2,362 matches
-
ghiocurile ascunse de semințe și flori, din cărăbușii ca cerneala și din bambusul gol pe dinăuntru. Văzuse petalele albe ale florilor de noapte desfăcându-se, o spuză de stele lucitoare apărând deasupra sa; mirosise iasomia plantată de mama sa și laurul otrăvitor, privise fluturii de noapte traversând întunericul ca să plutească, nefericiți în dragoste, peste o floare de tutun. Cu degetul ridicat, urmărise traseele magice ale constelațiilor, alcătuindu-le după bunul său plac, lăsând apoi mâna să-i cadă înapoi în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
materie, depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De atîtea ori aș spune: Apolo, tu care ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
care falnic îmi cântă de mărire, Cu focul albei Veste aprinde al meu sân. Ghirlanda, ce se-nsoară cu silfele ușoare, Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare De bucle-ncungiurată, blondine, undoind, Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint. Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce, Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce, Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori; Sublim însă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare de stele, Când vieața-i o baltă de vise rebele; O, moartea-i un secol cu sori înflorit, Când vieața-i un basmu pustiu și urât. Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune, Gîndirile-mi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pământ. Te fălești că înainte-ți răsturnat-ai val-vârtej Oștile leite-n zale de-mpărați și de viteji? Tu te lauzi că Apusul înainte ți s-a pus?... Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus? Laurii voiau să-i smulgă de pe fruntea ta de fier, A credinții biruință căta orice cavaler. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul, Mi-e prieten numai mie, iară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu trupul lui bine construit de la natură și făcea tot posibilul să-l scoată În evidență și să-l lucreze. Era un băiat inteligent, nu se amăgea În privința succeselor răsunătoare, știa că mai are multe de Înfruntat până va obține laurii după care tânjea atât de mult. Lipise pe pereții camerei fotografii tăiate din reviste, cu boxeuri celebri, și văzuse de cel puțin douăzeci de ori filmul În care Paul Newman juca rolul marelui Graziano. Ben nu avea nici o Îndoială În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că un teolog francez, un iezuit, scrisese exact aceeași teză, ba chiar cu șapte ani înainte de director. Cuvânt cu cuvânt. Sau idee cu idee. Se mai întâmplă. în consecință, directorul meu a fost silit să înapoieze diploma și cununa de lauri și să vândă inelul de aur fin cizelat la prețul metalului. Iar tatăl lui și-a luat înapoi societatea pe acțiuni Vidul & Dumnezeu. La urma urmei, putea fi folosită pentru planificarea impozitelor. Apoi el și-a căutat disperat de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de Gedeon. Pentru că asta ar însemna să scot din el o mulțime de paie, ceea ce ar influența negativ mersul afacerii. Așadar, din voința profesorul Angelo, trăiam în mijlocul unei colecții remarcabile. Dar ar fi nedrept să spun că și-a adunat laurii numai de pe urma grădinii sale zoologice. Știa pe de rost Brehm-ul cel mare, iar pe deasupra încă trei specii de insecte. În zadar susțineau adversarii lui că cele trei specii de ploșnițe erau deja cunoscute - sau măcar că prizonierii de război le cunoșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru că ea nici nu există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru care, atunci când apare, se stinge repede. Multă lume, care poate că înfăptuiește lucruri mari, demne de amintit, deja se și vede apoi încununată de lauri nenumărați, de aplauze spontane și de pomenire eternă, deși, în realitate, nu-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea viitorul și împărțea rețete de însănătoșire, sugerate, pretindea el, de fratele său Apolo, scria poezii, valoroase, probabil, de vreme ce au stârnit admirația lui Aristotel și a lui Cicero, și vroia să concilieze filosofia lui Democrit cu cea a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că totul se explică în lume prin "dragoste" și "ură", în funcție de care lucrurile se organizează și se dezorganizează; la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile lui Oedip cu destinul sunt și ele, mai degrabă, romantice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
