2,223 matches
-
e altul, e sex și manele", vioara țipă în tăcerea groasă din sală, Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge, vioara țipă în tăcerea groasă din sală ... Aide se uită la cele două fete, muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din lojă, din stigmatele de la mâini și de la picioare se preling picuri de sânge, vioara țipă în tăcerea groasă din sală ... Aide se uită la cele două fete, muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu o femeie la braț, își aduce aminte de serile când se plimbau ei doi pe străzile Bucureștiului, în așteptarea celor două fete, Alex este un bun povestitor, a fascinat-o cu felul lui de a privi viața, vorbele lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lume sau, cel puțin, nu din acest timp, având portretul unui președinte al republicii În locul venerabilei și familiarei figuri a majestății sale regele. Tocmai s-a deschis casa de bilete a teatrului, moartea intră, zâmbește, dă bună ziua și cere două loje de categoria Întâi, una pentru joi, alta pentru sâmbătă. Insistă pe lângă casieră că vrea aceeași lojă pentru ambele concerte și că, aspect fundamental, să fie situată În dreapta scenei și cât mai aproape de aceasta. Moartea băgă mâna În geantă la Întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și familiarei figuri a majestății sale regele. Tocmai s-a deschis casa de bilete a teatrului, moartea intră, zâmbește, dă bună ziua și cere două loje de categoria Întâi, una pentru joi, alta pentru sâmbătă. Insistă pe lângă casieră că vrea aceeași lojă pentru ambele concerte și că, aspect fundamental, să fie situată În dreapta scenei și cât mai aproape de aceasta. Moartea băgă mâna În geantă la Întâmplare, scoase portmoneul cu bancnote și le Întinse pe cele care i se părură necesare. Casiera Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
hotel. Se uită la televizor până târziu. Apoi se băgă În pat și stinse lumina. Nu dormi. Moartea nu doarme niciodată. Cu rochia ei nouă cumpărată ieri Într-un magazin din centru, moartea asistă la concert. E așezată, singură, În loja de categoria Întâi, și, așa cum făcuse În timpul repetiției, Îl privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
privește pe violoncelist. Înainte să se fi micșorat lumina În sală, În timp ce orchestra aștepta intrarea dirijorului, el o observă pe acea femeie. N-a fost singurul dintre muzicieni care i-a observat prezența. În primul rând pentru că ea ocupa singură loja, ceea ce, deși nu se Întâmplă rar, nici nu e frecvent. În al doilea rând pentru că e frumoasă, poate nu cea mai frumoasă din asistența feminină, dar frumoasă Într-un fel imposibil de definit, aparte, inexplicabil prin cuvinte, ca un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asistența feminină, dar frumoasă Într-un fel imposibil de definit, aparte, inexplicabil prin cuvinte, ca un vers al cărui ultim sens, dacă așa ceva există Într-un vers, scapă În continuu traducătorului. Și, În sfârșit, pentru că figura ei izolată, acolo În lojă, Înconjurată pe toate părțile de gol și absență, de parcă locuia Într-un neant, părea expresia singurătății celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și să zboare din nou spre Înălțimi, spre aerul rece al eterului, spre turmele inaccesibile de nori. Orchestra tăcu. Violoncelistul Începu să cânte solo-ul său ca și cum doar pentru asta s-ar fi născut. Nu știe că acea femeie din lojă are În gentuța sa recent inaugurată o scrisoare de culoare violetă al cărei destinatar este, nu știe, n-ar avea cum să știe, și cu toate acestea cântă ca și cum și-ar lua rămas-bun de la lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În sfârșit, Își Încrucișă brațele pe piept, În tăcere, și privi, nimic mai mult, ceilalți să aplaude, ceilalți să strige, ceilalți să-l recheme de zece ori pe maestru, ea privea doar. Apoi, lent, ca și cum nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să aplaude, ceilalți să strige, ceilalți să-l recheme de zece ori pe maestru, ea privea doar. Apoi, lent, ca și cum nu s-ar fi Îndurat să plece, publicul Începu să iasă, În timp ce orchestra se retrăgea. CÎnd violoncelistul se Întoarse spre lojă, ea, femeia, nu mai era acolo. Așa e viața, murmură el. Se Înșela, viața nu e Întotdeauna așa, femeia din lojă Îl va aștepta la intrarea artiștilor. Câțiva dintre artiștii care ies o privesc cu dorință, dar percep, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
s-ar fi Îndurat să plece, publicul Începu să iasă, În timp ce orchestra se retrăgea. CÎnd violoncelistul se Întoarse spre lojă, ea, femeia, nu mai era acolo. Așa e viața, murmură el. Se Înșela, viața nu e Întotdeauna așa, femeia din lojă Îl va aștepta la intrarea artiștilor. Câțiva dintre artiștii care ies o privesc cu dorință, dar percep, fără să știe cum, că e protejată de o Împrejmuire invizibilă, de un circuit de Înaltă tensiune În care ar arde ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
