3,158 matches
-
trăit, a visat, a compus, a rîs, s-a încruntat, care a existat pentru muzică, pentru teatru. Pe scenă ardea. Era un partener excepțional al actorilor și al spectatorilor, deopotrivă. Prezența ei la pian - ca și compozițiile ei - era dramatică, ludică, exprima o forță enormă, o sensibilitate, aș spune, maladivă. Pianul a însoțit-o fidel, a acompaniat-o tot așa cum ea i-a acompaniat, pe scenă, pe actorii cu care a lucrat, cărora le-a prelungit stările sau, dimpotrivă, le-a
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
a răcit. Astăzi ne permite să constatăm că lumea e născută dintr-o inegalitate de temperaturi. Dintr-o armonie perfectă nu se putea naște nimic. D. A.: - Te temi de ceva anume în lumea de astăzi? L. M.: - Mă tem de ludic. Am ajuns astăzi la acel punct în care aproape totul e amuzament. Inclusiv în muzică observăm o agitație... ca și cum ne-ar fi frică de moarte. O eludăm trăind într-un prezent care desemnează un mare gol în care își fac
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
simpli". A doua problemă menționată mai sus era aceea a relației stabilite între persoanele aflate de cele două părți ale obiectivului camerei de filmat. Notam, în cazul primului film, absența programatică a acesteia. Remarc, în cazul de față, cultivarea spiritului ludic, deschiderea la improvizație, gradele de libertate acordate "personajelor" - fie acestea prestabilite sau descoperite pe parcurs. Dincolo de îmbrățișările, sărutările, entuziasmele, puerilitățile "ghidului" - care trebuie să fie simpatic ș.a.m.d., e "sarcina de scenariu" - oamenii din film, chiar trunchiați, "tăiați scurt
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă pe transcenderea acestei ezitări în spațiul artei. Ne bucurăm de actuala acreditare a opiniei noastre, exprimate înaintea altora, că
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
orez / este cea mai potrivită / ea te apără de ploaie și de concepte / acestea se scurg de pe ea / ne spuse înțeleptul chu van an” (chu van an spuse). În același registru exotic ni se propune o metafizică spontană, prin tușe ludice care sugerează grația aparențelor: „Strada Culturii cotea ușor ca o sabie / -fii atent - mi-a zis Flora - / cultura nu este dreaptă / Flora a cumpărat hîrtie și tuș / -aibi grijă - mi-a spus - / ca să fie bun pentru cultură / tușul trebuie să
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă parte, aversiunea față de artă oglindește pragmatismul, deci latura joasă, filistină, a societăților deschise, capitaliste
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
specialist în știința decapitărilor și repunerilor capului. Azazello și Behemoth își dezvăluie adevăratul chip, cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul de comic și de grotesc, gamele majore de cele minore. E contemporan cu cîțiva mari poeți, toți foarte originali: dar cei cîțiva acri de pămînt pe care Bacovia, Barbu sau Blaga îi stăpînesc, fiecare, par neînsemnați pe lîngă hectarele
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
rurale, "dulșili" grai "moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și disponibilitatea lor ludică pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
și-a publicat, în toamna anului trecut, o antologie de proză scurtă care adună aproape toate textele din volumele sale anterioare. Cîteva dintre ele au cunoscut modificări - „tușe de culoare, accente, alt ritm într-o frază“, precizează autorul într-o ludică notă introductivă, urmată de o biobibliografie de o pagină, alcătuită în același spirit, o povestire în sine, prin felul în care e spusă și prin „subiect“: scriitorul e medic, dar renunță la treizeci și trei de ani la medicină și se apucă
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
filon folcloric, salvator. Șoltuzul Graur, din 1945, e un poem epic patriotic cu o versificație patetică, în metru popular, și o narațiune amplă, ce nu mai sunt în genul poeziei care ne interesează astăzi. Baladescul și colindul se potrivesc dispoziției ludice a versului. Colindul cerbului, din 1965, pare o rescriere palidă a poemului labișian Moartea căprioarei, după un model folcloric cunoscut. O intelectualizare marcată distinge poezia lui George Meniuc după 1969, printr-o reconsiderare fermă și o sincronizare subtilă cu literatura