joase din noiembrie. Păsări nu există. Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în Confederație. Toți cei ca tine vor dispărea odată pentru totdeauna. Iar noi vom putea acționa așa cum vom crede de cuviință. Da, poate că aici în ceea ce fac eu va fi începutul sfârșitului Independenților. Iar eu voi ști să culeg laurii care mi se cuvin, își frecă el în gând palmele de bucurie. Căpitane, să nu ne mai ascundem după degete. Aduce-ți rebelul pe care-l ascundeți și poate nu am să îndeplinesc în totalitate ceea ce-mi cere regulamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic, o înfășurare în jurul ombilicului Romei. Având de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Din ierburi apărea pe neașteptate ca într-un film, o scară nesfârșită parcă a timpului și oboseai numai coborând zigzagurile cenușii din beton până pe plajă. Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru, Stani numit între colegi, și Laur acasă, mergea la școala și liceul Mircea cel Bătrân din orașul de pe malul mării. Totul se repeta gradual începând exact de la mijlocul lunii septembrie, a fiecărui an, când vedeai orașul agitat dimineața, de copiii care veneau de-acasă cu capul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
romanul care i se părea mai captivant decât probabila vecină. Ele continuau să discute vesele când deodată pătrunse mama lui în cameră cu un pisoiaș în brațe urmată de dirigintă, care-și băgă capul pe ușă, curioasă de reacția elevului : - Laur, ai musafiri! Pe doamna dirigintă și acest pisoiaș minunat care insistă pe lângă mine să-l primești! Tocmai erau în criză de mâțe, ultima dispăruse. Stani se ridică mirat și după ce își salută profesoara îl ceru: - Dă-mi-l, te
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a rămas să-l aștepte pe hol pregătit! Totul se petrecea la etaj, nu departe de clasa lui. Orele în școală începuseră, holul era pustiu și liniște. Tatăl se grăbea și nu a dorit să intre în cabinetul directorului, așa că Laur a auzit toată discuția. După prezentările protocolare tatăl lui încheie: - Este incalificabil gestul profesorului dumneavoastră! Să zicem că-i scăpa o palmă la nervi ca un reflex de apărare. A fost într-adevăr neașteptată ciocnirea dintre ei, aș fi înțeles
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
directorul prins în ofsaid în timp ce își conducea musafirul neobișnuit. Deodată l-au zărit pe elev așteptându-i curios. El auzise discuția și era înfuriat că nu îl scoate de la ore pe Angelescu să îl ia în șuturi conform planurilor lui. - Laur, de ce n-ai intrat la oră? îl întrebă tatăl. - Nu intru până nu-i dau și eu cinci palme lui Angelescu sau nu mai stau la Mircea, mai bine mă duc și muncesc! Îl apucă domnul Chiru de umeri împăciuitor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
n-ai intrat la oră? îl întrebă tatăl. - Nu intru până nu-i dau și eu cinci palme lui Angelescu sau nu mai stau la Mircea, mai bine mă duc și muncesc! Îl apucă domnul Chiru de umeri împăciuitor: - Hai Laur, calmează-te și intră la ore iar problema las- o în seama mea și a tatălui tău ! Directorul a bătut la ușa clasei și i-a cerut scuze profesorului că l-a reținut. Stani intră la oră iar directorul plecă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nevinovate le-a scăzut totuși puțin nota la purtare, dar nu le-a coafat! Când l-a văzut tatăl acasă îmbufnat, luminând sufrageria mai ceva ca un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl lăsa repetent! Tatăl s-a mâniat: - Uite ca să te înveți minte să nu mai chiulești, dar mai ales că a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el. Era uimit de reacția ei, o aștepta nemișcat, mai avea 5 metri până la el. Se gândește cum să se manifeste însă distanța este prea scurtă și prea multe vroia să-i spună despre ei, elevii: - Sărut-mâna, doamnă dirigintă! - Bună, Laur! Ce bine îmi pare că te văd, felicitări pentru reușită! A fost greu examenul la Frigotehnie! Ai avut concurență mare! - Nu mi s-a părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
n-a privit-o. Îi erau ochii plini de vidul urât din față. Citeai în ei numai furie și încăpățânare și în acele clipe nu putea să vadă pe nimeni din liceu. - O să-ți treacă și acest sentiment; la revedere, Laur ! - Sărut-mâna, doamnă Ghiurcă! S-a îndepărtat de el și a luat-o în cu totul altă direcție decât mersese înainte să îl vadă. Era tulburată și nu a întors capul, știa că o urmărește. A stat privind cum dispare printre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Un sfârșit O zi Sfârșitul lui iulie pe autostrada București- Pitești, Kilometrul 84. Era vară toridă în emisfera nordică a planetei însă o zi obișnuită, caniculară și plină de agitație în acest spațiu. Construcția autostrăzii nu este finalizată însă lui Laur nu-i pasă... este student, a terminat stagiul obligatoriu de muncă patriotică și după trei săptămâni s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie care se îndrepta spre capitală. Ținta lui era Gara de Nord iar șoferul va face un mic
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
tristețe și inutilitate care punea adesea stăpânire pe el. Dar să încerc să vi-l descriu e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]