3,457 matches
-
în fiecare rând ce-l scriu fără ecou, dar poetul știe că, în esență, în ciuda tuturor dezamăgirilor, chiar dacă, de pildă, nemurirea n-a fost niciodată partea tare / a iubirii aici pe pământ, el, spre deosebire de ceilalți, are, cum spunea marele Arghezi, leacul mare-al morții tuturor, arta. De la înălțimea celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care pleacă în călătorie, într-un gest teatral de prosternare, în momentul când se face seară în cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în același timp, de tulburare, dat de risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iubitei, de pildă, aducând cu ale zeităților: cu nenumăratele ei / gâze / care mă adorm înainte de moarte. Dar mitul, în general, e reconfigurat, deși altă cale nu există, iar eul e lăsat neterminat, astfel că nu mă cunoaște îndestul iarba de leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
leac, dar această disfuncție a ființei poate fi vindecată, însă numai de iubire, „neterminarea” unuia unindu-se cu „neterminarea” celuilalt. Și, dacă sentimentele se scufundă - Atlantidă! - în adâncul sufletului, invocația către divin e doar confesivă, deloc revendicativă, nici măcar nu așteaptă leacul, pentru că eul e resemnat cu fragmentul de vreme consacrat, asumându-și-l, cu toate ale lui. În felul acesta, poemele sunt, mai ales, documente constatative, rod al contemplației viețuirii, în momente, de cele mai multe ori, deloc obișnuite care o compun, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
seama doar la dezordinile prezente, ci și la cele viitoare, și pe acestea să le preîntâmpine folosind întreaga lui pricepere, căci, atunci când prevezi un lucru cu mult înainte, este ușor să intervii; dacă însă aștepți ca el să se apropie, leacul nu mai vine la timp, pentru că boala nu mai poate fi vindecată în acel moment. Se întâmplă în cazul acesta ceea ce spun medicii despre febra hectică, și anume că la început ea este ușor de îngrijit și greu de recunoscut
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
câini se sfâșiau unul pe altul și cu gurile pline de sânge se repezeau fiecare asupra stăpânului celuilalt. În felul ăsta câinii au devenit periculoși. Se părea că din nou se intrase într-o fundătură și că frica era fără leac. Atunci, cineva a spus că ar fi bine să fie angajați niște dresori. Așa și-au făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sarcina care îi cășunase atâtea neajunsuri, Mihaela arăta tristă, abătută, dusă pe gânduri. N-o mai interesa nimic și trăia o viață vegetativă, asemenea unei plante. Uitasem de când n-am mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a întmplat ceva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
avut parte de el. Dacă am concepe un altul? ― Nu, n-aș mai putea. Nu-i totuna... Era cu neputință s-o aduc pe linia de plutire. Am trecut în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Dar el lucra mai încet de-cît melcul și în primul rând mă acomoda pe mine cu noua stare de lucruri, făcîndu-mă s-o accept prin puterea obișnuinței. Ce-i drept și Mihaela înregistră o ameliorare, dar prea puțin
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încercînd s-o consoleze, o auzise spunîndu-i: "Mă arde aici un foc mare" și-i arătase în dreptul inimii. După care nevasta șoferului mai zise: ― Tare mă bate gândul că iubește pe cineva, conița. Dar văz că boala ei n-are leac. ― Și pe cine crezi că iubește? ― Pe cine altul decât pe dumneavoastră? Că prea e cu ochi și cu sprâncene. Dar nu pricep ce tot aveți cu ea de-o pătimiți așa? Că și dânsa din carne-i făcută, nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lucruri făcute de tine; ei veneau la tîrgul tău cu smaragd, purpură, și materii pestrițe, cu in subțire, mărgean și agat. 17. Iuda și țara lui Israel făceau negoț cu tine, îți dădeau grîu de Minit, turte, miere, untdelemn și leac alinător, în schimbul mărfurilor tale. 18. Damascul făcea negoț cu tine, cu marele număr de lucruri făcute de tine, cu tot felul de mărfuri, pe care le aveai din belșug, îți dădea vin din Helbon și lînă albă. 19. Vedanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
de pomi roditori. Frunza lor nu se va veșteji, și roadele lor nu se vor sfîrși; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieși din sfîntul Locaș. Roadele lor vor sluji ca hrană, și frunzele lor ca leac. 13. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele țării, pe care o veți împărți ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Iosif va avea două părți. 14. O veți stăpîni unul ca și altul cum am jurat, cu mîna ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
