2,404 matches
-
aștepta ocazia să intre În vorbă. I s-a ivit. Nu știa, bineînțeles, că Andreea e lesbiană, Însă probabil că asta nu l-ar fi cutremurat, el avea ce avea cu poponarii. Experiența din adolescență, dacă nu era cumva pur livrescă, Îl Îndreptățea la asta. Pentru el, Andreea era În acel moment, ca și În altele, trecute, În care o urmărise cu privirea, o fată frumoasă și abordabilă, senzuală, având, adevărat, o pigmentație a pielii de-a dreptul stranie. Foarte pistruiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la multe din cele dezgropate și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Zeletin nu poate avea alt profil de cărturar decît cel cu care ne-am obișnuit a-l asocia de atîta vreme: o natură de erudit a cărei cuprindere atinge pragul culturii enciclopedice, dublată de o muncă arhivistică de veritabil arheolog livresc. Numai așa îți poți explica cum a putut autorul să refacă din bucățele și cioburi - din publicistica franceză și română a vremii, din corespondența Elenei Bibescu, din fotografii găsite după decenii de căutare și din descifrarea unor epitafe descoperite în
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de comedie, la un post de recuziter după ce ratase concursul la Conservator. Este o alianță cum numai cinematograful o poate parafa în cupluri celebre precum Stan și Bran, aceea dintre un elefant și un șoricel, dintre emfaticul, gradilocventul, contrafăcut și livresc pînă la pișicherism, Leon Negrescu, îmbrăcat în togă romană printre elevii școlii de pictură pe care-i stipendiază și-i păstorește magnific și Grig, acest enfant terrible, băgăcios, dar și timid cu ideea sa fixă, de a face un film
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
de două ori pe trimestru la serviciul pe școală), individul din scrisoare își întâlnea aleasa. Unde, cum și-n ce circumstanțe - mister. În al doilea rând, mi se confirma că tipul ieșea din zona Literelor. Nu doar aluziile și referințele livrești, dar și tonul nesigur și derapat al mărturisirii, mă făceau să cred că învinsul nostru amoros trecuse la un moment dat prin cazarma amfiteatrelor. În sfârșit, mai sărea în ochi un detaliu, care îmi dădea cu-adevărat de gândit. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doctorului Grosescu n-avea nimic de-a face cu gramatica și copăceii lui Chomsky: nu venea de la Propoziție, cum crezusem eu, ci de la Probabilitate. Cât despre E S C U (pe care, ignorându-i spațiile, îl confundasem cu-o terminație livrescă), nici vorbă de numele vreunui scriitor. Suceai puțin literele, și-ți ieșea adevărata denumire: SECU. Mi-am privit picioarele. Cu milioane de ani în urmă, dedesubt fusese istmul care lega Africa de Europa, fâșia de pământ prin care trecuseră strămoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Definiția literaturii devine mai tehnică, mai savantă. Se poate vorbi de începutul specializării. Problema literelor e preluată de celebrii umaniști: oameni de bibliotecă, erudiți, filologi, lexicografi, etc. Dintre toate accepțiile ideii de literatură, cea care exprimă cel mai bine spiritul livresc și erudit al epocii este litterae humanae. Sensul este precis, filologico didactic, literatura reprezintă totalitatea literelor care conservă, transmit și învață date și valori culturale. Există atât sensul de obiect didactic, literele se învață, dar și cel de domeniu de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
literatură nu se pune încă. Poezia domină și absoarbe tot spațiul literaturii. Ceea ce înțelegem astăzi prin literatură, în sens estetic, va fi tot mai bine exprimat - sub impuls predominant romantic - prin ideea de poezie. Poezia se vrea separată de cultura livrescă, de întreaga literatură precedentă, idee răspândită printre romantici (Lamartine, Novalis, Tieck, Shelley, Coleridge, Leopardi). Este deschiderea maximă pe care ideea de literatură o face în direcția poeziei: „Relației de disociere și adversitate îi urmează deci, în cele din urmă, absorbirea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
