2,956 matches
-
Doar prin intermediul mitului și al jocului imaginației opera literară poate intra în spațiul fantasticului. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. Cântul, scrisul, lectura, lectorul, mitul, logosul și jocul devin, în definirea ontologică, elemente cheie în descifrarea operei literare în general. 5.2. Desenul și pictura Ca arte ale reprezentării, desenul și pictura, au o natură specială definită prin intermediul puterii imaginii și al imaginației. Ca arte reprezentative
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în principal, pe imitație și reprezentare. Imitația trebuie înțeleasă ca redarea fidelă a realității, în timp ce prin reprezentare se oferă esența realității. Sculptura este definită de toți termenii ontologici ai artei. Cu ideea de mit prin referințele spirituale sau religioase, prin logos, prin ideile ce stau la baza statuilor cu teme morale și prin ideea de ludos care depășește, prin intermediul imaginii, lumea reală lăsând loc imaginarului și fantasticului. Statuia are și puterea de a se ridica la nivelul simbolului, de exemplu, Gânditorului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiul liber al jocului și, deci, în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul, în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. În final, stratificarea operei literare devine completă doar atunci când este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1983. Nietzsche, Friedrich, The Birth of Tragedy Out of the Spirit of Music, traducere de Ian Johnston, Universitatea Vancouver Island, Brithis Columbia, 2008. O'Pray, Michael, Film, Forum and Phantasy. Adrian Stokes and Film Aesthetics, MacMillan, New York, 2004. Parain, Brice, Logosul Platonician, traducere de Monica Jităreanu, Univers Enciclopedic, București, 1998. Sartre, Jean-Paul, The imaginary, traducere și introducere filosofică de Jonathan Webber, Routledge, Londra, 2004. Todorov, Tzvetan, The Fantastic: A structural Approach to a Literary Genre, Cornell University Press, New York, 1975. Weitz
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Însă diferențele dintre cei doi termeni sunt făcute, în lucrarea prezentă, doar la nivel tehnic pentru o mai bună interpretare a termenului de lógos". Cătălin Partenie, "Plato's Myths", în The Stanford Encyclopedia of Philosophy, Stanford, 2011. 36 Brice Parain, Logosul Platonician, traducere de Monica Jităreanu, Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 27. 37 Heraclit, Fragments §79: "Timpul este un copil care se joacă cu pietricele, regatul copilului" (t.m.). Jocul produce hazardul prin care se poate crea sau dărâma un castel
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cultură și speră să descopere specificitatea unei civilizații de care se simțea apropiat încă din tinerețe. Mergând pe urmele „etalonului de aur”, isi schițează un autoportret înrudit cu „pată de sânge care vorbește”, încercând a „traduce întunericul”, adică să recupereze logosul. Pentru că misiunea poetului e simultan cuvântare și tăcere, isi articulează lirica pe metaforă dezrădăcinării, a dezagregării spațiului balcanic, în care, el a ales „călătoria” că un exil mai blând. Estul mereu rănit devine un loc uitat de Dumnezeul „mort”. De la
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
insuccesului activității economice a companiilor, în special într-un mediu de concurență intensivă și globală. 1.2 Etimologie Termenul tehnologie provine din limba greacă: tekhnologia (tratare sau dizertație asupra unei arte, expunerea regulilor unei arte), format din: tekhnë (artă, meserie) + logos (cuvânt ) Tehnologia informației este tehnologia necesară pentru prelucrarea informației, în particular în folosirea computerelor. În anexa 1 se regăsesc mai multe definiții referitoare la tehnologie. CAPITOLUL 2 Conceptele de bază ale Tehnologiei Informaționale 2.1 Pornirea/oprirea corectă/repornirea calculatorului
Bazele Tehnologiei Informaționale by Horia Scurtu () [Corola-publishinghouse/Science/447_a_1295]
-
