2,409 matches
-
de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei lespezi mai mici, fixată pe pieptul păpușii cu o banderolă roșie de scotch, împotriva deochiului, o bătea acum pe spate, cu o curea de ceas și când nu înceta din plâns îi înfigea andrele în palme, în pulpe, în gât, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la obsesie, învățate ca pe o rugăciune încât și mecanizarea, obsesia căutată nu semăna cu muzica din coșul pieptului. Își duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își dădu seama că lespezile de granit ale gardului ei nu fuseseră străpunse. Dimpotrivă, dalele se sudaseră și deveniseră lespede compactă, cam inegală pe la colțuri, semănând cu un rinichi uriaș, presat pe ea, dar de piatră. Și începu, cu acel cântăreț straniu din ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muzica din coșul pieptului. Își duse instinctiv mâna la pieptarul rochiei și doctorul îndreptă razele Roentgen spre ea. După opacitatea ochilor, își dădu seama că lespezile de granit ale gardului ei nu fuseseră străpunse. Dimpotrivă, dalele se sudaseră și deveniseră lespede compactă, cam inegală pe la colțuri, semănând cu un rinichi uriaș, presat pe ea, dar de piatră. Și începu, cu acel cântăreț straniu din ea, să discute prin trahee, ca ventrilocii, despre oameni. Dacă ne gândim bine, cursul de consultanță pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi va lipsi camera, mă agăț de lespede, dacă îmi va lipsi și aceasta, mă agăț de unda tractoare a iubirii, de forțele magnetice ale Planetei Iubirii, Mitică Petrache. Nu știu dacă tu mă mai știi, dar află despre mine că sunt bine, sănătoasă și te iubesc. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e Apă. Nu vom găsi banchize, pentru că ele vor fi Apă. În Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii ale speranței și cele albe ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig. Clapeta o sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
morții! și morții!) cu tija de percuție a sclerometrului Schmidt. Se mai aplicară (inutil pentru noi!) metodele de amprentare a betonului ale lui Poldi și Waitzmann. Betonul de compresiune, Skramtaev, strigă din toți rărunchii cu sălbăticie tribală, aruncându-și spre lespedea gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul cu parfumul de cobalt, ușor aghesmuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât energetic. Mănânci ca-n vis, slăbești văzând cu ochii, bei totul ca și când ai fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
printre ei, cine m-a adus acolo și de cât timp. Orbisem temporar. Nu mai vedeam pe Any Palade, nu iubeam femeia, ci dragostea, vedeam doar succesul rolurilor mele, și nu învățăturile școlare. Eram orb la creșterea orașului, vedeam doar lespedea cerului cum îl apăsa până când într-o zi îl va îngropa, noi devenind morminte într-o necropolă necunoscută, priveam Dunărea, dar nu vedeam cum Chirilă și Halipa deveneau, odată intrați în apă după plase, pești uriași. Nu vedeam decât chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără lumini care să scoată vreun simbol în evidență, fără vreun semn teatral subînțeles. Mesele, oamenii, băutura, cu precădere vodcă, tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
soției mele”. Luna de sidef lumina palid cavoul placat cu marmură.Era neîngrijit. Nu se distingea niciun nume,doar o placă cu litere aurii: ”Luna stăpânește marea ca și pe femeie”. (Hemingway). Aprinseră o lumină.Indepărtară vegetația din jur.Ridicară lespedea.Era ușoară.In criptă nu era nimeni.Exista un minisubmarin galben.Cei doi s au instalat la bordul lui.In acel moment apa a inundat cavoul și au pornit în submersie printr-un tunel.Piatra tombala se lumină.Apăru scris
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