era nici umbra unei bucurii, Exact când ar trebui să aveți mai multe motive să fiți, Risc, de aceea repet Întrebarea, Care a fost, Dacă n-o să vă mai văd, Voi veni la concertul de sâmbătă, voi fi În aceeași lojă, Programul e diferit, nu am nici un solo, Știam, După cât se vede, v-ați gândit la toate, Da, Și finalul, care va fi, Abia suntem la Început. Se apropia un taxi liber. Femeia Îi făcu semn să oprească și se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rămăsese din vremea când fusese lup. Muzicianul acorda violoncelul după la-ul diapazonului, restabilea cu duioșie armoniile instrumentului după tratamentul brutal la care Îl supuseseră trepidațiile taxiului pe piedrele caldarâmului. Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind ca acesta În momentul În care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind ca acesta În momentul În care a zâmbit. Se gândi că sâmbătă o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
conversație la telefon seamănă mult cu un flirt, Dacă telefonista hotelului se distrează ascultând conversațiile oaspeților, trebuie să fi ajuns și ea la aceeași concluzie, Chiar dacă ar fi așa, nu avem motive să ne temem de consecințe grave, femeia din lojă, al cărei nume continui să nu-l știu, o să plece luni, Ca să nu se mai Întoarcă niciodată, Sunteți sigură, Cu greu se vor repeta motivele care m-au făcut să vin de această dată, Cu greu nu Înseamnă că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să merite să ne amintim când vom fi bătrâni. În această stare de spirit plecă violoncelistul de acasă, această stare de spirit Îl duse la teatru, cu această stare de spirit intră În scenă și se așeză la locul său. Loja era goală. A Întârziat, Își spuse, trebuie să fie pe punctul de a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a sosi, Încă mai intră lume În sală. Așa era, cerând scuze pentru deranjul de a-i face să se ridice pe cei care se așezaseră deja, Întârziații Își ocupau locurile lor, dar femeia nu apăru. Poate În pauză. Nimic. Loja rămase goală până la sfârșitul spectacolului. Cu toate acestea, Încă mai exista o speranță rezonabilă, aceea ca, fiindu-i imposibil să vină la spectacol din motive pe care avea să le explice numaidecât, să-l aștepte afară, la intrarea artiștilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
folos. Se trezea și adormea, se trezea și adormea, mereu cu ideea că trebuia să alerge după somn ca să-l prindă și să Împiedice insomnia să vină să ocupe cealaltă jumătate a patului. Nu a visat-o pe femeia din lojă, dar a fost un moment În care s-a trezit și a văzut-o În picioare, În mijlocul sălii de muzică, cu mâinile Încrucișate pe piept. A doua zi era duminică, și duminica e zi de scos câinele la plimbare. Iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Banca asta e a mea, fiți bun și căutați-vă alta. Niciodată n-ar face așa ceva un bărbat educat ca violoncelistul, și cu atât mai puțin dacă i s-ar părea că recunoaște În persoana respectivă pe faimoasa femeie din loja de categoria Întâi, femeia care lipsise de la Întâlnire, femeia pe care o văzuse În mijlocul sălii de muzică cu mâinile Încrucișate pe piept. Așa cum se știe, la cincizeci de ani nu ne mai putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu văd, inima nu simte. Proverbele ne amăgesc În mod constant, conchise câinele. Era ora unsprezece când sună soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul care-i contracta glota, Nu mă poftiți să intru, Sigur că da, vă rog. Se dădu deoparte ca s-o lase să treacă, Închise ușa, totul așa Încet, lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
afla, îmi răspunse el. Sediul SD-ului lui Heydrich, Serviciul de Siguranță a Statului, aflat la nr. 102 pe Wilhelmstrasse, părea destul de inofensiv pe dinafară. Elegant, chiar. La fiecare dintre capetele unui șir de coloane ionice se găsea câte o lojă cu două etaje și o arcadă care ducea spre curtea din spate. O perdea de copaci îngreuna vederea asupra a ceea ce se afla dincolo și numai prezența a două santinele îți indica faptul că acolo se afla o clădire oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un disc de argint cu ceea ce am presupus a fi numele ofițerului SS care avea dreptul să stea acolo. Cu uniformele negre și toată ceremonia rituală care însoțea începerea procedurilor curții, era ca și cum aș fi spionat o întâlnire a Marii Loji Masonice. Primul punct pe ordinea de zi în dimineața aceea era aprobarea de către Reichsführer a planurilor pentru dezvoltarea turnului nordic lăsat în paragină. Acestea au fost prezentate de către Landbaumeister Bartels, un omuleț gras, cu aspect de bufniță, care stătea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]