3,223 matches
-
auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel al valurilor mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de cunoscut, dar totul era străveziu. Mi-am dat seama că nu mai aveam acea pornire spre sexualitate sau muzică simfonică, artă. Amorțise totul în mine, o inerție de nedescris mă cuprinse totalmente. Știam să descifrez
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o sută de metri în stânga moșului, probabil, locul lor preferat. Bobocul, șuierat încetișor de moș Bâcu, veni în grabă la el, acesta îl luă în brațe și scoase din buzunarul hainei ceva, îi dădu să mănânce, pasărea înhăpă repede, apoi, lăsată jos, veni repejor la mine. - Dați-i de mâncare orice, dar să știți că-i place cel mai mult dulciuri: bomboane, zahăr, biscuiți... Am rămas perplex. Moșul venise oare să pescuiască sau... numai așa, de dragul bobocului de gâscă? Și de unde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
s-a întors cu fața în direcția satului, parcă amușinând nu știu ce, pe urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță apreciabilă. - Dar solitarul nostru, zic eu, așa, lipsit de apărare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu fusese cuprinsă în foile dotale ale copiilor era a lor - a lor casa, ale lor odoarele și banii. Tata povestea despre Polonia și despre Ian Sobieski, care fusese ales rege. Ea le privea pe cele două bătrâne pe sub pleoapele lăsate. O, Doamne, cum dansase ieri! În biserică, la cununie, a plâns. Străinii credeau că plângea cum fac fetele alintate, că se despart de părinți și frați ca să plece la casa bărbatului. Ea nu se despărțea de nimeni, bărbatul ei nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băgăm cap sănătos sub evanghelie? Și apoi cum nu era stăpână pe sine pe vremea în care eram noi spătar? Asemenea vorbe pornite de la noi ar da apă la moară clevetitorilor, căci averea cea mai de preț pe care au lăsato maica mare și taica mare este numele lor bun și pomenirea lor să fie în veci. Dacă se trage pricina în divanul cel mare, eu o să tac, măria ta, dreptatea este în mâna domnitorului țării. Cantacuzinii toți, pentru că erau de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului fusese pețită de vistierul Iordache Ruset din Moldova pentru feciorul lui, Nicolae. De atunci, deși avea doar doisprezece ani, se simțea foarte importantă. Când vodă se urcă în careta lui, rămase surprins de prezența lui Ștefan. — Să trăiești, măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva este foarte important. Făcliile fură aprinse și în lumina lor jucăușă zâmbetul tremurat al stolnicului părea că-i schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
minim. Așa a ajuns Galilei la faimoasa experiență a planului înclinat, prin care a putut să măsoare distanțele parcurse în secunde succesive, de un corp lăsat liber pe plan înclinat. El s-a servit de o bilă de metal șlefuită lăsată să se rostogolească liber într-un jgheab săpat într-o grindă înclinată sau de un mic cărucior pe rotile ce aluneca pe o sfoară înclinată, bine întinsă. Verificarea experimentală a acestei legi a fost repetată în sec. al XVII-lea
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
în care au trăit. Scripturile sunt impregnate de politică. De aceea învățăturile de bază, și nu micile detalii reprezintă pentru mine esența religiei. Mă deranjează în mod deosebit cei care concluzionează, pe baza câtorva citate, că femeile nu ar trebui lăsate să dețină funcții de conducere în ierarhia bisericească sau că homosexualitatea este o insultă la adresa lui Dumnezeu care, la urma urmei, i-a creat pe homosexuali. O carte precum Leviticul și-a îndeplinit destul de bine rolul, în calitatea sa de ghid
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Enchantment, Cape publishing, Londra, 1993. 260 Centrul pentru Studii Strategice, Universitatea din Iordania "Revisiting the Arab Street: Research from Within", februarie 2005, pp. 46. (Studiu) 261 În 2004, Robertson a spus unui auditoriu din Ierusalim: "Doamnelor și domnilor, nu vă lăsați amăgiți întreaga lume este zguduită de o luptă religioasă. Această bătălie nu se dă pentru bani sau teritorii; nu este una între sărăcie și bogăție sau între vechile obiceiuri și modernitate. Nu este o luptă pentru supremație între Hubal, Zeul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
că aceștia ne pot ajuta de fiecare dată, dar ei deși ne ajută deseori, în foarte multe cazuri ne pot deruta sau îndemna pe un drum greșit. Dragi adolescenți, pentru a duce o viață mai bună, mai sănătoasă și decentă, lăsați problemele nesemnificative la o parte și încercați să lăsați țigările și băuturile, deoarece nu ajută la nimic din contră vă vor distruge viața și sănătatea. Spune DA unei vieți sănătoase și NU DROGURILOR !! Spune nu drogurilor și acordă-i prioritate
Colorează-ţi viaţa altfel... fără droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Bota Bogdan Lucian Dimitrie, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2032]
-
vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale enorme, dislocate și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din lemn mâncat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
