2,156 matches
-
că expunerea de motive a legii criticate menționează următoarele motive care au determinat adoptarea ei prin procedura angajării răspunderii Guvernului, și anume: a) complexitatea legilor anterioare de restituire a proprietăților preluate abuziv în perioada regimului comunist; ... b) incoerențele legislative și jurisprudențiale care s-au produs ca urmare a modificărilor legislative aduse de-a lungul timpului în acest domeniu; ... c) numărul mare de cereri de restituire rămase nesoluționate până la momentul actual (aproximativ 200.000 dosare aflate în diverse stadii de soluționare); ... d
DECIZIE nr. 232 din 10 mai 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/252491_a_253820]
-
în vedere majoritatea parlamentară care susține Guvernul. Mai mult, în cadrul unei dezbateri parlamentare s-ar fi putut pune în discuție noi reglementări de natură a îmbunătăți conținutul normativ al legii criticate. În privința celorlalte trei criterii stabilite de Curtea Constituțională pe cale jurisprudențială, respectiv necesitatea ca reglementarea în cauză să fie adoptată cu maximă celeritate, importanța domeniului reglementat și aplicarea imediată a legii în cauză, Curtea reține că acestea au fost respectate, întrucât legea criticată vizează domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada
DECIZIE nr. 232 din 10 mai 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/252491_a_253820]
-
de inadmisibilitate față de o astfel de plângere, întrucât Codul de procedură penală al României nu prevedea în mod expres posibilitatea părților de a contesta rezoluția procurorului de neîncepere a urmării penale. 49. Prima reclamantă a răspuns prezentând argumente de ordin jurisprudențial, inclusiv Decizia Curții Constituționale a României pronunțată la 2 decembrie 1997, care statua în sensul că este neconstituțional să nu oferi părților o astfel de posibilitate. Prima reclamantă a invocat, de asemenea, adoptarea unei legi noi ( Legea nr. 281/2003
HOTĂRÂRE din 27 septembrie 2011 în Cauza M. şi C. împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/252625_a_253954]
-
la o nouă procedură de azil. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât sunt lipsite de precizie și claritate cu privire la înțelesul noțiunii de "motive neimputabile". Arată că prin dispozițiile de lege criticate s-a conferit puterii administrative competența de a decide, pe baza unor criterii aleatorii
DECIZIE nr. 1.518 din 15 noiembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 88 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/238214_a_239543]
-
cu funcția îndeplinită, și să rețină conexitatea pentru alte persoane care participă la comiterea infracțiunilor alături de procuror, cu consecința lipsirii acestor persoane de o cale de atac: apelul. Se apreciază că lăsarea posibilității judecătorului de a decide el însuși, pe cale jurisprudențială, în afara unor dispoziții legale, adică prin substituirea legiuitorului, încalcă prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție și pe cele ale art. 21. Se mai arată că "prin aprecierea diferențiată a textelor invocate se încalcă drepturile personale ca urmare a înlăturării
DECIZIE nr. 1.532 din 25 noiembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/229764_a_231093]
-
art. 37 lit. a) și art. 38 lit. a) din același cod". În opinia instanței, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, competența după calitatea persoanei fiind stabilită prin lege, iar nu pe cale jurisprudențială, cum greșit susțin autorii. Totodată, în acord cu legislația europeană în materie, legislația internă asigură dublul grad de jurisdicție, iar legiuitorul, conform art. 129 din Constituție, nu are obligația de a institui, în toate situațiile, trei grade de jurisdicție. În conformitate cu
DECIZIE nr. 1.532 din 25 noiembrie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b), art. 34 lit. a) şi art. 38 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/229764_a_231093]
-
să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. Prin urmare, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, iar opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. Or, din examinarea hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei rezultă că marea majoritate a instanțelor apreciază că este admisibilă cererea de încuviințare a executării
DECIZIE nr. 4 din 14 aprilie 2014 privind modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/262447_a_263776]
-
alin. (1) din Codul civil, în legătură cu următoarea problemă de drept: admisibilitatea acțiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situația în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că în practica judiciară problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Inițiatorul sesizării a identificat următoarele soluții jurisprudențiale: 2.1. Unele instanțe au admis aceste acțiuni, reținând, din interpretarea dispozițiilor art.
DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264586_a_265915]
-
are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că în practica judiciară problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Inițiatorul sesizării a identificat următoarele soluții jurisprudențiale: 2.1. Unele instanțe au admis aceste acțiuni, reținând, din interpretarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864 și ale art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 , cu modificările și completările
DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264586_a_265915]
-
condiții rezolutorii, valabilitatea contractului depinzând de soluția partajului, însă, într-o astfel de speță, nu se pune problema desființării sau menținerii unui contract deja încheiat, ci a concursului dat de către autorități în vederea încheierii unui contract. 2.5. În cadrul aceleiași orientări jurisprudențiale, alte instanțe au respins astfel de acțiuni ca prematur formulate, cu motivarea că, întrucât nu s-a făcut dovada sistării stării de indiviziune și atribuirii terenului în lotul promitentului-vânzător, interesul reclamantului de a solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină
DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264586_a_265915]
-
naționale și, prin Hotărârea nr. 6 din 11 martie 2015, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra problemei de drept deduse judecății, nu și-a exprimat prin actul de sesizare punctul de vedere cu privire la orientarea jurisprudențială pe care o consideră legală. 4. Opinia procurorului general Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1073, art. 1077, art. 969 și art. 948 din Codul civil
DECIZIE nr. 12 din 8 iunie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava referitor la admisibilitatea acţiunii privind validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil determinat, în situaţia în care promitentul-vânzător are doar o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra acestuia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264586_a_265915]
-
protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr. 448/2006 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că, în practica judiciară, problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Examenul jurisprudențial a relevat că în practica instanțelor judecătorești s-au conturat două orientări. 2.1. Într-o primă opinie
DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264705_a_266034]
-
cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. 2. Examenul jurisprudențial Prin recursul în interesul legii s-a arătat că, în practica judiciară, problema de drept enunțată a fost soluționată neunitar. Examenul jurisprudențial a relevat că în practica instanțelor judecătorești s-au conturat două orientări. 2.1. Într-o primă opinie s-a considerat că aceste litigii au o natură civilă, iar competența de soluționare aparține, în funcție de valoarea pretențiilor, judecătoriei sau tribunalului, ca
DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264705_a_266034]
-
la nivelul instanțelor naționale și, prin Hotărârea nr. 5 din 18 martie 2015, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra problemei de drept deduse judecății, nu s-a pronunțat prin actul de sesizare asupra orientării jurisprudențiale pe care o consideră ca fiind legală. 4. Opinia procurorului general Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că cea de-a doua orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul legii, pentru
DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264705_a_266034]
-
s-a pronunțat prin actul de sesizare asupra orientării jurisprudențiale pe care o consideră ca fiind legală. 4. Opinia procurorului general Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că cea de-a doua orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul legii, pentru considerentele arătate în continuare. Determinarea naturii juridice a litigiilor vizate prin sesizarea de recurs în interesul legii depinde de stabilirea, în prealabil, a naturii raporturilor juridice create între părțile din aceste
DECIZIE nr. 13 din 22 iunie 2015 referitoare la recursul formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă, cu referire la stabilirea naturii şi competenţei de soluţionare a cauzelor având ca obiect acţiuni în pretenţii prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/264705_a_266034]
-
Parlamentului. Asta a hotărât Curtea Constituțională anterior. Deci, îmi plac sau nu îmi plac, nu are nicio relevanță (...)" 27. Este indubitabil că permanent Președintele României a avut în vedere respectarea întocmai a procedurilor privitoare la numirea Guvernului, consacrate constituțional și jurisprudențial. 28. Pretinsul conflict juridic între Guvernul României, pe de o parte, și Președintele României, pe de altă parte, nu există și nici n-a existat pentru că în prezenta cauză nu se fac referiri la acte sau acțiuni prin care Președintele
DECIZIE nr. 158 din 19 martie 2014 referitoare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Preşedintele României şi Guvernul României, formulată de prim-ministrul Victor-Viorel Ponta. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260995_a_262324]
-