manager precipitat. Alte două caracteristici ale muncii managerilor o individualizează și mai mult. Munca managerilor se bazează aproape total pe comunicarea orală, chiar dacă materialul scris rămâne valabil. Aceasta face ca importanța factorilor etos și patos să crească în dauna factorului logos, calitatea factuală a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și din valoare. Apoi munca managerului este dependentă de relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sentimentul general la nivelul conștiinței colective este consolidat și, În consecință, coeziunea socială este menținută sau chiar sporită. Acest model opune așadar „ordinea” majoritară „dezordinii” minoritare și presupune că, În general, comportamentele umane se Înscriu Într-un cadru În care logos-ul este mult mai important decât pathos-ul, În care majoritatea aderă la niște reguli bine cunoscute și Își aliniază comportamentul la constrângerile care decurg din aceste reguli (Durkheim, 1895). În cadrul procesului pe care Anthony Giddens l-a numit „structurare”, regulile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
diferențierii tradiționale Între greci și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre generalii săi și femei din țările cucerite de armatele sale. Conform partizanilor acestei doctrine, toți oamenii posedă o rațiune și sunt subiecții aceluiași logos divin. Adevăratul Înțelept stoic este așadar un cetățean al lumii, și nu doar al unui singur stat. Dar și condamnabil: pentru mulți, cosmopolitismul se opune oricărei tentative de naturalizare a distincției dintre „Noi” și „Ceilalți”, considerându-se că ultimii sunt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acte de vorbire a discutat prima dată învățatul german Karl Bühler, care le-a pus în legătură cu faptul de a semnifica, considerîndu-le astfel inerente vorbirii (și, prin urmare, comunicării), dar independente de scopurile vorbirii. În acest caz, actul de vorbire aparține logosului semantic și este deosebit de acțiunea lingvistică ce vizează utilizarea limbii și face din ea un instrument de adresare către altcineva prin practica umană a vorbirii. Înscrierea actului de vorbire în sfera de cercetare a științei limbii s-a produs de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se stabilească structura, mijloacele sau validitatea lor. Prezența argumentelor, ponderea, selecția și succesiunea lor reprezintă puncte de reper în această analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea este o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aserțiunii în structura discursului nu reprezintă un aspect de simplitate în raport cu alte structuri discursive. O propoziție asertivă lasă să se înțeleagă convingerea că este adevărată și, prin aceasta, exprimă în mod implicit o atitudine, o interpretare, întrucît se trece din logosul semantic în logosul apofantic. Din punctul de vedere al valorii de adevăr însă, aserțiunea trebuie să conțină o informație care să fie conformă realității la care se aplică, încît adevărul obiectiv nu decurge în mod necesar din faptul că se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului nu reprezintă un aspect de simplitate în raport cu alte structuri discursive. O propoziție asertivă lasă să se înțeleagă convingerea că este adevărată și, prin aceasta, exprimă în mod implicit o atitudine, o interpretare, întrucît se trece din logosul semantic în logosul apofantic. Din punctul de vedere al valorii de adevăr însă, aserțiunea trebuie să conțină o informație care să fie conformă realității la care se aplică, încît adevărul obiectiv nu decurge în mod necesar din faptul că se afirmă sau se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i z a d i s c u r s u l u i are în vedere frecvența și statutul aserțiunii, fiindcă ea reprezintă și bază ideatică și formă de organizare a expresiei în foarte multe situații. V. demonstrație, creativitate, logos. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. IO ASPECT. Categoria gramaticală a aspectului vizează caracteristicile proprii desfășurării timpului implicat într-un proces și reflectă articularea lor în timpul de ansamblu pe care este construit un enunț, indicînd modul în care concepe vorbitorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice are aproape un secol. Direcția de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
element formativ al gîndirii și o latură constitutivă și creatoare a culturii. Din asemenea constatări, rezultă că pot fi stabilite și alte orizonturi cu identificarea altor funcții ale limbii. De aceea, se poate atribui limbii și o funcție cognitivă, ca logos semantic și apofantic, și o funcție socială, care este în legătură cu comunicarea, dar are consecințe dincolo de limitele ei. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, funcțiile limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