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului, Lulu, Sofia Ardilean și în nu puține altele adoptă stilul unei poezii înșelător anecdotice, pilduitoare, joviale și ludice, cu un umor al ideii. Prolegomene inventează sorescian o pildă de Ion Creangă. În ce are mai bun în poezia sa, George Meniuc pare a fi glisat periculos de la Arghezi spre Marin Sorescu, izbutind să nu fie mimetic. În orizontul
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
pentru aceste trei volume de poezie? Generația cea de treizeci și trei de ani are respectiv patru promoții: promoția șaizecistă (neomoderniști, neoexpresioniști, experimentaliști), promoția șaptezecistă (neomanieriști, echinoxiști), promoția optzecistă (textualiști postmoderniști), promoția nouăzecistă (post-textualiși, autenticiști, post-apocaliptici). Astfel de aritmetică e cel mult ludică, iar o asemenea construcție de istorie literară are fragilitatea unui castel din cărți de joc căruia un agent imobiliar viforos încearcă să-i inventeze o trănicie iluzorie, cînd singura lui calitate e ingeniozitatea. Jocul merge pînă departe pentru că tot aici
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
pe acest drum, perfecționistă și intransigentă, învingătoare, în fond, dar singură și neîndrăgită, tratată de ceilalți rece și științific, învinsă, cu alte cuvinte. Pe scenă drama piesei este desfăcută pe mai multe registre de interpretare, astfel încît, contrar așteptărilor, spiritul ludic și chiar cinic este prezent și pus în acțiune mare parte din spectacol. Probabil că este și etapa în care te supui, medical, la orice, necrezînd pînă la capăt că este vorba despre propria-ți persoană, că ți se poate
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
urmărește cu consecvență criticul pe parcursul demonstrației sale: delimitarea unei arii a liricii dominată tematic de joc, investigarea atitudinii eului liric față de lume și față de limbaj (teatralitatea, asumarea ironică a convențiilor etc.) și raportarea permanentă a acestora la repere ale teoriei ludice a artei. Încă din primul capitol (Jocul ca lume) Ion Pop trece în revistă câteva dintre punctele de vedere cele mai avizate în domeniu (Huizinga, Caillois, Fink, Gadamer etc.), insistând asupra împrejurării că, sub aparența neseriozității și gratuității, ludicul ascunde
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
teoriei ludice a artei. Încă din primul capitol (Jocul ca lume) Ion Pop trece în revistă câteva dintre punctele de vedere cele mai avizate în domeniu (Huizinga, Caillois, Fink, Gadamer etc.), insistând asupra împrejurării că, sub aparența neseriozității și gratuității, ludicul ascunde semnificații existențiale mai profunde, în măsura în care oferă o replică simbolică la "jocul lumii". Ca argument este invocată, printre altele, poziția lui Gadamer care, în Adevăr și metodă, așeza conceptul de joc la temelia artei, socotindu-l resortul fundamental prin care
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
primei ediții, aceea din 1985, adăugând însă patru capitole noi (cele despre G. Călinescu, Romulus Vulpescu și Gheorghe Tomozei și capitolul conclusiv) și îmbogățin-du-l pe cel consacrat reprezentanților generației '80. Cea mai mare parte a poeților discutați din perspectiva resorturilor ludice ale creației lor sunt au-tori, ca să spunem așa autori "canonici", din literatura română a secolului XX (George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu, Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru etc.); nu lipsesc nici Adrian Maniu, Ion Minulescu
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
