2,037 matches
-
unei trăsuri trase de cai, că e cea mai jalnică dulcegărie din lume, se transformase Într-o copie destul de fidelă a unei neveste stepfordiene. Sau poate că eram eu acră. Sigur că eram acră. N-avusesem de a face cu logodnele decât prin intermediul paginii despre nunți din New York Times, cunoscută și sub numele de Pagina de Sport pentru Fetele Singure, În fiecare duminică, la brunch 1. Dar nu despre asta era vorba. Mă bucur atât de mult că m-ai sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Fetele Singure, În fiecare duminică, la brunch 1. Dar nu despre asta era vorba. Mă bucur atât de mult că m-ai sunat! Și de-abia aștept să aud și cel mai mărunt detaliu, dar acum ai de consumat o logodnă. Închide telefonul și du-te să-ți faci logodnicul fericit. Auzi, ce ciudat sună! „Logodnic“. —O, Avery vorbește la telefon cu cineva de la serviciu. Eu Îi tot zic să Închidă - spuse asta tare, ca să audă și el - dar el vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bette? Mai sunteți pe fir? Michael fusese coleg cu mine și cu Penelope la UBS, dar de când ajunsese vicepreședinte (unul dintre cei mai tineri din istorie) ne vedeam din ce În ce mai rar. Deși Michael avea o relație serioasă, a fost nevoie de logodna Penelopei ca să se lămurească lucrurile: ne maturizam. —Bună, fetelor, spuse Michael, care părea epuizat. —Michael, ghici ce mi s-a Întâmplat! M-am logodit! Urmă o ezitare extrem de scurtă. Știam că, la fel ca mine, Michael nu era surprins, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dormi pe un pat normal. Ne-am târât În camera mea și mi-am Îngropat capul sub pernă, repetându-mi Încontinuu că nu era o catastrofă. Nu era o catastrofă. Nu era o catastrofă. 2 Spre ghinionul meu, petrecerea de logodnă a lui Penelope căzu Într-o joi seară - seara Întâlnirii obligatorii cu unchiul Will și Simon, pentru cină. Nu puteam lipsi de la nici una dintre ocazii. Stăteam În fața clădirii Înalte, urâte, de după război, din Murray Hill, unde locuiam, Încercând cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
puțină șampanie? Întrebă Simon, servindu-se cu câteva bucăți din friptura feliată pe care menajera lor o pregătise ca fel principal. M-am gândit doar că ar fi o schimbare binevenită. Bette, ce planuri ai pentru mai târziu? Petrecerea de logodnă a lui Penelope. De fapt, ar trebui să plec destul de repede. Mamele s-au ocupat de toate Înainte ca Avery sau Penelope să se poată opune. Cel puțin e la un club din Chelsea, totuși, și nu undeva În Upper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din toate părțile. Ei bine, n-o să meargă așa. Probabil că tipul nu Înțelege situația. —Scuzați-mă. Domnule? Mă fixă din nou, de data aceasta vizibil iritat. — E clar că sunt mulți care așteaptă să intre, dar e petrecerea de logodnă a prietenei mele și chiar are nevoie de mine. Dacă ați cunoaște-o pe mama ei, ați Înțelege cât de important e să intru. —Mmm, interesant. Ascultă, poate n-ai auzit ce am spus. Prietena ta, Penelope, poate să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic din egalitarismul ipocrit al părinților mei. Sau o lipsă acută de Încredere, depinde de perspectivă. —Poftim? —Vreau să zic că nu m-ai lăsat să intru, deși este petrecerea de logodnă a prietenei mele celei mai bune. Clătină din cap și zâmbi vag ca pentru sine: — Ascultă, nu-i nimic personal aici. Mi se dă o listă și mi se spune să mă țin de ea și să țin sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
anticipând primirea plină de extaz și adulmecări pe care mi-o va face În curând Millington. Cine avea nevoie de un bărbat - sau chiar de o prietenă proaspăt logodită - când exista un câine? 3 Săptămâna de lucru de după petrecerea de logodnă a Penelopei a fost aproape de nesuportat. Era vina mea, bineînțeles: există o mulțime de modalități În care să-i enervezi pe ai tăi și să te revolți Împotriva educației primite fără a te transforma Într-un sclav pe chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
