3,802 matches
-
și anticiparea eventualelor schimbări pe care le-ar putea aduce. Iată câteva elemente-cheie pentru pregătirea unui plan viabil: Planurile trebuie să fie clare. Planul inițial al unei companii trebuie să fie cât mai clar cu putință. Companiile care au obiective limpezi, bine definite, vor avea și angajați care știu exact ce responsabilități au În ducerea la capăt a planului. Cu cât planul este mai precis la nivelul superior al managementului, cu atât mai clar va fi și la nivelurile inferioare. Obiective
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
un vag jargon filozofic (aparent de filiație fenomenologică și existențialistă), pe marginea legăturii între „revelația naturală” (artificial deosebită de cea „supranaturală”) și „credința naturală”, înțeleasă ca dorință perpetuă a omului de aflare a unui sens definitiv al existenței. În mod limpede, spre deosebire de tratatul „împotriva elinilor” scris de Sfântul Atanasie cel Mare, perspectiva din care Stăniloae își scrie dogmatica apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde” (Rom. 15,4). În locul metaforei agrare a recoltei, Sfântul Irineu folosește imaginea recapitulării (anakephalaiosis) de către Hristos și ucenicii Săi teologi a „Legii și a profeților”1. Teologia creștină descoperă profunzimile și densitățile limpezi ale Scripturii vechi. Încă o dată, redactarea Noului Testament presupune deja o relație interpretativă cu textul Scripturii vechi - Legea, Psalmii și Profeții - tocmai din perspectiva împlinirii tuturor promisiunilor în Iisus Hristos. Firește, această mărturisire s-a făcut în Duhul primit de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
gest reglat de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite. Reîntoarcerea literară a hetairelor și consacrarea civică din lupanare se juxtapun. Prostituția naște o profesie. Iadul neputinței e absolvit de orice păcate. În goana după o alteritate care se refuză, sublimul răsare dincolo de bine și de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri / În gurile noastre devenite corole”, „Un geniu al apelor preschimba miresmele În luntri subțiri”, „Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată”, „Undițele au devenit harpe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cele ale unei cunoașteri mai puțin raționale. Într-un mod mai marcat polemic, Susan Sontag a avansat chiar ipoteza potrivit căreia interpretarea în general nu ar fi altceva decât o strategie radicală, culpabilă tocmai pentru că presupune o „discrepanță între semnificația limpede a textului și cerințele unor cititori (ulteriori)”118. Faptul că interpretarea apare pentru prima dată în cultura antichității clasice târzii, când puterea și credibilitatea mitului fuseseră înfrânte de viziunea „realistă” asupra lumii, este pentru Susan Sontag un argument în favoarea acestei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru partea ei potolită, constructivă, normal expozitivă, moralizatoare. Există Însă și altă retorică (aceea din poemele vizionariste) care este mai nebună, mai ambițioasă. Acolo căderile estetice sînt mai mari dar și zvîcnetul creației este mai puternic. Poemul are o construcție limpede: Întîi cadrul general (peisajul, locul meditației), după care intră actorul (subiectul, cel ce evocă trecutul zidurilor), din nou cadrul, cu introducerea, acum, a unor elemente premonitoare, specifice romantismului negru: umbrele care „trec și retrec”, păsările de noapte, zidurile ce se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uita la chipul bătrânului călugăr devenit pe neașteptate absent, ca și cum ar fi căzut pradă unei emoții îndepărtate. Tommaso își revedea casa, chipurile părinților, ale prietenilor din copilărie; asculta din nou glasul multor călugări dominicani, revedea rânjetul inchizitorilor. Unele imagini erau limpezi (râul de apă vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița împotriva Spaniei), dar peste