a situat toposul "jocul ca lume", în ultima vreme "lumea ca joc" pare să fi căpătat o anvergură considerabilă. Distincția dintre aceaste dimensiuni este bine exploatată și nuanțată în capitolul consacrat lui Nichita Stănescu (unde sunt identificate trei mari deschideri ludice - jocul în lume, jocul lumii și jocul ca lume), însă ar fi meritat poate extinsă la nivelul întregului volum, întrucât s-ar fi putut astfel stabili cu mai multă precizie, pe lângă genul proxim, și diferența specifică în cazul fiecăruia dintre
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
că Ion Minulescu trăiește mai puțin în realitatea simbolistă a epocii și mai mult în convenția ei, că Adrian Maniu încearcă o adevărată voluptate când vine vorba de a-și deconspira, parodic, propriile înscenări sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
adevărată voluptate când vine vorba de a-și deconspira, parodic, propriile înscenări sau că, la reprezentații avangardei, deschiderea ludică capătă o importanță crucială. Cu precizarea că, în cazul acestora din urmă, fiind vorba cu precădere de exploatarea funcției negatoare a ludicului, se ajunge, în cele din urmă, la instaurarea unui regim al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit ironie de tip disjunctiv: reacție la o lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
Pe bună dreptate se poate vorbi, la Arghezi, de concilierea dintre mimesis și poiesis sau, în alți termeni, de "asocierea organică dintre ipostazele de meșteșugar și jucător, tutelate de cea demiurgică, ce asigură minunata libertate, plăcere și bucurie a artizanatului ludic."( p.433) Capitolul consacrat lui Ion Barbu poate fi socotit, fără exagerare, una dintre cele mai importante contribuții din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
din ultimul timp la exegeza barbiană. Reținem, pe lângă interpretarea extrem de nuanțată a artelor poetice de tipul Jocului secund (cu accent pe dimensiunea cultuală, cvasiliturgică a gestului poetic, înrudit ca statut cu un straniu ceremonial al inițierii în taine), evidențierea resorturilor ludice propriu-zise în cazul ciclului Isarlîk. Interesante sunt mai cu seamă concluziile pe care criticul le extrage din reliefarea valorilor a contrario. Coabitarea grotescului cu sublimul, a existenței sordide cu "extaza" spirituală îl determină să vorbească, pe bună dreptate, de "înscenări
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
și el a ajuns regizor: "am trăit în decorurile filmului, în peisajele și ambianțele lui, dar nu în întîmplările lui". Singura "întîmplare" fundamentală comună, dacă se poate spune așa, e opțiunea pentru homosexualitate. Noul Almodovar e mai întunecat, mai puțin ludic, mai descărcat de acea energie vitală a disperării, decît înainte. Dar rămîne Almodovar! Pînă acum, în afară de Almodovar și Tarantino, singurul regizor din competiție care, - fie că-ți place, fie că nu-ți place - a venit cu forța unui cinema atît
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
gânduri, stârnind zgomotul de fond al evenimentelor în derulare). Amestecul de texte și pretexte, decupajele, clivajele, lipiturile, bricolajele ne amintesc faptul că în componistică s-a instalat o stare de urgență inter-textualistă. Dincolo însă de comicul imanent ori de reflexele ludice, experimentalismul tomnatic este bântuit de tragism, fiind mediul propice interiorizării situațiilor extreme, evenimentelor paradoxale ori a postulatelor absurde în care se zbat lumile actuale. Compozitorii experimentaliști încearcă să afle acel punct al spiritului de sinteză de unde realul și imaginarul încetează
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Nedelciu, Ion Dumitriu apare că un pictor riguros, unitar, constant și interesat în principal de codurile reprezentării, în timp ce din lucrările aflate în posesia lui Petculescu pictorul se detașează că un personaj care tatonează mai multe registre, îmbină gravitatea cu spiritul ludic și melancolia intrinseca a formei cu transparență atmosferei exterioare. Scriitorii înșiși se oglindesc diferit în aceste lucrări: Mircea Nedelciu dezvăluie un chip moral egal cu sine și fără salturi spectaculoase, în timp ce Valentin Petculescu apare că iubitor de contraste și sensibil
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]