2,832 matches
-
în urmă casele acoperite cu tablă și stuf și am călcat pe iarba mustind de roua dimineții. În grădini, copacii roditori se aplecau sub povara fructelor. Florile de iasomie și mușețel răspândeau o mireasmă de vis. Peste tot se zăreau lanuri de grâu auriu, iar porumbul verde își ridica falnic spre cer măreția. Vreme frumoasă, cer senin, fără pic de nor. Balta era înconjurată de maluri pe care iarba crescuse verde și înaltă. Sălcii bătrâne străjuiau și se aplecau peste luciul
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
bob de grâu să nu rămână pe câmp, totul transportat în silozurile construite special în localitățile Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
1000 MB destul de elegantă pentru acele timpuri. Am pornit în trombă spre locul stabilit lăsând în urmă Parcul și Grădina zoologică de la marginea orașului, am privit halele semețe ale Fabricii de rulmenți. Pe șosea, de o parte și de alta lanuri de grâu și porumb dădeau o priveliște de basm, iar plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
primite la scurt timp după transmitere, asincrone. A doua mare dezvoltare în istoria Internetului o reprezintă dezvoltarea unui set comun de protocoale de rețea, ceea ce a permis cercetătorilor din diverse rețele locale să comunice unul cu altul prin interconectarea acestor LAN-uri (Local Area Network) într-o rețea de arie largă. Ultima fază de dezvoltare o reprezintă World Wide Web-ul, în anii '90, care a făcut din Internet ceea ce este astăzi. Semnificația măririi acestui WWW a devenit și mai evidentă
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație juisoare a neantului. CARTEA A III-A După spectacol Capitolul X Cronica unui cataclism Problema nu mai este dacă un tablou rezistă, de exemplu, într-un lan de grâu, ci dacă rezistă lângă ziarul de fiecare zi, deschis sau închis, care-i o junglă. André Breton Fotografie, cinema, televiziune, computer: într-un secol și jumătate, de la chimic la numeric, mașinile de vizionare au luat în sarcina lor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar, cât pot, îl înfruntă, înaintând încet ca o pereche de boi înjugați la un plug și ținând brazdă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lat. ecleziastic capella, „biserică mică, izolată“), intrat și în graiurile ardelenești ca apelativ, căpîlnă, și ca nume de familie, Căpîlnă și Căpîlnaș (unii îl consideră derivat de la căpîlnă + sufixul -aș, avînd sensul de „enoriaș“, alții cred că înseamnă „preot, cape lan“). Acesta din urmă stă la baza toponimului omonim menționat în județul Arad. Toponimele Căpleni (județul Satu Mare), Coplean (județul Cluj) sunt formate de la apelative sau antroponime cu sensul originar de „preot de casă sau de curte“, „ajutor de preot“, dat de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cel de al doilea component al acestor cuvinte îl formează segmentul -bel-, -mol-, -min-, -ml-, mnetc, rezultat al altor evoluții precedente, pe care le întâlnim în cuvinte ca vgr. βωλος “bulgăre de pământ; scoarța pământului, solul, pământul; porțiune de pământ, lan; bolovan, dărab, bloc; discul soarelui, soarele”, βωμός „ridicătură, estradă; suport, postament, soclu; altar, pristol”; sl. melĭ „limbă de nisip, banc, vad”; alb. mall „munte”; oset. mal „apă stătătoare adâncă, loc adânc în lac, abisul apelor, vâltoare, bulboană”; -mol din podmol
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin căciula și-i zâmbește fetei, luminându-i-se toată fața. - Sî trăiești, fata moșului... da‟ ci faci pe‟ici, Anuca?!.. Dintr-un lan de păpușoi, o păsărică cu pași mărunți se repezi în drum și se opri dând glas: „Pitpalac ..pitpalac!“, și dispăru, îndată, într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luă un...bici nou, O altă unealtă ...banală, În sfichi c-o... Morală: Într-o campanie electorală, Dacă un om, o slugă...banală, Doar sie își face...serviciul, Ajunge în tină! Ca....biciul! BOBUL, PALA ȘI...SEPALA Într-un galben lan de grâu, Care se cocea în pară, Și bea apă dintr-un râu, A fost ceartă astă-vară: O emfatică sepală Vorbea unui bob din spic, La-început cu sfială: Crede-mă, n-am cu tine nimic! Uneori până și eu Înțeleg
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a cunoscut roata. Care și-a sculptat statuile cu unelte de piatră. Care și-a ridicat piramidele fără să cunoască animalele de tracțiune. Dar care putea calcula eclipsele cu un secol înainte și avea un calendar incredibil de perfecționat. Din lanurile lor de porumb, locuitorii vechiului Mexic au stabilit durata anului astronomic cu o precizie pe care abia calculatoarele moderne au atins-o și au întrecut-o*. * Comparațiile, citate frecvent, sunt aproape neverosimile. 365, 242129 zile anul din calendarul maya, față de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