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mică decât cea de la Placanica și are o masă pe care poate pune călimara, penele, câteva foi de hârtie. Noaptea doarme bine, nu mai e trezit de păianjenul care luni în șir i-a otrăvit somnul. Se trezește cu mintea limpede și ușurată, iar gândurile își găsesc ordinea într-o perfectă armonie. Este perioada în care, înspăimântând și scandalizând întreaga comunitate a confraților, se apucă să recitească poezie și începe el însuși să scrie: acea clipire a genelor cerului când soarele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și probleme? Nu era altă cale decât să devină piromanul tuturor bibliotecilor, readucând lumea la începuturile sale, când gândurile, ideile, proiectele, sentimentele erau transmise prin viu grai, când se putea citi fără niciun fel de siluiri în cartea imensă și limpede a naturii. În vreme ce vedea în gând acest stadiu primordial, îl încerca totodată regretul pentru operele ce dispăruseră în incendiul bibliotecii din Alexandria și se gândea cu amărăciune la cărțile aruncate în mare pentru a ușura încărcătura atunci când, în cea mai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
piețe, din oameni ce vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso; cetatea aceea este paradisul terestru pe care noi l-am pierdut. Nimic nu se pierde, nimic, dacă știm să ne-ntoarcem acolo cu mintea limpede, cu cugetul primenit. Paradisul terestru este avuția interioară a omului, sau crezi tu că e un loc adevărat unde se merge, unde cresc trandafirii și merele? Eu așa am crezut dintotdeauna. Carlo, trebuie să-ți mărturisesc un lucru. Dar te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
era în măsură să rezolve problemele oamenilor. De câte ori se întrebase, după ce citise operele lui Tasso 43, cel rol ar fi trebuit să aibă poetul. Autorul din Sovrento fusese pe-aproape, dar nebunia lui nu-i îngăduise să dea o judecată limpede și echilibrată; izbucnise un torent poetic învolburat și deplin, care însă te uluia în plan teoretic. "În Poetica mea voi clarifica rolul poeziei și mai ales voi sublinia ce trebuie să facă ea pentru a se bucura de privilegiile lumii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Înseamnă a Îngrădi voința copilului. „Tot În familie copilul Își Însușește limbajul, instrument indispensabil pentru dobândirea de cunoștințe prin dezvoltarea gândirii, volumul și precizia vocabularului. Corectitudinea expresivă a copilului depinde de munca depusă de părinți.” Pentru ca gândul copilului să fie limpede și smerit trebuie să-i stimulăm voința pentru munca fizică. Părinții trebuie să Împrumute copiilor lor experiența de muncă. În zilele noastre acest Îndemn spre munca fizică nu-și mai are ecou datorită neascultării și mândriei copilului. Un adolescent, decât
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
părea populată de trupuri-fâșii, de flăcări negre, unduindu- se ca niște năpârci. Iar în mijloc, întins pe podea, dar perfect conturat în întuneric, de parcă lumina îi venea dinăuntru, zăcea pustnicul. Întâi m-au surprins ochii lui. Goi, căscați, îngroziți și limpezi, în același timp, privind spre ceva care părea suspendat. Se rezema în cotul stâng, iar mâna cealaltă îi era ridicată, încât nu știai dacă brațul încerca să-l apere pe bătrân ori năluca spre care privea. Mai mult mort decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii, străduindu-se să oblojească ceea ce fusese vătămat pentru totdeauna. Nu-și amintea de tatăl lui dispărut decât prin vocea lovind în pereții odăii lui primitoare, strivind ochii vorbitori, ca niște bulbi de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ales surprinsă. Cum să se poată întâmpla una ca asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești, mă ?