4,922 matches
-
Faust: Tragedie, în românește de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, E.S.P.L.A., București, 1955, 544 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Natan înțeleptul: Poem dramatic în 5 acte, în românește de Lucian Blaga, E.S.P.L.A., Bibliotecă pentru Toți, București, 1956, 352 p. ; Din lirica engleză. Tălmăciri de Lucian Blaga, coperta și ilustrațiile de A. Demian, Editura de Stat pentru literatură și arta, București, 1957, 199 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Opere, în românește de Lucian Blaga, studiu introductiv de Paul Langfelder, E.S.P.L.A., București, 1958, 663
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
248 p.; vol. 2 384 p.) ; Johann Wolfgang Goethe, Faust: tragedie, traducere de Lucian Blaga, prefață de Tudor Vianu, Editura pentru Literatură, Bibliotecă pentru Toți, Ediția a 2-a, București, 1968 (vol. I 248 p.; vol. 2 383 p.) ; Din lirica engleză. Tălmăciri de Lucian Blaga, Univers, București, 1970, 136 p. ; Gotthold Éphraïm Lessing, Lacoon sau despre limitele picturii și ale poeziei, Partea I, în românește de Lucian Blaga, Univers, București, 1971, 324 p. ; Victor Ernest Mașek, De la Apollo la Faust
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
continuer à écrire, mais on me reprochait, pour la première fois dans mă vie, le péché d'avoir écrit des vers sans rime. Pourtant, par mon péché je préfigurais, dès cette époque, une forme. " Notre traduction. 1491 V. Dumitru Micu, Lirica lui Lucian Blaga, op. cît., p. 11 : Tânărul mesager liric al Transilvaniei eliberate spărgea marginile versului cu o cutezanța fără precedent în prozodia românească. Simboliștii experimentaseră, e drept, versul liber [...], dar versul alb, aritmic, nu-l profesase încă nimeni sistematic
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și a predat literatura la Academia de Muzică și Artă Dramatică, fondată de Th. M. Stoenescu. A fost căsătorit, între 1908-1913, cu poeta Claudia Millian. Debutează în 1896, în „Revista literară” (recunoscută pentru afilierea la „Literatorul”) și „Adevărul ilustrat”. Din lirica sfârșitului de veac, poetul împrumută șabloane și convenții: minore lamentații și arpegii triste, tângă erotizantă ori, „sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Odglosy” (Polonia) ș.a. Volumul de debut al lui D., Ares și Eros (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), folosește simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu rareori stridente în încercarea de a da veșmânt literar ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), folosește simbolistica dragostei și războiului pentru evidențierea celor două sfere tematice majore ale poeziei române contemporane: lirica insurgentă, cu tonalitățile sale dinamice (și nu rareori stridente în încercarea de a da veșmânt literar ideologemelor „implicării”), și lirica erotică, cu nesfârșitele sale metamorfoze prilejuite de schimbarea registrelor creatoare. De o parte stau, printre alții, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nicolae Labiș, Geo Dumitrescu, de cealaltă, Radu Cârneci, Nichita Stănescu și Marin Sorescu. Cartea este o izbutită panoramă a poeziei
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
într-o operă cu un caracter „de două ori compozit”. În opinia criticului, poezia lui Macedonski ilustrează ieșirea din romantism a literaturii române, fenomen datorat atât epuizării mijloacelor artistice ale curentului, cât și, mai ales, prezenței în stratul profund al liricii macedonskiene a unei dureroase scindări, care anunță viitoarele prefaceri moderne ale poeziei. Bacovia după Bacovia reia istoria receptării critice a operei poetului, accentul punându-se de data aceasta pe virtuțile estetice ale „oboselii” lirismului bacovian: spre deosebire de criticii care interpretau reluarea
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
basarabeană”, „Itinerar” ș.a. În 1940 a fost aleasă în componența comitetului de conducere al Societății scriitoricești. Urmele ei dispar după 1940. Se presupune că ar fi căzut victimă atrocităților staliniste. D.-M. a scris o poezie descriptivă, pastorală, sub influența liricii populare, adunată în volumele Picături de rouă (1920) și Melodia mâhnirii (1930). SCRIERI: Picături de rouă, Chișinău, 1920; Melodia mâhnirii, Chișinău, 1930. Repere bibliografice: Scriitori de la „Viața Basarabiei”, îngr. Alexandru Burlacu și Alina Ciobanu, Chișinău, 1990, 54-55; Vasile Badiu, Elena
DOBROSINSCHI-MALAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286805_a_288134]
-
Serghei Esenin ș.a. SCRIERI: Serghei Esenin. Textul lumii, București, 1984; Teme și variațiuni, București, 1994; Boris Pasternak. Poezia prozei și proza poeziei, București, 1997; Itinerare poetice, București, 1997. Antologii: Lirica rusă a secolului XX, București, 1963; Poezia rusă (secolul XX). Lirica, București, 1977. Repere bibliografice: A. Kovács, Disputa fundamentală, RL, 1985, 45. M.Vs.
