5,029 matches
-
de trib, care înseamnă Cel care pute. „Pute” nu echivalează cu mirosul trupului, ci cu cel al sulfului împrumutat de la vulcani. în prezent, în acest spațiu spectaculos și haotic trăiesc peste 750 de oameni. Limba oficială este, în Réunion, franceza. Localnicii se înțeleg între dânșii, însă, în creolă. Creola este un amestec între limba veche a băștinașilor și franceza, tot veche, vorbită. Populară, cum i se mai spune. A rezultat o limbă foarte savuroasă, imaginativă, metaforică. Iată un foarte succint dicționar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
vindecat de idealizarea străinătății, risc inconturnabil pentru neofiții în materie. Am văzut bine mersi că există și Dincolo meschinărie și xenofobie, pungășie, cinism, fățărnicie, clien telism, corupție și mafiotism, ne-am simțit tratați ca slugile, deși plăteam aceleași prețuri cu localnicii, pe scurt, ne-am înțeles mai bine deopotrivă atuurile și ca ren țele. Niciodată nu am blamat ceaușismul mai direct, mai epidermic și mai sufletește ca-n fața automatelor pentru bilete, a bancomatelor, a opulenței din supermarchăuri și a tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mârlănia flamandă. La Florența, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalerește: cu toții eram niște pigmei pe lângă chelnerii și negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, când ești întrebat cu seacă încruntare „vous êtes russes?“, când ești busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină și el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ți arate un amărât de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ - apoi adio fantasme! Dar tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja învățătoare după absolvirea examenului de capacitate. La 1 octombrie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trecea frumos la Tabacu. Ne duceam la Bolgrad, la gară, la Bulgărica, ba ne-am dus și la teatru, la Constantin Tănase. Tănase știa că la Bolgrad joacă în pierdere dar inima mare a lui nu-i putea lipsi pe localnici de o seară plină de farmec. Sală mică venituri mici. Tot în seara aceea i-am putut admira pe neîntrecuții Stroe și Vasilache, Grigore Trestian, Anonescu Cărăbuș, Sandy Huși (Alexandru Giugaru) și alții. În gara Traian Val, până la venirea trenului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Câșlița Dunăre era pământ bun, am cerut Câșlița. Lăsam în urmă o grădină bine pusă la punct, o livadă, o școală frumoasă. La Câșlița era un mare viespar. Se certau pentru postul de director învățătorul Stâsii (pe funcție), Moraru Afanasie, localnic, și Dobru Simion, un filfison afemeiat și lăudăros.Acestora li se comunicase însă decizia numirii mele ca director. Bomboană pe colivă. Primul contact cu școala a fost supărător. Nu era nici de departe ca cea din Sofian. Mai mult de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
botează Cezar Stratula, de unde și numele Cezara-Livia. Livia în amintirea chirurgului brașovean Liviu Câmpeanu. Totul mergea ca pe roate. Începusem să merg la vânătoare de iepuri în Ostrov. Iepuri erau destui, ba și rațe berechet. Împreună cu Nicu Radu ajutați de localnici scoteam pește cu prostovolul, pește care de regulă ajungea fie la via lui Nițulescu, fie la a preotului Dumbravă. La borșul de pește, gata făcut când ajungeam noi, se mai adăuga vânatul. Era frumos, era bine iar botezul Cezarei a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
urmând o perioadă de pace, ținutul s-a dezvoltat și a prosperat. De aceste condiții favorabile a profitat și situl Merle, care începuse să semene cu un orășel. Avea o stradă publică de promenadă, pe laturile căreia se găseau locuințele localnicilor. Aceștia își cultivau grădinile și micile suprafețe din incinta așezării. în anul 1574, hughenoții au eliberat localitatea, căreia războiul religios îi produsese mari pagube, Antoine de Veilhan dezrobind citadela. Deși afectată, fortăreața a continuat să servească drept refugiu la caz
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
precizie jurnalistică - faptele neașteptate ori banale ale existenței tinerețe și iubire, singurătate, banii și viața, zgârcenia și moartea, eșecuri matrimoniale, hrăpărețul, pușcăria și pușcăriașii, viața infantilă, vânătoarea, hoția la români, Fata Morgana, răzbunarea, alunecările de teren, moartea năprasnică a: unui localnic, alegerea mireselor,îmbogățiții, al doilea război mondial, taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât o țară, banul care îi guvernează pe toți, excesul de muncă ( Fericirea a plecat în cer), lăcomia
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
neluate în seamă. Domul Emil Bocîi dădea înainte: dacă e o lege pe care noi înșine am adoptat-o, apoi, tot noi, avem obligația de a o și respecta. Asta - până-n-tr-o zi. Când, primăria a fost luată cu asalt, de către localnici. Strigau, mai mulți, prin portavoce: ridicați taxa de closet! Să ne...aia...și aia... liberi! Că am făcut revoluție, ca să ne putem manifesta din toate punctele de vedere,în deplină libertate.Dar, prin abuzul domnului Emil, iată unde am ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