asupra literaturii de masă. În jurnal ea ocupă spațiul foiletonului. Apare o nouă specie „romanul foileton” conceput special pentru o astfel de apariție cotidiană cerută de un public în continuă creștere. Tendința este de evadare din cultură, ieșirea din intelectual, livresc și didactic. Este o literatură care „distrează”, destinde, încearcă să ocupe în mod plăcut timpul liber, iar „pe măsură ce literatura se intelectualizează, șansele unei contra-literaturi, la polul opus, de compensație pur psihologică în direcția visării și imaginației, cresc.” Acest lucru nu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
tovărășia cognitivă și preocuparea comună în cadrul aceleiași științe sociale a trecutului (sociologia memoriei colective, istoria social politică și culturală, antropologia memoriei etc.). Anticipativ, o anume critică ne simțim datori să o preîntâmpinăm chiar dinainte de a fi formulată. Aceasta impută reducția livrescă a construcției statului național românesc la dimensiunea sa textuală. Lucrarea nu revendică o asemenea pretenție reductivistă. Nutrim convingerea, sfidând revelațiile postmodernismului francez, că există și o realitate extratextuală. Chiar dacă acordăm un oarecare credit "ipotezei logocratice", construindu-ne întregul demers plecând
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de emancipare națională prin acțiunile cărturărești ale membrilor Școlii Ardelene, ale căror eforturi duc la consolidarea identitară a conștiinței naționale, care își găsește acum redutabile contraforturi ideologice (ficționale sau reale, nu importă) puse la dispoziție de cercetările istorico-filologice. Prin acțiunile livrești ale Școlii, conștiința națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căreia ia naștere, ca urmare a specializării și ramificării interne, manualul școlar ca instrument pedagogic, este la rândul ei înglobată în contururile mai ample ale câmpului literar, cu întreaga sa economie simbolică de producție, circulație și consum de bunuri culturale livrești. Se impune a fi reliefat, în acest caz, condiția de triplă încastrare a manualului, o dată în cadrele literaturii didactice, la rândul ei formând o provincie lăuntrică și tributară structural câmpului literar înăuntrul cărui sistem operează. Al treilea și cel mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin aceasta, rudimentele unui patriotism utilitarist, chiar dacă, din motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) vehiculele livrești ale secularizării vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina complementară de a crește subiecți ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea manualului în spectrul instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc livresc dominant de educare în anii 1870 reflectă o adâncire a efectului de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proprii după Bibliografia Românească Modernă 1831-1918, 4 volume Saturația la care se ajunge în intervalul 1870-1900 în privința pieței manualelor școlare de istorie națională oglindește tendințe mai ample ce străbat de la un capăt la altul întreaga economie simbolică a bunurilor culturale livrești. Acesta este intervalul decisiv în care este reperabilă "decolarea" producției de opere literare originale românești, pe pista turnată din traduceri din opere occidentale. Lansarea a fost propulsată de structurarea unui câmp literar autohton, înzestrat cu propriul său sistem de status
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sută de mii de catolici și protestanți există 174 de școli, în timp ce doar 45 de școli sunt disponibile pentru fiecare sută de mii de români. La aceste deficiențe de ordin cantitativ trebuie adăugate numaidecât disproporțiile de natură calitativă (dotarea materială, livrescă și umană a unităților școlare) pentru a arăta cât de mult se înclina balanța în defavoarea învățământului românesc. Disproporția, oricum flagrantă, existentă în preajma Revoluției de la 1848, avea să se adâncească în perioada postpașoptistă, sub auspiciile inaugurării programului de maghiarizare demarat, într-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care subzistă memoria colectivă, a cărei fizionomie este configurată de înfruntarea forțelor revizioniste ale prezentului cu forța rezistivă a tradiției trecutului. Este metafora palimpsestului. O considerăm mai relevantă decât celelalte din mai multe motive. În primul rând, fiind o metaforă livrescă, se potrivește de minune cu orientarea analitică a acestei cărți, limitată la examinarea, în durată istorică lungă, a dimensiunii textuale a memoriei