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
literar și artistic”, „Cele trei Crișuri”, „Viața Basarabiei”, „Bugeacul”, „Poetul”. A publicat cărțile de versuri Simfonia amurgului (1937), Petale de crizanteme (1937), Cartea ultimelor vise și Picături de tristețe (1940), Slove de jar (1941), Flori albastre (1942). Nostalgică și meditativă, lirica vădește urme ale simbolismului, transpuse în peisaje de sugestie locală. Influența lecturilor bogate transpare în metaforismul abundent și, uneori, căutat. Versurile scrise în franceză au fost adunate în trei plachete, apărute, probabil, în 1929 (Le Luth brisé, L’Idylle d
DOLENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286817_a_288146]
-
motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul dintre bărbatul dedicat țelurilor și chemărilor abstracte și femeia cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu imagini și sensuri culese din lirica lui Tudor Arghezi (pentru care a nutrit o constantă prețuire). SCRIERI: Versuri, Craiova, 1934; Vocile singurătății, București, 1937; Organizarea minciunii, I, București, 1937; Decăderea dogmelor, vol. I: Cum au dizolvat evreii cultura europeană, București, 1941; ed., introd. Răzvan Codrescu, Alba
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
Alexandru, după cum poezia noului venit a fost iute înseriată la tradiția Heliade-Rădulescu- Arghezi. Totul gâlgâia vitalist și provocator în Invocație nimănui, dar mai ales în Elegii de când eram mai tânăr (1973), unde apare și cearcănul care șade atât de bine liricii de explozie virilă. Cearcănul nostalgiei după adolescență, al reveriei fără țintă și rațiune, cearcănul neîmplinirii fără nume, în contexte ce reliefează - dincolo de forța ingenuității acestei poezii - substanța ei de metafizică insurgentă: „Sunt pentru noapte lampă subțire / și cu fitilul sângelui
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
roman ce va apare” (7-8/1933), iar Arșavir Acterian semnează câteva pagini din Jurnal. În publicistică, este combătut ermetismul cu orice preț, considerat „carapacea după care se ascunde incultura” (Ieronim Șerbu, „Sfârâiacul” sau O anumită poezie modernistă), producând confuzie în lirica română (Pericle Martinescu, Despre anumite moduri poetice și anumiți poeți). Edgar Papu abordează teme de estetică generală: Note pe marginea problemei culturii, Sensul tehnicei, Experiențe asupra frumosului. Cronica literară este susținută de Horia Groza, care scrie despre Lutul lui C.
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
poetică (1971), cuprinzând analize și interpretări estetico-stilistice ale poeziei contemporane, genul liric devenindu-i obiectul principal de studiu. Problematica investigațiilor sale critice o constituie tendințele procesului literar contemporan din Republica Moldova și din România, statutul estetic al imaginii poetice și al liricii de inspirație socială și națională, aspectele artei poetice la unii scriitori, evoluția sistemului imagistic, metaforic și simbolico-mitologic, relația dintre adevărul vieții și adevărul artistic, individualitatea creatoare și tipologia eroului liric, diversitatea formulelor și a stilurilor poetice, rolul „autoexprimării” în lirică
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
liricii de inspirație socială și națională, aspectele artei poetice la unii scriitori, evoluția sistemului imagistic, metaforic și simbolico-mitologic, relația dintre adevărul vieții și adevărul artistic, individualitatea creatoare și tipologia eroului liric, diversitatea formulelor și a stilurilor poetice, rolul „autoexprimării” în lirică și măiestria literară ș.a., chestiuni abordate în volumele Marginalii critice (1973), Metafora poetică și semnificațiile ei în poezia sovietică moldovenească (1974), Conștiința civică a poeziei contemporane (1976), Crez și măiestrie artistică (1982), Poezia moldovenească de azi și problemele vieții (1987
DOLGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286818_a_288147]
-
Iuda Iscarioteanul și romanul Oameni de azi și de totdeauna, dar după 1930 nu a mai publicat, practic, nimic. Deși a frecventat câțiva ani cenaclul revistei „Sburătorul”, poezia lui D. poate fi alăturată mai curând „neosimbolismului” (Mircea Scarlat). Înrâurite de lirica deceniului 1910-1920, versurile din reviste sau acelea alese pentru a fi incluse în cele două cărți ale sale reflectă, într-o transcriere poetică uneori inspirată, alteori copleșită de tezism, preocupări specifice în primul rând intelectualității evreiești a epocii. Unele dintre
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
poate să fie decât intelectual, cu Dumnezeu, D. reia în alt limbaj preocupările dintotdeauna: supunerea propriei creații poetice unui examen critic reînoitor. În același stil și pe aceeași temă, se manifestă poetul, în calitatea lui de personaj unic al propriei lirici. Subiectivitatea unei asemenea interpretări conduce spre un orgoliu, recunoscut de D., care îi și place. Nici în cele 33 de poeme, intitulate Esau (1997), cu tematica pierderii dreptului primului născut, însușită din Vechiul Testament, și stăruința pe refacerea itinerarului poeziei, de
