42,645 matches
-
ca gălbenușul În vitrina prăvăliei, dar Înăuntru se dovedi a fi Întuneric și răcoare. Doi domni Își așteptau rândul, stând cu spatele la o oglindă mare, cu privirea odihnindu-se pe o altă oglindă din fața lor - care le Întoarse privirile goale Înmiit. Judecând după discuția dintre ei, bărbații erau colegi de facultate la universitatea din zonă. După jumătate de oră veni și rândul meu. După ce m-am afundat În scaunul moale, Erhard Kretschmer mă acoperi cu o bucată de material foșnitor. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
testez, să văd dacă e posibil. Totuși, aproape imediat, cu o ușurință amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare, toate la fel de sinuoase, și am Înțeles că e prea mult, cel puțin pentru capacitatea mea actuală de a judeca, ca să urmăresc mișcările astea capricioase, corpurile astea În formă de lalea, alergând În toate direcțiile, aproape ca... Vocile ciudate, șterse răsunară din nou - de data aceasta, Însă, nu din Întunericul care mă Înconjura, ci chiar din sinea mea enervantă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Întâmplările astea nefericite, cu atât vedeam mai clar că ele avea legătură cu „apostolul spermei“ despre care vorbise Karp la muzeu. Hauptstein folosea resursele Fundației fără știrea lui Froehlich, pentru a pregăti o societate bazată pe idealuri antice. Dar, judecând după cele Întâmplate aseară, ceva Îi punea Încă planurile În pericol - și asta nu putea fi decât filmul. Cel mai probabil, conținea Înregistrări care demascau activitatea frăției și le arătau așa cum erau de fapt: ilegale. Dar de ce, mai exact? Else
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui! Știam eu că așa o să pățesc odată și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei Lapidus!“ — Alex, răspunde-mi imediat! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o dată pe scări: Hesh ieși în goană din apartamentul părinților săi, trecu pe lângă ușa noastră și coborî în beci, însoțit de un zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu forța unui umăr care, judecând după această dovadă, s-ar fi zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
septembrie (scena asta, nu știu cum se face, dar reușește să mi se încrusteze în închipuire). Ei, și cine-i tembelul la faza asta, ăă? Și n-are nici o importanță (de asta îmi dau seama de la bun început, în legătură cu felul în care judecă Dumnezeu Ocârmuitorul) nici cât de mare sau mică e regula pe care o încalci: încălcarea în sine e de-ajuns ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
linii la Neumarkt, zăpada Începu să se aștearnă ca niște paturi de flori albe. Dacă ar fi așteptat, numai dacă ar fi așteptat, se gândi dr. Czinner și mintea i se Întoarse de la moarte la oamenii care trăiau ca să fie judecați, iar imposibilitatea propriei evadări, atât de ușoare, i se prezentă cu o asemenea forță, Încât exclamă În șoaptă: „Trebuie să mă duc la ei“. Dar la ce-ar fi folosit? Se așeză iarăși și Începu să comenteze În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce Înțelegi prin cauza dumitale? — Sunt socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului, la gara de frontieră, iar totul va rămâne tăinuit. N-am fost condamnat pentru sperjur, spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc că știți și dumneavoastră că, pentru a primi o sentință În acest caz, trebuie să fiu judecat de un tribunal civil. Are dreptate, spuse maiorul Petkovici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc că știți și dumneavoastră că, pentru a primi o sentință În acest caz, trebuie să fiu judecat de un tribunal civil. Are dreptate, spuse maiorul Petkovici. Nu intră În atribuțiile noastre. Dacă vă uitați la secțiunea 15... — Vă cred, domnule maior. Vom renunța la condamnarea pentru sperjur. Rămânem la pașaportul fals. Dr. Czinner spuse repede: — Va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Bebeluși Mondeni. „Hmm“, mă gândeam, privind prin Încăpere. „Nici urmă de Alixe Carter“. Poate că Phoebe știa unde plecase. M-am Îndreptat către ea prin Îmbulzeala de tipe, simțindu-mă din ce În ce mai puțin strălucitoare pe măsură ce mă avântam mai departe printre ele. Judecând după parada spectaculoasă de veșminte de acolo, eu eram singura care venise de la serviciu. Aruncasem o splendidă haină brodată de-a lui Thack peste jeans atunci când plecasem de la birou, dar nu puteam concura cu tipe care Își petrecuseră toată dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
extraordinar se petrecu. Sophia, cea mereu calmă, cea pe a cărei față scria „eu-cunosc-pe-toatălumea-pe-pământ-și-pe-toată-lumeachiar-și-pe-lună“, rămase, deodată, fără cuvinte. —Giles Monterey? Îl cunoaște pe Giles Monterey, șopti ea Într-un sfârșit, cuprinsă de uimire. Dumnezeule, Întotdeauna am vrut să... Îl cunosc. Judecând după cum roșise, putea la fel de bine să fi spus „Întotdeauna am vrut să mă căsătoresc cu el“. Tulburată, se uită la ceas și spuse: —Of, ar cam trebui să plecăm. Neapărat să Îmi povestești cum e Monterey, când te Întorci... Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