privirea mea fu atrasă de mâna ei ca de un magnet. Chiar și eu trebuia să recunosc că inelul era superb. I-am spus asta, pentru a zecea oară, și a Început să radieze. Era greu să te Întristezi În privința logodnei, când ea era atât de evident În extaz. Avery trăsese din greu de când o ceruse În căsătorie și reușise să joace rolul unui logodnic adevărat, atent, ceea ce bineînțeles că o făcuse și mai fericită. Îi dăduse Întâlnire trei seri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atras de mine!“) Dar spre deosebire de fetele pe care le știam, care se culcaseră cu tipi la câteva ore după ce-i cunoscuseră și nu mai primiseră nici un semn de la ei, Penelope și Avery au Început să țină unul la altul, iar logodna de luna trecută nu era decât o formalitate dorită și Încurajată. —Sunt mai groaznice ca de obicei? Ea oftă și-și dădu ochii peste cap. —„Mai groaznice ca de obicei“. O afirmație interesantă. Aș fi crezut că e imposibil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a părut că-ți place de el, am spus, amintindu-mi cât de călduros Îl Îmbrățișase. Ce puteam să fac? Face parte din joc. O meclă de ratat. Îl cunoști? Nu. A fost destul de agresiv cu mine la petrecerea de logodnă a lui Penelope de acum câteva săptămâni. M-a lăsat să aștept afară un secol. Știu că l-am mai văzut undeva, dar nu reușesc să-mi dau seama unde. —Hmm, mormăi ea, părând din ce În ce mai puțin interesată. Hai să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tipul? Habar n-aveam că tu și Avery aveți probleme - cum ai putut să nu-mi spui? am spus eu, gâtuită. Și cum rămâne cu inelul? Știi, eticheta te obligă să-l dai Înapoi, dacă tu ești cea care rupe logodna. Aoleu, te Înșela, nu-i așa? M-am prefăcut oripilată la simpla idee, ca și cum ar fi fost imposibil până și să-ți imaginezi așa ceva. Ticălosul ăla... —Bette, oprește-te! Nu-l părăsesc pe Avery, ci plec de la slujba asta! șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de Lysol, o să-și caute o nouă slujbă“. Penelope zâmbise cu indulgență, ca și cum ar fi spus: „Băieții tot băieți rămân“. Acum Împacheta hainele lui Avery În valizele Louis Vuitton pe care părinții lui le cumpăraseră pentru excursia la Paris de după logodnă și În același timp se plângea de petrecerea ce urma să aibă loc În cinstea lor În seara aceea. Nu m-am interesat de ce nu putea Avery să-și Împacheteze singur hainele. —Mă Întrebi pe mine? A spus ceva prostesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks, când Își atinsese ceafa cu mâna și putusem să jur că mai văzusem chestia asta mai demult. Prima noapte, la petrecerea de logodnă a Penelopei, când nu mă lăsa să intru și nu puteam scăpa de senzația că se holba la mine și aproape că aștepta să spun ceva. Totul era acum atât de clar. Samuel Stevens, băiatul din liceu care era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să ajungă singură la concluzia asta. —Ei, am spus rar, alegându-mi cuvintele cu cea mai mare grijă, e normal ca orice relație să aibă suișuri și coborâșuri, nu? De aceea oamenii se logodesc mai Întâi. E doar atât. O logodnă. Dacă afli despre el ceva ce crezi că nu poți suporta pentru totdeauna, ei bine, nu ești căsătorită și... —Bette, nu asta am vrut să spun, spuse ea tăios. Hopa. Îl iubesc pe Avery și bineînțeles că mă mărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am adunat curajul și i-am spus toată povestea. Când Îi ceruse explicații, Avery recunoscuse că se culca cu Abby de mai multă vreme și că existaseră și altele. Atunci, Penelope dăduse calmă instrucțiuni menajerei (care era, Întâmplător, cadoul de logodnă al părinților lui Avery pentru fericitul cuplu) să-i Împacheteze toate lucrurile și să trimită totul la New York. Cumpărase În ultima clipă două bilete de avion la clasa Întâi cu cartea de credit a lui Avery, rezervase cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât "să fugă unde o vedea cu ochii și să se încuie undeva, departe de omul acela". Însă Julien, în culmea excitației după săptămâni întregi de logodnă, își cere dreptul. Și imediat ce Jeanne se întoarce cu fața spre el, "o cuprinse strâns, ca un turbat, de parcă-i era foame de ea, și-i acoperi cu sărutări grăbite, cu sărutări care mușcau, cu sărutări nebune, toată fața și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu au loc decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice urmă de familiaritate. Însă