naționale românești. Apoi, spre deosebire de metaforele construcției și arhivei a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a căror putere sugestivă rezidă tocmai în caracterul lor generic și în semantica lor generoasă palimpsestul propune o metaforă cu o semantică mult mai precisă. Virtutea ei sugestivă derivă din capacitatea de a hibrida alte două reprezentări metaforice tributare imaginației livrești în care a fost depictată memoria colectivă. Este vorba despre metafora memoriei ca tabula rasa metaforă centrală în paradigma prezenteistă reprezentată de teoria "tradițiilor inventate", în lumina căreia memoria istorică acumulată de un regim politic poate fi ștearsă cu buretele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
geto-dacilor, Ioan Marius Grec 1 Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de ce: dacă vă măritați cu Rogojin, ce jignire vă mai rămâne? Ați căpăta chiar prea multă onoare! Despre dumneavoastră Evgheni Pavlovici a spus că ați citit prea multe poeme și „sunteți prea cultivată pentru... situația dumneavoastră“, că sunteți o femeie livrescă și trăită-n huzur; adăugați la asta vanitatea și veți descoperi toate motivele... Dar dumneavoastră nu sunteți trăită-n huzur? Prea în pripă, prea fățiș ajunsese istoria în acest punct neașteptat, neașteptat pentru că, plecând spre Pavlovsk, Nastasia Filippovna își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințului, dar această femeie, uneori cu apucături atât de cinice și impertinente, era în orice caz mult mai pudică în realitate, mult mai gingașă și mai încrezătoare decât și-ar fi putut închipui cineva. Ce-i drept, avea multe trăiri livrești, era visătoare, închisă în sine, avea înclinații spre fantastic, însă acestea erau puternice și profunde... Prințul înțelegea acest lucru; pe fața lui se întipări o expresie de suferință. Aglaia o observă și începu să tremure de ură. — Cum aveți îndrăzneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
refugiat ascetic în limbajul poetic, precum Don Quijote în lumea cărților. Performanțele au putut fi, uneori, extraordinare, ca în capodopera de invenție verbală parodică și sentimentală a lui Mircea Cărtărescu Levantul. Neosămănătorismul, în capodopera lui Cărtărescu, e al simulacrelor de intenție livrescă, devenind atât de specific românesc, încât Levantul e, probabil, cea mai intraductibilă scriere din literatura noastră, după cum am mai făcut observația chiar în prezenta carte. Interesant de văzut cum au evoluat acești "neoavangardiști de refugiu" după 1989. Sprijinul "Europei libere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
novicele în medicină C. Dimoftache a pus un diagnostic într-un anumit caz problematic, altul decât cel dat de medici. La autopsie, s-a dovedit că învățăcelul a avut o exactă intuiție, spre deosebire de magiștrii care n-au putut ieși din livrescul cunoștințelor. Tânărul acela vedea cu un ochi în plus, cu ochiul de dincolo de orbirea lui Oedip. Dar oare nu aceasta e poezia? Ea poate fi definită ca acel mister de nedezlegat care face ca lucrurile să fie transparente. Cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
împreună cu Vasile Leonescu), Cinstea țărănească de Giovanni Verga, Alexandra de Richard Voss, Greva de Ludwig Fulda ș.a. Minate de un strident convenționalism, cu o compoziție dezlânată, piesele sale, în care se practică o conversație așa-numită de salon, sunt produse livrești (nu tocmai străine de repertoriul franțuzesc), cu un limbaj prețios și afectat, vădind o mare slăbiciune pentru paradoxuri și butade. De năravul digresiunii, al divagației nu scapă nici una din comediile de moravuri ale lui V. Intenția critică, uneori satirică, este
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
și stilistice de efect. Poezia creionează un univers erotic atemporal și aduce în prim-plan, compus din piese lirice, ca într-un puzzle, chipul unui iubit misterios absent („când ajungi la ultimul rând tu o să fie un eu imaterial”). Referințele livrești apar și aici, iar obsesia scrisului, a comunicării este cel puțin la fel de intensă ca aceea a pierdutei/ regăsitei iubiri trăite la distanță, în scrisori, sub pecetea tainei și a semnificațiilor simbolice ale cifrelor 1, 2, 3, 7. Dincolo de poemele însingurării
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]