13,725 matches
-
mesenii moțăie / în ritm de dans Ioan Toderașcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc./ Nu c-o fac eu pe deșteptul,/ Dar, de cinșpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia țeapa care-i place! Autoironia Jules Cohn Botea / La lampa de gaz / s-au scris capodopere - / cred c-am să-mi cumpăr Ion Diviza - Vânătoare de mistreți / Fiindcă nu veneau godacii,/ Am tot băut sub toți copacii,/ Când s-au ivit, râmând, vreo trei,/ Eram deja mai porci ca ei
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
Mi-e dor de vechea noastră școală, pe care nu cred c-o mai știi; mi-e drag de viața de la țară. Mi- dor de tot ce-a fost cândva, că astăzi nu mai poate fi. Mi-e dor de lampa cu fitil, mi-e dor de fiecare zi; mi-e drag să fiu iarăși copil. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: MI-E DOR / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1329, Anul IV, 21 august 2014. Drepturi de
MI-E DOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376485_a_377814]
-
să zburde împreună cu fulgii de nea. Este umbra unei povești ascultate într-o seară de iarnă, când afară bătea Crivățul, ce învârtejea ninsoarea. În casă era cald și mirosea, ca și acum, a gutui coapte, iar în cuiul din perete lampa pâlpâia întocmai ca flacăra acestei candele. Îmi amintesc, era seara de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
samce sufletu” ge la matușa.Pa stelaj* ș-acu” așceaptă un șustăr* alb pântru lapceCe-l umplea mulgând gimneața, patru oi și două capre.Firongu* ge la fereasta timpul l-o îngălbinit,Cuiele ge la cingeie* gi-umezal-au ruginitCa și lanțu” lămpii, care, lumina în sară lungă,Ștrencănind* matușa-n geice ștrinfi* și sfetăre* gi” lână.Pă poliță îngustă sage o carce ge rugăciuni,Iar în fingia* gi apă is ș-acuma tri taciuni.Maica Domnului suspina gin icoana afumata... SURA VECE-în grai-Ileana
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
Julieta Au buletine de Mizil! Scriitorului Dumitru Covalciuc, Cernăuți: Covalciuc, în românește, Teatral și cu plăcere, Cel mai expresiv citește Etichetele de bere! Poetului Arcadie Opaiț, din Cernăuți: Opaiț fiind, ce viață grea! Ăsta i-a fost mereu necazu’; O lampă însă de era, Poate ardea mai bine gazu’ ! Unei cântărețe de muzică populară: Repet, repet pentru a mia oară Că doamna cântă cu știință, Însă adevărata ei comoară Este ascunsă sub catrință! Înghesuială: În Parlament tare se-ndeasă, De poți ori
CONSTATĂRI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376650_a_377979]
-
mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă la spusa ta de comic, noi ne numim luceferi resping obrăznicia pornită de neteferi pătrunde-n larma asta cu forțe inegale dar hotărât o lampă și glăsuie pe cale: noi facem lumea-ntreagă să fie mai cu spor mărind mai mult lumina când aștrii se cobor. poate-ați uitat de mine ! adaugă și luna ce se-oglindește-n lacuri și întețește gluma. cum cutezați lumina s-o târâiți
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
pe el. Baia era încăpătoare, cu toată faianța și gresia de culoare azurie. Chiar și interiorul căzii avea o nuanță de albastru deschis. Când intrai în baie, parcă intrai în valurile mării. Îți crea o atmosferă relaxantă, odihnitoare. Până și lămpile fluorescente de neon erau azurii. Pe suporți metalici, nichelați, prinși în pereții băii, se lăfăiau prosoape plușate de culoare albastră, groase și pufoase iar pe cuier atârnau două halate de baie la aceeași culoare. De aceea i se spunea garsoniera
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
nu pierzi vremea și nu te știam greu de cap. - Ei tătucă, și tu! Nu m-am pierdut, doar că e cam întunecos aici. În timpul acesta băiatul urca cu pași sprințari scara îngustă, săpată în stâncă, bine luminată de câteva lămpi încastrate în felinare de aramă, meșterite în atelierul făurarului și agățate pe perete. Ajuns sus cu răsuflarea accelerată, îi înmână butelca tatălui său, fericindu-se, că era în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
culisantă și în fața privirilor extaziate ale lui Dragu se înfățișă o nișă dreptunghiulară. Pereții nișei erau perfect șlefuiți și păreau poleiți. În nișă era o lumină albă, opalescentă, ce radia din partea de sus a firidei, deși nu se vedea nici o lampă sau altă sursă. Un scrin dintr-un lemn de culoare neagră, ornamentat cu încrustații în formă de soare, cu capac oval placat cu un material alb strălucitor, după toate aparențele, platină și pereții laterali placați cu același material ornamentat cu
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
cu trupu-i întins și acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat și a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o noptieră și s-a întins încetișor lângă fată, încercând să adoarmă... După vreo trei ore Alina s-a trezit. Mai mult l-a simțit decât l-a văzut pe Eugen lângă
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
îmbrățișat în tăcere. Săruturile au venit de la sine de ambele părți și dorințele, nelămurite în mare parte pentru ea, s-au născut cu repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială și își simțeau răsuflările din ce în ce mai adânci, mai zgomotoase, gâtuite de emoție... - Eugen, te doresc atât de mult
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile pline de fum intrăm ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate pe una din ferestrele dughenelor scria “intrați la george și tatăl - cele mai noi
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