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
N. Davidescu determină o adevărată redescoperire a poetului. D. este inclus de „Vieața nouă” printre cele „cinci frumoase stele” de curând ivite (alături de Gr. Pișculescu - Gala Galaction, Nelly - N.D. Cocea, Iuliu Dragomirescu și Mihail Sadoveanu), dar Câteva strofe, cuprinzând juvenilă lirică erotică, nu se detașează în fapt de producția minoră a vremii. O anume acuratețe a versificării releva totuși travaliu, dovedit apoi și în traduceri din Leconte de Lisle, E.A. Poe, Paul Verlaine. Un incontestabil progres aduce volumul Sonetele Uraniei și
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
teritoriul nord-dunărean. De altfel, cuvântul daina, pe care H. Tiktin îl socotește o exclamație elegiacă, apare și azi în refrenele unor doine ori ale unor cântece rituale de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară, dar cercetări mai noi limitează conținutul său la creațiile cu ton grav, câteodată de revoltă socială. Există în aceste confesiuni câteva permanențe, ca dorul, jalea, urâtul, cu valori simbolice, constituind un univers poetic specific românesc. În d. se exprimă
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976; Cântece populare de dragoste, îngr. și pref. E. V. Junghietu, Chișinău, 1977; Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bârleanu, „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, Iași, 1979; Antologie de lirică populară românească, îngr. și introd. de Ligia Bârgu-Georgescu, București, 1980; Gheorghe Gh. Pop, Folclor muzical din Maramureș, Baia Mare, 1982; Al. Voevidca, Cântece populare din Bucovina, îngr. Vasile D. Nicolescu și Cristina Rădulescu-Pașcu, introd. Cristina Rădulescu-Pașcu, București, 1990. Repere bibliografice: D.
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
375-395; Ist. lit., I, 135-150; Florin Bucescu, Viorel Bârleanu, Un tip de doină specific Moldovei de Nord. Contribuții la cunoașterea cântecului popular românesc, ALIL, t. XXIV, 1973; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, 1976, 344-346; Sabina Ispas, Doina Truță, Lirica de dragoste. Index motivic și tipologic, I-IV, București, 1985-1989; Al. I. Amzulescu, Cântecul popular din Muscel - monografie folclorică zonală, MCF, 1990, partea II; Gheorghe O. Oprea, Doina - concept și stil muzical, MCF, 1995; Pavel Ruxăndoiu, Folclorul literar în contextul
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
de „tradiționalism și de ortodoxism, ca formulă a viitoarei dezvoltări a culturii românești”, în timpul șederii la Viena, mediul străin obligându-l să se cunoască mai bine pe sine, ca și poporul din care făcea parte. Aceasta implica, desigur, conștientizarea formulei liricii sale de până atunci. Faptul va duce în final la părăsirea de către poet a uneltelor sale, dar cea dintâi consecință a fost o semnificativă perfecționare a acestora. De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
fascinat de personalitatea lui N. Iorga, tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate în propriul lor belșug, dar și arse de secetă. Esențială însă este expresia unei puternice solidarități între eul liric și natură, a unei legături de sânge, ducând la
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
-se nuvela Alexandru Lăpușneanul. Heliade face numeroase însemnări (unele iscălite numai I.E. și I.H.), precum și portretul satiric Domul Sarsailă autorul. Traducerile, cu excepția foiletoanelor fără interes literar luate din presa franceză, arată o netă preferință pentru literatura romantică. Heliade transpune din lirica lui Lamartine, Byron, Chateaubriand, C. Negruzzi tălmăcește din poemele lui Pușkin, Hugo și din memoriile de călătorie ale lui Al. Dumas. După A. Chénier imită Gr. Crupenschi. Alături de romantici, câțiva mari poeți clasici se află mereu în atenția lui Heliade
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
indiscutabil în epocă, biografia fiind urmată de prezentarea operei și de aprecierea ei. Scriitorii sunt grupați în funcție de structurile operei: eposul, realismul dur, caleidoscopul mediilor, analiza psihologică, literatura autenticității și a experienței, poezia htonică, poezia sentimentului cosmic și a fiorului metafizic, lirica sensibilității religioase, lirica elegiacă și sentimentală, lirica avangardistă, poezia pură ș.a. Numai enumerarea capitolelor din sumar este suficientă pentru a arăta în ce măsură, sub chipul istoriei literare, se înnoia atitudinea față de literatură: în locul selecției falsificate prin reducerea criteriilor la lupta de
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]