douăzeci și cinci de ani. Ascultând în continuare la telefon, fără să se uite la mine, își pune unghiile roz ale mâinii libere pe reverul meu și rămâne așa, împingând ușor. Zice în telefon: — Deci care-i problema? De ce nu stau acolo? Judecând după mână, de la distanța asta, ar trebui să aibă spre patruzeci de ani sau puțin peste. Dar aspectul acela pergamentos care trece drept frumusețe după o anumită vârstă este la ea prea bătrânicios. Are deja pielea exfoliată, jumulită, pătată, hidratată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi fost bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. Cât despre etică, am învățat că treaba ziaristului nu este să judece faptele. Treaba ta e să filtrezi informația. Treaba ta e să aduni detaliile. Doar ceea ce există. Să fii un martor imparțial. Știu acum că, într-o bună zi, nu o să mai eziți să-i suni pe părinții aceia în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și în somn. După câțiva kilometri de tăcere, ceea ce oamenii de radio numesc „emisie în gol“, intră vocea altui bărbat, care ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost ștacheta morală prin prisma căreia milioane de ascultători și-au judecat propria viață. A fost sabia de foc a Domnului, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul lui... Și vocea bărbatului se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
i se oglindește în sticlă; i se văd doar ochii, falca țepoasă i se pierde în umbră. Cu voce de evanghelist de la radio, îi zic că Dumnezeu este ștacheta morală prin prisma căreia milioane de oameni ar trebui să-și judece propria viață. El este sabia de foc, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef de vorbă. "Ar trebui să judec și eu ca Vlad" gîndește, trecîndu-și arătătorul de-a lungul nasului. Ajuns în stație însă, regretă că nu și-a făcut drum pînă sus, să întrebe ce plan de producție la filamente-carbon va avea pe decembrie. "Ce-i rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu care, eventual, s-ar părea că vede în el un posibil ginere. Doina începe să-i placă, mai mult ca parteneră de discuție, în timp ce "doamna" continuă să-l fascineze, poate tocmai prin aerul ei distant. "Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului. Cugeți; cugeți la nemurire ori la parvenire? îl ia secretarul literar de braț, văzîndu-l cum merge abătut pe culoarul de la parter. Mă grăbesc la telefon, că sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a dormit pînă spre ziuă cu fundul pe un lemn, care i-a fost luat pe la cinci și aruncat în foc, a ieșit și stă în mijlocul șoselei, bătut de viscol, așteptînd o ocazie; nu mai are nici o putere, nici măcar să judece: știe doar că trebuie să ajungă. Își reproșează mereu că trebuia să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia că am venit la tine ca să... să... să fiu ținta gesturilor tale vulgare?! Surîsul lui Mihai, calm, senin, înmoaie furia femeii: Gesturile, judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare pot fi intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba dimpotrivă! exclamă Mihai furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rău! țipă Doina, întorcîndu-se cu fața spre cuier, îndesîndu-și-o în poala hainei sale de blană. Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun. A plecat de acasă pentru că bunicul... Vă place să judecați numai din punctul vostru de vedere! îi strigă fata, încet, apăsat, aruncîndu-i o privire scînteind prin pînza de lacrimi. Ascultă, Doina, spune Mihai calm știi ce fac fetele de vîrsta ta? Stau la rînd la carne, apoi fug la alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i zic nefericirea mea, că fericit nu-s, și nu pentru că m-am rupt de tata, de sat, de familie, ci pentru că n-am reușit să încheg eu una... Vezi, eu îți spun ție toate astea pentru că, deși mă vei judeca în sufletul tău, n-o să mă bîrfești, n-o să arunci în vulgaritate spusele mele consătenii, mai ales cei cu aceeași structură sufletească, au în relațiile dintre ei, cînd sînt departe, în lume, ceva similar rudeniei de sînge. Ba poate, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unei femei) și n-ar fi ajuns la răcoare anticamera mormîntului, din care, acum nouă ani, spiritul lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși, Mihai are dreptate (ar fi trebuit să-l reped un pic, ce mă ia el, un mucos, pe mine cu cartea lui Aristotel?!) Maria s-a comportat incredibil. Tot timpul, tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cârpă. Dar, în adâncul sufletului său sensibil, se simțea abandonat chiar și când Dave 2 lipsea numai pentru o seară. — Să nu cumva să îi ții partea lui Dave 2. Să nu cumva să ți se pară că l-am judecat sau interpretat greșit. Că ți-am turnat gogoși. Intenționat sau nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]