3,620 matches
-
pentru că vreau să aștept... ȘEFUL GĂRII: Cum, aici, pe peron, toată noaptea? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știți, aș vrea să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deși... În sfârșit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aș vrea să-mi lăsați și leagănul... Am să stau în leagăn și am să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: Evident, evident... Leagănul rămâne acolo... E al dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu de ce, dar simt că în noaptea asta... ar mai trebui să mai plouă o dată... ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GĂRII: Cum, aici, pe peron, toată noaptea? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știți, aș vrea să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deși... În sfârșit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aș vrea să-mi lăsați și leagănul... Am să stau în leagăn și am să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: Evident, evident... Leagănul rămâne acolo... E al dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu de ce, dar simt că în noaptea asta... ar mai trebui să mai plouă o dată... ȘEFUL GĂRII: Sigur... sigur... Se produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Știți, aș vrea să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deși... În sfârșit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aș vrea să-mi lăsați și leagănul... Am să stau în leagăn și am să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: Evident, evident... Leagănul rămâne acolo... E al dumneavoastră. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu de ce, dar simt că în noaptea asta... ar mai trebui să mai plouă o dată... ȘEFUL GĂRII: Sigur... sigur... Se produc atâtea... fenomene ciudate, imprevizibile... Domnule, v-o doresc din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ridică în picioare și spun „tu ești un porc” și atunci tata se supără. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și tu? IOANA: Atunci eu nu le mai fac de mâncare. Și ei se supără toți pe mine și eu mă ascund în leagăn. Ca o pisică. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu asta. Și tu dai tot șase-șase? IOANA: Nu știu. Eu n-am vrut să dau niciodată. Ei s-au înfuriat pe mine și mi-au spus „dă și tu o dată, proasto” dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ei, Mantinela trebuia să rămână acasă. Și așa, în afară de Cangurașu, care terminase profesionala de tinichigii, nimeni din neamul lor nu mai avea două clase de liceu. Mantinela a născut la București, iar copilul, aranjase Costache Trocaru, a fost dat la Leagănul „Sfânta Ecaterina“, de lângă Arcul de Triumf. Îl botezaseră Pardalian. Povestea părea că se încheiase. Aurel și-a continuat liceul în București. A terminat și Facultatea de Comerț Internațional de la A.S.E.. După epopea Revoluției de la Județeană, taică-su, Costache Trocaru, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de valuri - ultimul tangou Un poem plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de leagăn orizontal și dinspre blândețea tangoului, leagăn vertical. Haikuul este poezia substantivelor, a golului și-al plinului, a contrastelor. Scoicile, valurile nu sunt singure, dar tangoul este ultimul. Cu toate că-i ultimul, el pare a trăi în lumea apelor. Nu știm dacă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
plin de tristețe și totuși duios! Efemeritate vieții (scoicile goale) se-ngemănează cu speranța păstrării clipei (ultimul tangou). O muzică ciudată se aude din cele șapte cuvinte, dinspre valurile cu sunetele lor ritmice de leagăn orizontal și dinspre blândețea tangoului, leagăn vertical. Haikuul este poezia substantivelor, a golului și-al plinului, a contrastelor. Scoicile, valurile nu sunt singure, dar tangoul este ultimul. Cu toate că-i ultimul, el pare a trăi în lumea apelor. Nu știm dacă nu cumva tangoul continuă. Nu știm
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
s-ar teme Ultima filă din calendar, Că m-aș grăbi s-o rup mai devreme: -Adio, drag Abecedar! Dincolo-n noul an mă așteaptă Cărți minunate, harnice, dar Pașii spre ele cine-mi îndreaptă? -Adio, drag Abecedar! -Ma-mă! Din leagăn iezii mă cheamă. Nici o poveste nu e-n zadar Când te așteaptă dorul de mamă. -Adio, drag Abecedar! Tot mai retras departe-n unghere, Bunul meu scump, prieten școlar Parcă mi-ar cere o revedere... -Adio, drag Abecedar!