unde-i catastrofa de care tot vorbiți voi?!?“ (Ce-i drept, tot uitându-se la televizor, Bărengère ne-a întrebat dacă toate posturile sunt legate de Ministerul de Interne, că prea vedea numai accidente, crime si tâlhării! „Păi ăsta-i leacul, zice ea - închideți televizorul și plecați cât mai mult prin țară, dacă vreți să scăpați de marasmul indus de media și să faceți infuzii de speranță...“!!) Ce să (le) mai spun? Că una așteptam după jumătate de veac de aneantizare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care nu au computer? Ce piedici, în special subiective, întâmpină ideea de voluntariat la noi? Cum se stă la capitolul solidarizare în țara lui Păcală și-a caprei vecinului, a furatului propriei căciuli, țara anteriului lui Arvinte - sunt întrebări fără leac. Dar și fără moarte. Pentru moment, apropo de nevoia de „efort social“ despre care vorbea Alina Mungiu, mă întreb ce-ar fi dacă măcar câteva procente din publicul eminamente cultural și-ar orienta fie și o zecime din energie către
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea mi s-au părut
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Lennon, peste Blowing in the Wind, Stairway to Heaven și House of the Rising Sun (varianta Animals), în favoarea uriașului „Satchmo“ Armstrong, cu al său „And I think to myself: what a wonderful world“. Plus inconturnabilul „Oh, yeah!“. 10 februarie 2011 Leacuri pentru pesimism Știu că am mai spus-o, însă tare-mi place s-o repet. Până acum vreo doi, trei ani sufeream și eu, ca tot intelectualul conservator și cu naturel simțitor, de scepticism și mizantropie. Cunoașteți, cred, acel (aproape
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios de ceea ce consideram a fi un moft, un chirițism. Unul înduioșător, de înțeles la o adică, dar nu mai puțin meprizabil. Și cum oare să-i fi înțeles tocmai eu pe unii profesori de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea, emoția viscerală și puritatea sufe rinței celor două perechi de beții consumate literalmente pe buza prăpastiei, chit că eram în pod sau pivniță (Enikő Györgyjakab și Hilda Păter de-o parte, Zsolt Bogdán - o minune de actor! - și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și sora sa Agripina Ionescu sau Agripinoasa, cum i se mai spunea, sau Elena Munteanu, fiica lui moș Ioniță Meran? Cine-l poate uita pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana Ileana Balan, care m-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lucru căutat de toată lumea și că am la mine acasă un obiect care a pus zadarnic în mișcare poliția a trei țări, mă încântă, pur și simplu. Dar să lăsăm asta. Pe vremea aceea mă chinuiam, căci nu găsisem încă leacul. Bineînțeles, încercam să-mi vin în fire. Ce însemnătate mai putea avea minciuna unui om în raport cu istoria generațiilor și cât de nesăbuită era pretenția de a aduce în lumina adevărului cine știe ce jalnică înșelăciune, pierdută în oceanul secolelor precum grăuntele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
voise asta, bineînțeles. Soldații sângeroși, pruncii sfârtecați îl umpleau de groază și de silă. Dar, așa cum era, sunt sigur că nu putea să-i uite. Și acea tristețe ce se străvede în toate faptele Sale nu-i oare melancolia fără leac a celui care auzea în ceasurile nopții vocea Rașelei plângându-și pruncii și nevrând a primi mângâiere? Gemetele ei se înălțau în noapte. Rașela își chema pruncii uciși din pricina Lui, iar El trăia! Știind ce știa, cunoscând totul despre om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ai avut din nou o noapte zbuciumată...Am stat de veghe toată noaptea lângă tine și mă întrebam: „Oare nu ești bolnav?” De aceea ți-am și pregătit un ceai din buruieni pe care le știu eu că sunt de leac. Uite ceaiul îi aici pe măsuță. Îi călduț... Priveam la bătrân clipind des, pentru că nu-mi dădeam seama dacă sunt treaz sau imaginația se joacă cu mine...” Parcă eram în pragul somnului și chiar poate am adormit, dar văd că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu toate ierburile pământului... Până atunci însă mai va, fiule.” Când credeam că am cam ghicit ce gândește călugărul, tocmai atunci el a luat altă vorbă, făcându-mă să alunec cu gândurile în altă parte. Nu mai existau ierburi de leac, nu mai erau poamele pădurii, nici ceaiurile tămăduitoare...Nu mai exista nimic... Ia să ne gândim noi - a pornit a vorbi dintr-o dată. La ce să ne gândim, părinte? Să ne gândim la burțile noastre. Ce mâncăm la amiază? Odată cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac și o baie, așa cum ți-am făgăduit... Mulțămesc de pe acum, sfințite părinte. Stai, că n-am terminat. Uite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nou dinainte pe verișoara Lina din Tecuci. Descoperirea ii făcuse să scrâșnească dinții mărunți. Băgase de seamă duminica trecută că Sia, prost îmbrăcată, îl făcea de râs.. Era gata să nu mai iasă cu ea nicăieri. Acum găsise un alt leac. Hotărise că Lina va îngriji de aci înainte de trusoul fetei. Cu toată decizia lui, avusese șovăiri asupra procedării. Știa pe Lina măritată cu un doctor neamț, și îi era pe dos să intre. Luase întîi informații. Neamțul era profesor la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]