FAȚĂ A PĂMÂNTULUI Pământul, pe la Prisaca, era bun, roditor. Acoperit cu livezi de pomi fructiferi, mai pe la poalele versantului, și cu tei și salcâmi, către creastă, formând și o bogată bază meliferă. De aia se și ocupau,în bună măsură, localnicii, cu creșterea albinelor. Sus de tot, pe același versant, sudic, se ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bucurat. - A, tu erai...! Poftim, dragă, doar o clipă să termin cu dumnealui... CEEA CE RĂMÂNE Ca toate târgurile, orășelul avea istoria și gloriile sale. Glorii artistice care erau considerate foarte mari și a căror evocare umplea de mulțumire inima fiecărui localnic. Desigur că liceenii erau cei mai aprinși. Eu însumi am trecut prin această Arcadie și cunosc sentimentul, puțin ridicol, puțin înduioșător, dar plin de înălțare sufletească. Expedițiile spre iazul morii constituiau pentru noi cele mai substanțiale evenimente. Făceam ieșirile în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram prea nevârstnici ca să înțelegem această lege violentă și că vina nu aparținea în întregime Evei. Cu instinctele lor necioplite, la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de toți, îl salutam fără să ne cunoască când, în rarele sale plimbări, îl întâlneam în parc. Cum drumul către iaz trecea tocmai pe acolo, s-a întâmplat ca neînsemnatul incident dintre noi și Jan
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
instituție a pieții, pictînd tot timpul, lungindu-se la vorbă tot timpul, istorisind tot timpul povești despre țara lui, despre călătoriile lui, stînd tot timpul cu pipa În gură și pe deasupra bîlbîindu-se. Îi era foarte greu să se Înțeleagă cu localnicii, dar nu se dădea bătut. CÎteva minute mai tîrziu, Își luă rămas-bun de la toți și se duse cu Julius pînă la chioșcul unde păstra tabloul. Julius Îl luă cu amîndouă mîinile și Îl privi țintă cîteva clipe, Înainte de a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știu ... - Hai, spune odată ! - Nu are importanță . Nu mi se pare interesant . Coboram împreună cărarea pietruită . Giannis începu să-mi povestească despre Costash . - A lucrat și mai lucrează probabil încă pentru evrei . Nu vine niciodată în oraș . Se teme de localnici. - De ce ? l-am întrebat zâmbind . - Pentru că l-ar omorî cu pietre . Este bogat și trăiește aici ca la Paris . - Știe engleză ? - Probabil . Dar de ce te interesează ? - Pentru că am văzut casa . Mergând spre casă, l-am invitat pe Giannis să luăm
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
retras , că nu ieșea niciodată, că nu era colaboraționist, era o minciună povestea cu colaboraționismul. Fusese pe vremuri primar, dar își pierduse popularitatea . Brusc , patronul îi spuse ceva lui Giannis și acesta se ridică în picioare. În ușă stătea un localnic înalt care se uita la noi bănuitor, pe urmă se așeză la masa noastră . - Acesta este omul domnului Costash , ne spuse patronul . El îi aduce poșta și alimente de la Tornes . Omul stătea și-și așteptă liniștit păhărelul lui de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
activitate bunicică. —Are creier de reptilă? Doctorul Hayes zâmbi, ca un doctor dintr-un vechi film pe teme de sănătate publică. Cu toții avem așa ceva. O dovadă a lungului drum parcurs până aici. În mod evident, nu era din partea locului. Majoritatea localnicilor nu veniseră pe drumul ăsta lung. Amândoi părinții Schluter credeau că evoluția era propagandă comunistă. Mark însuși avea dubii. Dacă toate cele câteva milioane de specii evoluează constant, cum se face că numai noi ne-am făcut deștepți? Doctorul dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
boi cale de o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un spațiu prețios în care ar fi putut intra unelte sau medicamente. Colivia era mai importantă. Trupul poate supraviețui oricărei izolări. Dar mai era și mintea. Acum, localnicii aveau o colivie și mai aurită: conexiunea ieftină în bandă largă. Internetul lovise Nebraska cum ar fi lovit alcoolul un trib din Epoca de Piatră - darul divin pe care fiecare descendent al coloniștilor de pe tărâmul cocorilor îl așteptase, singura cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc la el, așa de lent că nu-și dă seama. Zace în patul care se micșorează, făcând inventarul. Coaste: da. Burtă: avem. Brațe: două. Picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de către criminaliști cu probele găsite la fața locului. Credem că seamănă, se adresă el lumii, puțin cam dezumflat că descria cercetări în baze de date în loc de urmăriri în mare viteză. Dar anunță că pneul fusese identificat ca aparținându-i unui localnic, care fusese chemat pentru anchetă. Bărbatul lucra la abatorul Lexington și se numea Duane Cain. Știam eu. Jegul ăla nenorocit, strigă Karin către televizor. Bonnie, care stătea lângă Mark, în cealaltă parte, clătină din cap. N-are cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
creștinilor români. Mulțumim din suflet celor ce se străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
primii exploratori nu era cel al indienilor Catawba, ci aparținea unui neam care a dispărut acum probabil cu totul. Și totuși, atît de mare este puterea obișnuinței și a asocierii, Încît orice alt nume ar fi de neconceput pentru un localnic al acestui stat. Locuitorii din afara acestui stat spun adesea că denumirea lui are o rezonanță ce trădează o lene tropicală, mai ales atunci cînd este precedat de cuvîntul „old“, dar nu există aproape nimic tropical sau exotic În Înfățișarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căderea nopții poposise la gura unui rîu. Își strînse pînzele și ancoră acolo. În apropiere de mal se afla o așezare a celor „din neamul care populează aceste regiuni“ și se vedea clar că sosirea lui crease mare panică printre localnici, căci unii, care fugiseră În pădure, se Întorceau acum, iar alții alergau pe mal Încolo și Încoace, arătînd cu mîna, gesticulînd și făcînd mare zarvă. Dar spaniolul cel chior mai văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]