Adio, drag abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_523]
-
ce se pornește năvalnic și bate a viață. Apa m-a creat, apa m-a lăsat, apa m-a mângâiat și mi-a șoptit începutul de Om. Curg ape de sus, trec ape prin vene, prin corp ce trăiește din leagăn veșnic de ape, de ploi. Ploaie, mereu ploi într-un timp ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
de tablouri mergătoare se dezintegrează frumos, obscur de repede după moarte și, doar sufletul, atât de lipsit de importanță în lumea care vrea să judece trupul, atât de mascat, de adânc îngropat în firea umană poate săruta cu frunțile sincere leagănul divinității. De ce nu ne-a fost dat să fim cu toții frumoși, inteligenți, visători, rebeli, singuratici sau lideri? Pentru că divinitatea a văzut frumusețea adevărată în diferența lumii și a ales să cultive alteritatea. Dacă aș fi fost o pată gri pe
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista o explicație rațională, dar femeia își pierdea, cu fiecare minut, capacitatea de a-și imagina care putea fi respectiva explicație. Alice i-a mai dus o dată pe copii la leagăne. Dar până și Theo, care părea să aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de a-și imagina care putea fi respectiva explicație. Alice i-a mai dus o dată pe copii la leagăne. Dar până și Theo, care părea să aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru tot restul săptămânii? Deci, oricum, nu putea să-l concedieze până luni. Și până atunci, multe aveau să se întâmple. De pildă, cina cu Alice din weekend. Hugo s-a gândit la ea îngrijorat. Probabil că-l aștepta lângă leagăne de ore întregi. Numai Dumnezeu putea să știe unde-și închipuia fata că umblă el. * * * În parc, Alice continua să scruteze depărtarea din ce în ce mai întunecată, încă luptându-se să creadă că bărbatul nu mai venea. Era furioasă. Știa că era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ne găsim perechea, dar întotdeauna destinul aspru se împlinește peste capul tuturor... dacă la asta te-ai gândit. ! ” ... Vezi, tu, Fată dragă, cărările sortite să ne dezvăluie minții noastre adevărul, ne duce către Egiptul Antic și Orientul Antic... adică, spre leagănul civilizatiei de ”ieri”, poate chiar și de ”mâine” al omenirii. Acolo s-au petrecut adevărurile descoperite de om prin minunatele antene ale sufletului, și anume că între stele și om, există un fir nevăzut, puternic și nedistructibil, care îl leagă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
câte o porție de plăcintă cu brânză țărănească, făcută în tăvi rotunde așa cum o făcea și Frusina, acasă. Apoi au trecut prin locul unde se ține an de an, pe 8 septembrie, târgul de Sf. Mărie unde se instalaseră deja leagănele cu lanțuri. - Haide în leagăne, să ne mai amintim de copilărie! Frusina își mai reveni din gândurile pe care le avusese după film și chiar îi făcu plăcere invitația. Timp de câteva minute se simți copil, ca atunci când venea cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu brânză țărănească, făcută în tăvi rotunde așa cum o făcea și Frusina, acasă. Apoi au trecut prin locul unde se ține an de an, pe 8 septembrie, târgul de Sf. Mărie unde se instalaseră deja leagănele cu lanțuri. - Haide în leagăne, să ne mai amintim de copilărie! Frusina își mai reveni din gândurile pe care le avusese după film și chiar îi făcu plăcere invitația. Timp de câteva minute se simți copil, ca atunci când venea cu tatăl ei la bâlci pentru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ce se mai ținea printre oasele Înșirate pe sub piele. Căpitanul Capotă m-a Învățat să folosesc betonul ud drept cataplasmă pentru usturimea tălpilor care se vindecau greu. Într-o seară, copleșită de tristețe, am Început să fredonez ușor cântecul de leagăn al lui Brahms. Căpitanul m-a chemat, mi-a mulțumit și mi-a spus că pot să cânt și ziua, deși pentru cântec și conversație se aplică bătaie. Dar el știa când se poate cânta și când se poate vorbi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