părinții Jeannei, oameni încrezători și cumsecade, îi lasă pe viitorii soți aproape în voia lor. Și astfel a început pentru cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați pe povârnișul din marginea pădurii, în fața câmpiei sălbatice. Uneori se plimbau pe aleea baroanei, el vorbind de viitor, ea cu ochii plecați, privind urma prăfuită a piciorului mamei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să-și schimbe hotărârea. Îl anunță că acceptă întrevederea. Totuși, îl avertizează că nu va veni decât în calitate de logodnică, nicidecum de amantă. În micul apartament, Catherine și Édouard nu fac decât să se sărute, iar după un timp își anunță logodna. Aflarea veștii trezește furia lui André, fratele indus în eroare. Acesta îi face lui Édouard scene de o violență extremă, încearcă să împiedice prin orice mijloace căsătoria, mergând până la o sechestra pe bunica lor în zona meridională pentru a o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
își jură în secret credință unul altuia. Când tânărul provincial își întinde cu duioșie spre ea brațele deschise, Maud, ca o fetișcană neștiutoare și neprihănită, se ferește de această îmbrățișare cum nu se poate mai castă, menită să le pecetluiască logodna. Nu îi permite viitorului soț mai mult decât un sărut nevinovat pe frunte. Prin urmare, Maud își joacă rolul fără vreo urmă de remușcare. Își pune planul în aplicare ca un robot, fără să simtă vreodată nici cea mai mică
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iubea pe tânărul medic. Ea știe foarte bine că "singurul lucru ce o leagă de acest băiat e tulburarea" pe care o încearcă în prezența lui. Cu toate acestea, din conformism, nu îndrăznește să-și ia înapoi cuvântul dat. Curând, logodna devine oficială. Tânăra intră în panică. "Cât am fost logodită, m-am simțit captivă, exact ca într-un harem". Clara se răzvrătește împotriva regulii jocului social, pe care o consideră profund inechitabilă: de ce trebuia o fată să-și încredințeze întreg
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
medic i se înfățișa dintr-odată ca "o boală cumplită de care nu se putea vindeca", o condamnare la moarte prin sufocare. În ea se dă o luptă. "Pe atunci nu era ceva obișnuit ca o fată să rupă o logodnă. În cercurile noastre cel puțin, logodna avea o însemnătate care aproape o egala pe cea a căsătoriei". Clara scrie cu toate acestea o scrisoare de despărțire, la cincisprezece zile de la logodnă. El e bulversat. Ea, copleșită de rușine. Opt zile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca "o boală cumplită de care nu se putea vindeca", o condamnare la moarte prin sufocare. În ea se dă o luptă. "Pe atunci nu era ceva obișnuit ca o fată să rupă o logodnă. În cercurile noastre cel puțin, logodna avea o însemnătate care aproape o egala pe cea a căsătoriei". Clara scrie cu toate acestea o scrisoare de despărțire, la cincisprezece zile de la logodnă. El e bulversat. Ea, copleșită de rușine. Opt zile mai târziu, fata cade grav bolnavă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era ceva obișnuit ca o fată să rupă o logodnă. În cercurile noastre cel puțin, logodna avea o însemnătate care aproape o egala pe cea a căsătoriei". Clara scrie cu toate acestea o scrisoare de despărțire, la cincisprezece zile de la logodnă. El e bulversat. Ea, copleșită de rușine. Opt zile mai târziu, fata cade grav bolnavă. Face febră 40 de grade. Cel mai probabil, are o criză gravă de vinovăție. Totuși, situația aceasta îi permite să-și recapete încetul cu încetul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
încrederea în sine și să-și regăsească seninătatea. Are sentimentul că își "răscumpărase" vina prin boala ei, iar în timpul convalescenței citește mult. Redescoperă astfel Fructele pământului. Parcurge pentru prima dată Imoralistul. Aceste lecturi din Gide îi întăresc convingerea că ruperea logodnei fusese o decizie înțeleaptă. O ajută să dobândească "o luciditate ce o încredințează de dreptul său la ceea ce viața avea mai intens de oferit". Dreptul la fericire și la libertate. Recăpătându-și libertatea, Clara se folosește de ea cu mai
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]