doua oară. Între timp, rachetele goneau spre capitală cu o viteză dementă care depășea pragul percepției umane. Fură reperate de radarele automate. Proiectile defensive lungi și subțiri, acționate electronic, fură lansate din centura de posturi fortificate care înconjura orașul și lăsate să-și găsească singure ținta. În partea superioară a stratosferei, proiectilele defensive își loviră țintele, provocând nouăzeci de explozii. Creierul, luptându-se pentru existență, activă focoasele proiectilelor distruse. Șaptezeci și două din ele explodară. Șaptezeci și două de bombe atomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la Slatina..., pe malurile râului Olt, care coboară din munții Transilvaniei și trece pe la Sibiu, unde flagelul a făcut victime în vremea din urmă ca la 50-60 persoane pe zi, la o populație de cel mult 18 000 suflete. Amintirea lăsată aici în mintea oamenilor de invazia acestei teribile epidemii, care în 1831 a pustiit Țara Românească și Moldova, dar mai cu seamă cele două capitale, este încă atât de mare, încît la apariția ei la Slatina, cea mai mare parte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
iarnă ușoară. Alții cred că boala se trage "din aer", purtată de vântul cald. Despre un asemenea vânt rău, părerile sunt împărțite: el se ridică de pe ape, din bălți și lacuri, îndeosebi de acolo de unde se topește cânepa, de pe stârvurile lăsate să putrezească afară sau chiar de pe câmpurile de război. Un informator din județul Rîmnicu Sărat dă vina pe muștele ce ies din cadavrele omenești dezgropate, aceste muște fiind purtătoarele molimei. Alte pricini ale bolii ar fi necurățenia ori locuințele umede
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zicea. Am încercat cu de toate să-l înțărc, cu ardei iute, cu făină, sare, da’ ce nu i-am dat. Când i-am dat ardei plângea cu țâța în gură și tot o sugea. Femeia grasă, oacheșă, cu țâțele lăsate, stătea pe scaun în fața mea. Avea în dreapta ei o altă femeie, știrbă și îmbătrânită devreme. În față, cu spatele la mine, tot în picioare, ca mine, era o altă femeie blondă, cu un lanț de aur gros la gât. Era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răcoare, să facem focul, zise Saveta, lăsând capul jos și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau gardul vitelor, care așezau beciurile, care pregăteau lăsatul secului. Saveta trebăluia prin casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei. Se rotise soarele peste sat ca o coadă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul fetei sale cele mici. Dormea liniștită. Zâmbea. Dar parcă femeile aveau dreptate, se împuținase la trup. Fața i se lungise, iar ochii păreau lăsați. Avea carnea galbenă, mânile îi erau uscate. “O fi de la oboseală? Oi mai lăsa-o să doarmă, muncește mult mititica”, suspină țața și se întoarse la ale ei să le ia de capăt câte îi rămăsese. - Mătrăgună, Doamnă bună Mărită
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și lucrul acesta nu-i plăcea, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ai țesut, ascuzându-ți privirea? Este de ajuns să-ți spun că mi-a rămas ceva: contopirea săruturilor noastre. Finalul vreau să îl simt ca pe o eliberare: voi invoca în rugăciunile mele o adevarată iarnă să acopere urmele de cenușă lăsate ca semn, să nu mai găsești drumul spre mine... Doar cu tine Seara când intri pe ușă, două zâmbete izvorăsc parcă sunt gemene, contopindu-se într-un sărut prelung. Apoi ca un adolescent îmi dăruiești un trandafir roșu cu fundă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a ajuns și ea în confesional, la marea preoteasă care ascultă, înregistrează amănuntele călătoriei de la Caransebeș cu un tânăr aviator care... „Am căutat toată ziua un sutien ! Toate magazinele, nimic. Un sutien, auzi ? Bine, atunci umblăm cu țâțele goale și lăsate și crește coeficientul demografic, cum ne cer toate discursurile.“ În mintea lui A.P. se plimbă, agale, un submarin alb elegant, ploaie de reci portocale cade peste brațele Corneliei Matei sau Matei Cornelia, Custodele, e timpul să devină bărbat, să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
el ca peste un mușuroi, grăbită să-și vază numai calea pe care și-o alesese pe hartă. Un șanț vechi, care începe la vreo douăzeci de metri și merge până aproape de șanțurile rușilor... Împrejurul observatorului sunt rămășițe de tufe, lăsate înadins pentru mascare... De aici, tîrîndu-se prin cele două pâlnii de obuze, poate ajunge nesimțit la șanțul cel vechi, căci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt capăt al șanțului va chema... Atâtea vorbe rusești știe... Pe urmă... Lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Uite-aici! Apostol Bologa deschise. Aghiotantul îl întîmpină nerăbdător: ― Ai venit de mult?... Trebuia să-mi spui... Excelența a întrebat de trei ori de tine... Dispăru, mititel, pe ușă și, peste trei secunde, îl introduse în biroul generalului, cu perdelele lăsate și lampa, în tavan, aprinsă. Generalul Karg se plimba mulțumit, cu mâinile la spate, cu o țigară de foi între dinți, slobozind rotocoale albastre. Avea fața cam buhăită, ca după un somn lung, cu visuri plăcute. Aghiotantul se strecură la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bocesc ca babele profesioniste. Adică să Înțelegem că s-a blocat liftul? N aveai telefonul cu tine, normal, zici că nu-l aduci ca să nu-l uiți aici, de parcă nu l-ai mai recupera. Locantă serioasă, recuperezi tot, numai banii lăsați nu-i mai iei. Eu ți-am zis să nu mai pleci fără tehnică, ea te scoate din impas. Cum ai ieșit de-acolo, din sicriul vertical? Nu e vorba despre lift, Sandule, ce bați câmpii, alta e problema problematică
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]