învăluie și te pătrunde cu farmecul și sfințenia lui. Intâi merg la grota în care Fecioara Maria i-a apărut Bernadetei pentru prima dată pe 11 februarie 1858. Nu intenționez și nici nu se pot descrie trăirile interioare, îngenuncheat pe lespezile de piatră din fața grotei aparițiilor, unde mereu ard lumânări, unde curge apa izvorâtă după ce mânuțele Bernadetei au scormonit în pământ, la porunca Fecioarei, și mai ales unde mereu se roagă atâtea persoane, zi și noapte, atingându-și apoi fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un domn de la magazinul din apropiere ne spune că preotul nu vine și doar el are cheile. Intre timp mai sosesc și alți pelerini la biserică și fiindcă nu putem participa la sf. Liturghie, ne așezăm lângă biserică pe niște lespezi de piatră și ne rugăm împreună ”Vesperele” în limba italiană. La sfârșit, fiecare dintre noi își prezintă propriile intenții ce-l aduc pe acest drum: pentru copii, pentru familie, pentru sine, pentru toți pelerinii prezenți pe camino. Este chiar emoționantă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i al luminii crescute ca iarba printre lespezi de bazalt cenușiu, peste care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
arăta ochilor mei. Privind mai bine detaliile, fulgerător am Început să mă luminez; aleea, biserica, construcțiile din jur... mi-au amintit că am mai trecut pe acolo cu vreo șapte ani În urmă. A fost o lansare de carte la Lespezi, și poetul M. a organizat și o excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și mănăstiri). Eu am fost aici! Sunt câțiva ani de atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
O fată simte nevoia să spună S-au dus vacanțele, ca apa-n nisip se-ntorc speranțele, cam slabe la chip. Vara, cu zarea ei argintie, se-ndepărtează așa de repede!... Amintirile intră-n veșnicie, ca uitarea sub a timpului lespede. Am stat o vară în slip, fără slip pe plajă cu lenea și nemișcarea. Vecina mea, marea, mă-demna să-nfirip relații cu împrejurarea... Legămintele-n treacăt nu au durată: schimb de adrese, aluzii, confuzii o clipă-am crezut, că
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
liber după ce se închid zăvoarele la întreaga pușcărie, la această veșnicie din chilie; și în liniște confrunt cel ce-am fost cu cel ce sunt și văd că este cu rost în a ști ca să te lepezi de atâtea negre lespezi, să rămâi un fir de duh care umblă prin văzduh peste ce-i ușor sau greu peste ce nu are nume; numai bunul Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Ăsta e Bârlogul? spune Ben râzând, pentru că-și imaginase o încăpere micuță și tihnită, cam ca o librărie, total opusă de camera albă enormă în care se găsesc acum el și Simon. Simon se strecoară de-a lungul podelelor din lespezi de piatră, până la ferestrele franțuzești din capăt. ― Ia uită-te aici, Ben, îi spune el. Privește afară, la piscina în formă de inimă, amplasată pe o parte a dealului și desăvârșită cu pietre, statuete și fântâni. ― Cred că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tras capul pe spate și m-a sărutat atât de pasional încât m-a durut. —Te doresc, a gâfâit el. Blugii îi căzuseră până la genunchi. Cămașa era deschisă la piept, dar era încă pe el. Amândoi eram pe podea. Simțeam lespezile reci pe spate. Luke era deasupra mea. Greutatea lui mă ținea lipită de pământ. Apoi am trecut eu deasupra. I-am dat jos blugii, după care i-am scos boxerii cu niște mișcări atât de lente încât a gemut și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
acoperit de dărâmături. Imediat, prin praful care plutea în aer, Ileana și Calistrat se repeziseră la el, înfricoșați că își pierduse viața. Trupul lui nu se vedea și începuseră să îndepărteze cu mâinile goale pietrele căzute peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese, suflul exploziei îl aruncase la pământ între două bucăți masive de piatră, ca două lespezi. Deasupra se prăbușise o alta, ce se oprise pe marginea superioară a primelor două, protejându-l ca într-o cutie. Îl trăseseră afară și îl întinseseră pe iarbă la umbră. Ileana îi așezase capul în poală și, cu o batistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercase să se frece cu prosopul aspru dar constată că nu era deloc ușor. Pe zone întinse, pielea de pe corp căpătase o culoare albastru-închis bătând spre negru și fiecare atingere îi smulgea un geamăt de durere. Pe spate, acolo unde lespedea de piatră îl apăsase, era cel mai rău. Probabil că avea și o coastă ruptă, ori poate numai fisurată, pentru că îl durea ori de câte ori trăgea aer în piept. Mâinile și obrazul drept îi erau pline de escoriații urâte iar ochiul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oaselor bătrânului în pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]