construiește o altă lume decît cea comună, obișnuită, iar comunicarea despre această lume (funcția comunicativă) este și ea diferită, prin altfel de mijloace ale limbii, sub aspectul formei, al conținutului și, mai ales, al relațiilor dintre cuvinte. V. act, discurs, logos. JAKOBSON 1963; REY-DEBOVE 1978. IO G GEN DISCURSIV (gen de discurs). Termenul gen provine din limba latină și denumește, în baza unor convenții formale și tematice, o clasă de opere sau de texte cu proprietăți comune. Altfel spus, genul este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce se unesc într-o concepție, iar limba ca reprezentînd o concepție despre lume, atunci orice discurs este marcat de ideologie, prin însuși faptul că este realizat într-o limbă. Pe de altă parte, deoarece discursul antrenează întotdeauna limba ca logos apofantic, ca afirmație sau ca negație despre ceva, el este în mod implicit contaminat de o ideologie, de data aceasta, a locutorului. Totuși, rămînînd la semnificația de bază a cuvîntului ideologie, care vizează concepția despre structura și organizarea socială, el
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timp, o competență aritmetică și una geometrică, căci, pînă la un anumit nivel, este posibilă realizarea de demonstrații cu limba obișnuită și cu discursul obișnuit. V. argumentație, demonstrație, implicație, inferență, silogism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LOGOS. După Aristotel, logosul este mijlocul de a convinge prin argumente, ceea ce implică o identificare a argumentelor necesare de către orator, o selecție a lor din perspectiva scopului urmărit și o prezentare care să slujească acestui scop. În limba greacă, cuvîntul lógos
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aritmetică și una geometrică, căci, pînă la un anumit nivel, este posibilă realizarea de demonstrații cu limba obișnuită și cu discursul obișnuit. V. argumentație, demonstrație, implicație, inferență, silogism. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN LOGOS. După Aristotel, logosul este mijlocul de a convinge prin argumente, ceea ce implică o identificare a argumentelor necesare de către orator, o selecție a lor din perspectiva scopului urmărit și o prezentare care să slujească acestui scop. În limba greacă, cuvîntul lógos este polivalent și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
urmărit și o prezentare care să slujească acestui scop. În limba greacă, cuvîntul lógos este polivalent și, de-a lungul timpului, învățații au scos în evidență una sau alta dintre semnificațiile ce i se puteau atribui. În filozofia lui Platon, logosul este discursul argumentativ verificabil și se opune mitului, care nu oferă o astfel de posibilitate, însă această verificare este una de natură rațională, prin indicarea unui raport sau prin desfășurarea unui raționament, ceea ce presupune manifestarea rațiunii în alcătuirea discursului. Anterior
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentativ verificabil și se opune mitului, care nu oferă o astfel de posibilitate, însă această verificare este una de natură rațională, prin indicarea unui raport sau prin desfășurarea unui raționament, ceea ce presupune manifestarea rațiunii în alcătuirea discursului. Anterior, Heraclit considera logosul o inteligență care organizează elementele discrete într-un tot coerent, identificînd gîndirea cu expresia (cu exprimarea gîndirii prin cuvînt). Aceasta a permis ca, mai tîrziu, în Evanghelia după Ioan, logosul să-l desemneze pe Isus Cristos, în calitate de creator și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceea ce presupune manifestarea rațiunii în alcătuirea discursului. Anterior, Heraclit considera logosul o inteligență care organizează elementele discrete într-un tot coerent, identificînd gîndirea cu expresia (cu exprimarea gîndirii prin cuvînt). Aceasta a permis ca, mai tîrziu, în Evanghelia după Ioan, logosul să-l desemneze pe Isus Cristos, în calitate de creator și de mîntuitor, conform cu opinia stoicilor despre divinitate ca sursă cosmică a ordinii și a raționalității din Univers. Ca atare, logosul permite înțelegerea principiilor și formelor lumii, devenind astfel un aspect al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]