“, scrâșni din dinți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ridicând mâna dreaptă. Gonzalv crezu că geograful vrea să-i răspundă în scris și-i întinse stiloul, bucurîndu-se în sine de a avea un document grafic pe care să-l producă. Dar Conțescu refuză tocul și vorbi cu glas limpede, fără nici o bâlbâială, doar puțin văităreț, ca bolnavii: G. Călinescu . - Domnule Gonzalv, nu e nevoie de suplinitor acum, m-am gândit bine. Am să grăbesc numirea dumitale în postul de conferențiar, ca să poți face cursuri. Îndată ce iese bugetul, vom pune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frumuseții fizice și caracteriale sunt necesare atente îngrijiri, și în cazul frumuseții relațiilor interpersonale sunt necesare: • înțelegerea partenerului; înțelegerea reciprocă; • înțelepciunea potrivit căreia egoismul, orgoliul, mândria (aduse în prim-plan) erodează mai devreme sau mai târziu relația interpersonală; • sentimente pașnice, limpezi, clare; lărgime și profunzime sufletească; • acceptare de sine; • blândețe, răbdare, iertare, dăruire, jertfire, responsabilitate, grija pentru celălalt; • experiențe comune; o continuă, neîntreruptă comunicare și intercunoaștere; • consens, soluții negociate; • încredere reciprocă, onestitate reciprocă, sinceritate reciprocă, compasiune; • ascultarea atentă a celuilalt; ascultarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
frumos îți face. / Și deștept din ăl mai prost >>’’. 2.3.2. Pseudo-fantasticul Despre modul cum înțelege Caragiale a se conforma, în cursul elaborării ,,imitațiilor’’ sale narative, mai înainte numitei reguli a ,,uitării în model’’, ne putem face o idee limpede reflectând pe marginea celor afirmate de el însuși la începutul ,,anecdotei orientale’’ Pradă de război. Fiind vorba aici despre celebrul Nastratin Hogea, împământenit la noi de către Anton Pann, ,,minunatul’’ nostru poet, prozatorul mărturisește că își propune ,,a spune’’ încă una
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
perceptivă) prin leziunea centrilor de integrare. Majoritatea agnoziilor se întâlnesc în patologia neurologică, dintre care amintim cele mai importante: 1. Agnozia vizuală (cecitatea psihică) constă în tulburarea recunoașterii semnificației obiectelor, imaginilor sau persoanelor, deci vederea este intactă, normală, iar conștiința limpede, clară. 2. Agnozia culorilor este tulburată clasificarea culorilor, însoțită de amnezia și numele acestora. 3. Agnozia obiectelor animate, în speță a fizionomiei; bolnavul nu recunoaște persoane cunoscute sau nu se recunoaște pe sine privindu-se în oglindă (prosopagnozia). 4. Agnozia
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
forma și măsura operei încă nerealizate, datorită cunoașterii pe care o implică această privire-prealabilă. Dar tocmai pentru că este încă nevăzută, forma aceasta are nevoie, mai mult decât oricare alta (decît cea vizibilă, în speță), de Sicht und Helle, de "vedere limpede și claritate". Privirea-prealabilă care face cu putință arta are nevoie de o lumină interioară, de o "iluminare", de o elucidatio (Erleuchtung)3. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
om rămâne obscur. Lui Heidegger i-ar fi plăcut să spună: tragedia e spectacolul stării-de-neascundere a ascunderii înseși, ieșirea în lumină a obscurității ca obscuritate, vizibilitatea invizibilului ca invizibil. Din acest moment rolul zeiței Atena se încheie. Privirea anticipativă și limpede a zeiței se îndreaptă doar înspre ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care fuseseră mai întîi de ordinul experienței: fericirea, lenea, fapta etc. Gândul cărții despre care-mi cereți să vorbesc s-a născut și el tot dintr-o experiență, din contactul cu artiștii, din nevoia de a-mi pune în termeni limpezi problema dialogului meu cu ei. Pentru că există o reală dificultate a dialogului cu artiștii; felul cum se naște și cum e formulată ideea la ei este complet diferit în raport cu gândirea speculativă. Ar fi însă greșit să expediezi problema acestui tip
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reflexe gri-albăstrui, a unei cărți pe care scria cu litere ondulate de aur "Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului". Nu știam, desigur, cine este Șaguna, nu știam prea bine nici ce este un mitropolit și nici despre Ardeal nu aveam reprezentări prea limpezi. Cartea aceea, cu literele ei de aur care mă fascinau și cu făptura Mitropolitului fastuos înveșmîntat, a dispărut cu timpul din casă, iar imaginea ei a căzut undeva într-o fundătură a memoriei mele. Nu mi-am mai adus aminte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]