canțonetă și-apoi așteptăm pauza pentru a revedea întregul balet acvatic, de data asta pe un fond de jazz care acompaniază soluții tematice și mișcări pe care doar entitățile subacvatice, cum am văzut la Monterey cu câteva săptămâni în urmă, le pot undui în mișcarea lor naturală însă aici, ca să aduci firul sau stropul de apă de apă să
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
se lege. Am început să cânt și, uite-așa, am devenit o mică vedetă și la Cluj. Ce mă mai umflam în pene! În ’68 am mers la primul festival studențesc: am luat un premiu. Apoi a urmat festivalul de jazz - că aveam și astfel de veleități -, unde am luat iar premiu, am mers și la «Steaua fără nume»... Peste tot unde se cânta, hop și eu! Am cântat până și în corul de cameră (al Conservatorului n.n.), până când m-au
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
accentul ăsta franțuzesc. - Suntem din Toronto. Acolo vorbeam franceza. Bine, să nu-ți imaginezi că este franceza de Paris..., râse Mike. - Da, da... Eu vreau să ajung în Paris, să cuceresc toată lumea... - Și eu vreau asta... - Da, dar tu cu jazz-ul tău... - Și ce dacă? Eu cu jazz-ul meu voi cuceri lumea... - Așa te vreau, prietene!, râse Marsh ridicându-se în picioare. Băieții se apucară de treabă, își traseră cablurile prin tot subsolul casei, își instalară microfoanele, aduseră hârtii
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
franceza. Bine, să nu-ți imaginezi că este franceza de Paris..., râse Mike. - Da, da... Eu vreau să ajung în Paris, să cuceresc toată lumea... - Și eu vreau asta... - Da, dar tu cu jazz-ul tău... - Și ce dacă? Eu cu jazz-ul meu voi cuceri lumea... - Așa te vreau, prietene!, râse Marsh ridicându-se în picioare. Băieții se apucară de treabă, își traseră cablurile prin tot subsolul casei, își instalară microfoanele, aduseră hârtii pentru partituri și își cocoțaseră boxele pe două
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
o mică defecțiune. Brusc, liftul s-a oprit clătinându-se usor. Etajul 107? Clădirea avea doar 100 de etaje! O farsă? Ușile s-au deschis. În fața ei se întindea o sală mare animată de lume pestriță. O muzică lentă de jazz adusese pe ringul de dans perechi înlănțuite ce se legănau in ritmuri senzuale. Lumini difuze divers colorate întregeau atmosfera glamour. Privea perplexă la chelnerii cu mănuși albe și fracuri ce serveau la mese. Nu iși revenea din mirare, nu înțelegea
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Lezama Lima, Carlos Fuentes, Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa. Cortázar folosește substanțial monologul interior cât și luciditatea conștiinței așa cum învățase de la James Joyce și alți moderniști. Este influențat de Suprarealiști, de Noul Roman Francez cât și de improvizațiile jazzului. Nu întâmplător povestirea „Urmăritorul" este bazată pe viața saxofonistului american Charlie Parker. A mai scris poezie, drame și multe ficțiuni de o imaginație debordantă, cu care a uimit cititorii (de exemplu "Povestiri cu Cronopii și Speranțe"). Produce două almanahuri în
MAGIE CU JULIO CORTÀZAR de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364747_a_366076]
-
interpretează piese muzicale de popularitate. Din „complet” se distinge o „jurată” atrăgătoare, inspirând iubire nu doar pentru că știe bine că muzica nu e aruncare de paiete în public... Este vorba despre profesoara de canto, cântăreața de operă și solista de jazz Ozana Barabancea, admirată și pentru frumusețea corporală, nu se poate da poruncă privirii să ocolească surâsul ce-i înflorește tot chipul, lumina tandră a ochilor, transparentele reflecții trandafirii ale frunții și obrajilor, voioșia transgresată din inimă pe buze, două cortine
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
nu cântă din întâmplare ci pe seama unor ani de învățare, exercițiu, acumulare de experiență...! Viața sufletească sumbră se sfarmă ca valul de țărm, la întâlnirea oglinzilor inimii și timpanelor spirituale ale publicului spectator și telespectatorilor, cu interpreta de operă și jazz, precum și profesoara de canto, Ozana Barabancea. Pe lângă că este protagonistă e show-lui de televiziune „Te cunosc de undeva”, ca jurat, este, de asemenea, incorporată și în juriul emisiunii „Aplash! Vedete la apă”, a făcut parte din distribuția musicalului „Chicago”, și
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]