joacă, la bunica. După ce rămaseră singuri, ea Îl invită la masă. Se așezară, unul În fața celuilalt; serviră, ambii, și de unele și de altele; se ospătară În regulă, ca niște autentici amici, de când lumea. Aura se retrase, apoi, pe scrânciobul - leagăn. Aristotel rămase pe banca ocupată de la Început. Ea - Într-un balans, atât de lin, de perfect ritmat și de plin de farmec!; elîn tăcere, privindu-i cu drag, picioarele, de la genunchi În sus, la fustița din material colorat, transparent. I
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
omului de a-l depista și cuceri. Îl căuta, parcă, și acum, urcând spre vârfușorul dealului, pe care se găsea casa frumoasei Aura Cernat. De dincolo de portiță, ea, sâsâi, precum un șerpișor: el, surprins, Întoarse capul. Aici. Eu sunt. Pe leagănul - scrânciob, de aseară. A. Da. Uitaseși? Nu. Dar? Dar, eram transportat, pe firul captivant al subiectului unei extraordinar de frumoase povestiri. Întrerupe-l puțin. Da. O săl Întrerup. Vino. Și-i sări dinainte. Îi deschise portița. Îl cuprinse pe după spate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de asemenea. Doar, că, cu mâna dreaptă, ceva mai sus de mijloc, Înspre umeri. Parcuseră, așa, alături, cei câțiva zeci de metri de cale, până ce ajunseră sub vișinul și-n mijlocul peisajului din seara trecută. Ea se așeză pe scrânciobul - leagăn și prinse a se da huța. Își invită, În același timp, musafirul, să se așeze. El Își alese același mijloc de bancă. În fața căreia, era așezată, de astădată, o măsuță pliantă, iar pe ea, Într-o ordine anume - ca În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o gospodină-simbol. Cu vreo trei-patru kilograme În plus, nu mai multe, cîteva riduri de expresie, numai filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi zis aceștia; ar fi fost Îndrăgită. Ingrid era una din stewardesele unei companii aviatice importante, Înfățișarea ei făcea pentru pasageri zborul sigur, plăcut; nici un avion nu avea ce să pățească, dacă Ingrid trecea printre scaune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cuprinderea de mai Înainte, bunicuța poate vedea doar ceea ce avea să se petreacă. Trăise și ea o parte din plăcerile lumești, mai toate; acum vroia pedeapsă! Pentru toată suflarea! Și pentru prunci: toți destrăbălații lumii fuseseră și ei, cîndva, În leagăn, inocenți, mirosind a lapte, și ce ieșise din ei! Urmașii lui Thomas, arieni, nearieni, puri, impuri, erau, cu părinte cu tot, sortiți focului, nici măcar Papa nu avea cum să scape, pentru că Antonia, În ultima vreme, nu mai avea Încredere În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
silit să plece la București pentru două zile. În timpul acesta, Otilia, urmată orbește de Felix, născocea tot soiul de distracții, izbutind să capete colaborarea binevoitoare a oamenilor de la curte. De o cracă groasă orizontală a unui nuc bătrân legase un leagăn în care se dădea în picioare, fluturîndu-și fusta și părul. Intra în toate șurile și dormea în fin. Nu se lăsase până ce nu se scăldase în heleșteu, gonind pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
butoaiele fără să spună o vorbă. La urmă se așeza pe un scaun și aștepta dreptul lui până la ultimul ban. Număra miile, le ascundea într-un brâu gros și după ce spunea: "Ei, noroc să dea Dumnezeu!" se urca iar pe leagănul de lemn și o lua înapoi. În câteva luni trebuise să mai ridice o odaie alături. O lume amestecată îi umplea prăvălia: mecanici, gunoieri, șoferi, olteni, samsari în trecere prin marginea aceea a Bucureștiului, unii - negri de soare, cu fețele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]