regizată pentru uzul amatorilor de pitoresc. În locul faimoaselor gondole venețiene, sunt folosite plute colorate, în locul gondolierului un bărbat cu o prăjină care atinge fundul apei, în locul podului de la Rialto cerul înalt și gol, iar pe maluri, în locul palatelor din Renaștere, lanuri de porumb și copaci. Firește, cântece, firește o veselie vag melancolică, firește flori, atribute indispensabile unui asemenea spectacol. Treptat, însă, mă las contaminat de echivocul comparației cu Veneția sau de amestecul de realitate și de irealitate din atmosfera de chermeză
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tropicale, moțăim în acest autobuz, în timp ce zeul ploii aleargă odată cu noi. În fapt, Tlaloc a fost, probabil, totdeauna mai mult decât un zeu. A fost o obsesie. Fără apă, porumbul aztecilor nu creștea. Fără porumb, viața era în primejdie. Din lanurile lor, aztecii pândeau nu numai mișcarea stelelor, ci și mișcarea norilor. Pe marele teocalli din Tenochtitlan erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
secătuia pământul. Înaintea ploilor, ei tăiau arborii din junglă și le dădeau foc. Apoi, după trecerea ploilor, făceau cu ajutorul unor țăruși găuri în pământ, semănând în ele. Cu timpul, pământurile cultivate astfel se vlăguiau și mayașii trebuiau să-și împingă lanurile tot mai departe. Într-o zi, se vedeau nevoiți să-și părăsească așezările, să se mute, să defrișeze alte păduri, să le dea foc, să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor e în această continuă hăituire a pădurilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la Valladolid, am întîrziat prea mult între minele de la Chichen-Itza. (Ah, această obsesie a exactității! Și eu care mă asemăn atât de mult cu mexicanii la capitolul "punctualitate"... ) Câmp gol, ars de lumină, câțiva palmieri, nimic altceva, ba da, un lan de henequen, cea mai importantă cultură din Yucatan, un fel de cânepă, apoi un bărbat care merge călare, o femeie care s-a oprit și privește autobuzul... Și din nou câmpul. Amiaza. Căldura. Otrava solară și subtilă a tropicelor. Iau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-am întors capul nici o clipă spre colegii mei, care lălăiau exuberanți. Undeva în spatele mașinii răsuna neobosită vocea spartă a lui Lulu, cu asemenea vi- 171 goare, încît îi materializa imaginea pe retinele mele, suprapusă peste perindarea satelor și a lanurilor de grâu. Rânjetul obraznic și scabros, ochii de păsăroi, părul nefiresc de negru și implantat ca la femei, deasupra frunții, aveau să-mi revină ani în șir în memorie, ca un cordon ombilical care m-ar lega de acel Victor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Rezervația (Casa de Pariuri Literare, 2011). Din când în când scrie cronică literară sau, mai rar, eseuri. Poemele ei au apărut în majoritatea revistelor importante din țară și în mai multe antologii, printre care La Neagra (Mirador, 2007), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008) și Poate ne vedem (Mirador, 2010). LUMINIȚA MARCU a publicat în 2006, la Editura Polirom, cartea de proză Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol și în 2014, la Editura Cartea Românească, cartea de istorie literară O revistă
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
zările însorite, aproape de granița distanțelor intersectate cu fluviul ce aducea apă arborelui universal, susurând ritmul vieții, într-un moment de vară intensă, am ajuns dincolo de culmea unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat prin lanul întins ca printre valurile calde ale unui orizont de culori vii și liniște, prin aroma cerealelor și a plantelor de câmp, ce crescuseră libere și neștiute, în armonia lor aparte, în lumina soarelui de vară... În mijlocul câmpului, o floarea soarelui
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
soarelui, și am constatat că undeva în fața mea se zărea fluviul arborelui, deasupra căruia se înălța un arc sclipitor ca un curcubeu. De pe culmea dealului, m-am lansat în zbor, întinzându-mi aripile și plutind în sus, mai sus... În mijlocul lanului de grâu, floarea soarelui privea zâmbind cu coroana iluminată de razele ce inundau câmpul văratic, sclipind strălucitoare și senină ca un mic soare într-un ocean auriu... Izvorul vieții Am continuat să merg înspre soare, urcând crestele munților unde părea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și obiectele ei dispărură, zidurile orașului s-au dat la o parte ca și cum n-ar fi existat niciodată, nu mai rămăsese decât grupul statuar din jurul pianului la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ideea de cultură. „Te iubesc!” Îi spuse acelui aproape lui de foarte departe, de neînchipuit de departe. „TE IUBESC!” spuse. Și rostind acest ireparabil prinse mingea pe bot În aplauzele celor din delfinariu... Și veni muzica aceea... Din spirala Înălțimilor, lanul se unduia galben În vecinătatea mării nemărginite. Drumul subțire, care trecea direct prin inima lanului spre faleză, era ca tulpina unei plante fantastice care vroia să-și ascundă florile, nebănuite recife, Împotriva arșiței sărate. Departe, vapoarele albe, venite de pe tărâmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]