despre "patrimoniu", cât și despre "autonomia universitară". III. Distinct de acestea, ca o observație generală, apreciez că revizuirea Constituției trebuie raportată strict la "limitele revizuirii" astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 152 din Legea fundamentală și nu la dinamica jurisprudențială a Curții Constituționale, întrucât controlul de constituționalitate are în vedere compatibilitatea normelor infraconstituționale cu cele constituționale. Or, în exercitarea controlului de constituționalitate, adoptarea actelor normative trebuie privită și prin prisma prevederilor constituționale în vigoare la acea dată, respectiv data adoptării
DECIZIE nr. 80 din 16 februarie 2014 asupra propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260603_a_261932]
-
aceeași excepție, în orice stadiu procesual, în cazul prescripțiilor începute și împlinite ori neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil - 1 octombrie 2011. Cererile de recurs în interesul legii au fost însoțite de hotărâri judecătorești exemplificative. 2. Examen jurisprudențial Prin cele două sesizări s-a semnalat existența unei practici judiciare neunitare la nivel național în ceea ce privește interpretarea și aplicarea normelor cu caracter tranzitoriu ale Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260960_a_262289]
-
în orice fază procesuală. Problema de drept a fost soluționată diferit în special în litigiile începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 3. Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești 3.1. Într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, s-a considerat că prescripțiile extinctive începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și împlinite ori cele neîmplinite la data de 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260960_a_262289]
-
partea interesată, in limine litis, iar nu și de către organul de jurisdicție, este aplicabil doar prescripțiilor care au început să curgă după data intrării în vigoare a acestui act normativ - 1 octombrie 2011. 3.2. Într-o a doua orientare jurisprudențială, minoritară, alte instanțe au considerat că aceste prescripții rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, cu excepția regimului invocării, care intră sub incidența art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, texte de lege ce conțin norme de
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260960_a_262289]
-
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, ce dau expresie principiului aplicării imediate a legii noi cu privire la facta pendentia, nu ar putea conduce la o concluzie contrară celei susținute de orientarea jurisprudențială majoritară, întrucât acestea constituie dispoziții tranzitorii cu caracter general, aplicabile doar în măsura în care în cuprinsul aceluiași act normativ nu se regăsesc dispoziții speciale, cum este cazul prevederilor art. 201 referitoare la prescripție. Art. 6 alin. 4) din Codul civil și art.
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Codul civil. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260960_a_262289]
-
Sentința civilă nr. 6.159/2013), Covasna (sentințele civile nr. 1.831/2013 și 1.832/2013), Alba (Sentința civilă nr. 373/CAF/2013) și Gorj (Sentința civilă nr. 6.867/2012). S-a arătat că într-o primă orientare jurisprudențială ( Decizia civilă nr. 356 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Galați) s-a statuat în sensul că în procesul de legiferare a intervenit o necorelare a termenilor folosiți, însă s-a considerat că pentru interpretarea noțiunii de "pensie
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260728_a_262057]
-
noțiune, s-ar ajunge la lipsirea de efecte a prevederii legale analizate din Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare. 5. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 5.1. Jurisprudența Curții de Apel Galați nu este unitară; într-o primă orientare jurisprudențială, exprimată doar prin Decizia nr. 356 din 13 februarie 2013 , s-a decis în sensul admiterii acțiunilor având ca obiect obligarea angajatorului la plata ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260728_a_262057]
-
se poate apela la legislația anterioară Legii nr. 119/2010 , pentru că la acel moment nu era în vigoare Legea-cadru nr. 284/2010 , cu modificările ulterioare. În acest sens s-a depus Decizia nr. 356 din 13 februarie 2013 . Cealaltă orientare jurisprudențială este în sensul respingerii acțiunilor cu acest obiect, apreciindu-se că legea civilă se aplică atât timp cât este în vigoare, însă clarificarea noțiunii de pensie de serviciu, raportată la legea care a conținut această instituție juridică, nu echivalează cu o ultraactivitate
DECIZIE nr. 1 din 17 februarie 2014 referitoare la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/260728_a_262057]
-
retroactivității legii penale noi doar dacă aceasta este mai favorabilă persoanei acuzate, judecătorul-raportor a subliniat că și doctrina este majoritară și neechivocă în sensul că prescripția răspunderii penale este o instituție autonomă în raport cu pedeapsa. Astfel cum a reieșit în urma examenului jurisprudențial și doctrinar efectuat, a considerat că prescripția răspunderii penale apare ca fiind o instituție de drept penal substanțial unitară, căreia i se aplică dispozițiile constituționale și legale privind aplicarea legii penale mai favorabile (mitior lex), instituție de drept care are o
DECIZIE nr. 2 din 14 aprilie 2014 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv dacă instituţia prescripţiei răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă sau nu faţă de instituţia pedepsei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261297_a_262626]