de defulare sau numai decorativ. Toate personajele din roman înjură. Cocoșilă în privința înjurăturilor era vestit, îl înjura și pe tat-so, și pe popoa, și pe primar, și pe preceptor, pe toți de la lingură, de la șervetul cu care se stergea, la lampă, la feștilă, lumânare, târlă, copii, bunici și străbunici. “Pe Dumnezei Cocoșilă îl cobora jos în sat și îl înjura cu o anumită filozofie...” Înjurau de mamă, de rai, de tot ce era pe pământ... De asemenea blestemele erau în clipele
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
aici și acum vreo treizeci de ani... făceam oameni de zăpadă îmi plăcea să mă plimb pe langă casele vechi priveam hornurile pline de fum intrăm ziua în dughene de lemn cu podele vechi ce miroseau mereu a gaz de lampă îmi plăcea mirosul acela priveam chipurile femeilor aveau pe buze ruj roșu și alunițe făcute cu creionul unele purtau pălării altele doar mănuși lungi până la coate Citește mai mult nici o emoție nu mai ampoemul acestei străzi cunoscut de el ți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
fost până la ora 20,00, cum spuneți dumneavoastră și eu v-am văzut când ați plecat din Universitate. V-am văzut ieșind pe poartă! Mi-am îndreptat privirea spre fereastră, apoi spre sala care rămăsese deja goală, am privit lung lămpile care luminau, am salutat și am dat mâna cu cel care venise să verifice dacă lumina era stinsă în sala de curs și am ieșit. Pentru că sala de curs se afla la etajul al doilea, nu am mai așteptat liftul
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
un scaun ieși o mogâldeață galbenă cu ochi oblici și dinți ca niște ace. Era Înaltul Vampir al Asiei, un personaj atotputernic cu ascendență divină, așa cum se obișnuiește la ei. Glasul său semăna cu țiuitul unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea foarte bine marea lui cruzime, și aceasta una tradițională. - Ooo, dragul mieuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără agil
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
coboară seara Cu-n buchet de stele-n mână Îngerii dau slavă-n cer Și primesc câte-o cunună! Se aprind ușor povești Chiar la gura unei sobe, Zâne bune se arată Într-o carte, printre slove. Din gutui apare lampa, (Fermecată de altfel) Un bostan trage trăsura, Spre un vis unde vrea el! Mere coapte-n scorțioșară Vor să plece iar pe-afară Să înroșească doi obraji, Când sosește un mic paj! Un butoi mai pântecos Stă de pază cam
SEARĂ DE BASM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373099_a_374428]
-
exploziilor și răpăitul armelor, amploarea distrugerii și numărul victimelor) îmi dădea fiorii nesiguranței sporite, îmi înflăcăra imaginația împingând-o la cote paroxistice pe care cei mai mulți din generația mea nu le trăiseră, în nici un caz în poala mamei și la lumina lămpii și a opaițului cu seu ce lumina odăițele unde se depănau seara poveștile celor bătrâni, iar noi ne înghesuiam chicotind de plăcere și înfierbântați și cruciți de câte sunt pe lume, eram orbi și surzi la toate cele rugând-i
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez tirul - am limitat lungimea nailonului
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
se găseau din belșug aici, în pustietatea deltei. Oboseala drumului, combinată cu efectul votcii și al berii, ne-au trimis repede în cort, la alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VETA Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-am născut în alte vremuri, într-un secol zbuciumat, De războaie mondiale și de început progres... Seara învățam la lampă și nespus m-am bucurat, Peste ani când la lumină am avut și eu acces. De-un perete agățată, o cutie dintr-un lemn, Era singura fereastră spre izvorul neștiut. N-avea scală, unde scurte și îl ascultam solemn, Iar
VETA de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372168_a_373497]
-
numai cu mici umflături pe picioarele fără cioarapi și pe mâini, provocate de scărpinat. “Ei, deltă am vrut, deltă am găsit!” ne spuneam, trebuia să suportăm consecințele. Cât timp fierbea mămăliguța și sfârâia peștele pe grătar, la lumina răspândită de lampa cu butan, ne-am montat clopoței pe bambine, în eventualitatea vizitei vreunui somn curios, venit să vadă cine îi încalcă teritoriul. Semnale despre existența lui am avut la amurg, când am reușit să-mi reglez tirul - am limitat lungimea nailonului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
se găseau din belșug aici, în pustietatea deltei. Oboseala drumului, combinată cu efectul votcii și al berii, ne-au trimis repede în cort, la alt somn decât cel așteptat în cârlige, mai ales că trebuia să facem economie la butanul lămpii de iluminat, pentru restul nopților. Strânsesem și uneltele pe care le-am depus în cort, pentru a nu avea surprize cu eventualii vizitatori neinvitați, cum ni se mai întâmplase odată, pe malul Ghiolului Pietrei, aproape de Murighiol, când am rămas amândoi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
ei. După ce i-o toca, îi făcea zile fripte până pleca singură de la el. Câteodată, ducând după ea și un copil. Deși se cunoșteau astfel de experiențe, deși mamele le atrăgeau mereu atenția, mirajul horei pârjolea fetele și flăcăii, ca lampa pe fluturi. Farmecul horei era acel fior care-i cuprindea pe toți cei care jucau, atunci când se prindeau în ea, ținându-se strâns de degete. Acolo, în vârful degetelor îi fulgera pe tineri. Când fetele și flăcăii erau electrizați de
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
chiar dacă doare! Eu ți-am trimis și ultima scrisoare, și ți-am lăsat iubirea testament, ți-am pus în el și sufletu-mi ce moare, când am făcut durerii postament. Îți scriu mereu, dar azi nu-mi vei răspunde, căci lampă n-ai, nici răsărit de soare, răspunsul mi-l vei da când te-oi ajunge și-o lacrimă ți-oi duce într-o scrisoare... Am să-ți scriu astăzi ultima scrisoare și tu zâmbești, știind că nu va fi așa
SĂ MĂ PRIMEȘTI ÎN LUMEA TA!.. de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376199_a_377528]