314,502 matches
-
cărei prefață e reluată în acest volum, va evidenția, dincolo de idealulul afișat al eliberării totale a omului, inerentele limite ale mișcării lui Breton, după cum e firesc și interesul criticului pentru scriitorii mai vechi sau mai noi aflați în conflict cu lumea în care trăiesc - precum marchizul de Sade, din care alcătuiește în 1948, prefațând-o, o primă antologie și tipărește corespondență în revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă ar fi neantizarea", la Samuel Beckett, experiențele-limită ale drogatului Michaux, "cruzimea" teatrului lui Artaud, dificilul "caz Céline",- mare scriitor semnalând, ca Poe ori Baudelaire, "o inadecvare totală la lumea care se face pentru noi, o dezadaptare funciară la viața ’modernă’, nostalgie a inocenței și iresponsabilității", dar "vinovat pentru că a crezut în personajul său până la a se identifica cu el, pentru că și-a confundat sentimentele personale cu cele ale cetății
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
până la a se identifica cu el, pentru că și-a confundat sentimentele personale cu cele ale cetății și literatura cu viața" - sunt alte subiecte atrase în sfera aceluiași interes pasionat față de tot ceea ce presupune ieșirea din raporturile comode cu sine cu lumea din jur. Maurice Nadeau e foarte atent și la mutațiile însemnate anunțate de "noul roman" francez prin Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon sau Robbe-Grillet, făcând act de pionierat în opinia critică a momentului (suntem în anii 1957-59) prin analize
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Gradul zero al scriiturii; sesizează aspectele inedite ale personalității lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care nu e a lui, în care nu se recunoaște (...). Formă de salvare, activitatea artistică nu este salvare
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
vieți și voci simultane ale personajelor antrenate în aceeași acțiune, dar care sunt subordonate subiectivității interogative a autorului, ce "revine la preocuparea lui esențială: de a-și asuma prin scris o descoperire și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra "mîse en abyme" din Falsificatorii de bani, în demersul - cum spunea scriitorul - "de a arăta rivalitatea dintre lumea reală și cea a reprezentării pe care ne-
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și o experiență". Slaba capacitate de a "surprinde lumea raporturilor umane" apare, așadar, compensată oarecum de problematizarea însuși actului elaborării romanului, prin celebra "mîse en abyme" din Falsificatorii de bani, în demersul - cum spunea scriitorul - "de a arăta rivalitatea dintre lumea reală și cea a reprezentării pe care ne-o facem despre ea". Sunt numai câteva dintre numeroasele puncte de maxim interes ale operei lui Gide asupra cărora se oprește acest remarcabil studiu. "Servitorul" literaturii apare pe acest itinerariu critic și
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
șase decenii. Timp în care s-a impus cu autoritate în rolurile de pe scenă, pe măsură ce i se făcea remarcată vocea, probabil cea mai amplă, de mai gravă rezonanță, de mai particulară factură și mai plăcută vibrație - și, fără grabă, în lumea creației poetice, dacă este să ținem seama că publica versuri încă de pe băncile liceului, ale Colegiului Național Sfântul Sava, din București, care-și avea revista și cercul său literar, "Ioan Heliade Rădulescu". În minuscula categorie a actorilor care știu să
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii/ și tainele adâncurilor humii, grădinile lui Dumnezeu în nori// Voi, ciripeli, îmi povestirăți cum îi/ când te ridici pe streașină și zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii/ și tainele adâncurilor humii, grădinile lui Dumnezeu în nori// Voi, ciripeli, îmi povestirăți cum îi/ când te ridici pe streașină și zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele zarului la finala sa aruncare, cu apriga, în fond, dorință de a mai fi, care pretinde timpului încă o creditare: "Pe treapta cea de jos a scării/ mai poposesc pentru-un răstimp
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști inimă-mi dădeai/ putere să privesc albastrul cum e.// - Ulisse în fotoliul meu de pai -/ prin țesături de valuri și de spume./ Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai// Fără opreliști inimă-mi dădeai/ putere să privesc albastrul cum e.// - Ulisse în fotoliul meu de pai -/ prin țesături de valuri și de spume./ Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu din care vină-anume/ sfinții-au murit de mult în mine, vai!.../ Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
de lume/ cu-amiezile mângâietoare, rai.// Dar nu mai știu din care vină-anume/ sfinții-au murit de mult în mine, vai!.../ Și n-am auz să mai ascult alt grai/ decât al meu, al bietei mele hume.// Călătorii, vecinătăți de lume." Charles d'Orléans și-ar fi privit cu mândrie succesorul la tronul rondelului. Pentru scenă, i-ar fi trecut sceptrul, mantia și tristețea exilului... Dinu Ianculescu, Un gând, un chip știut, un vis, un timp..., Editura Vinea, București, 2002, 75
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
științifică de-sine-stătătoare. Printre omagiile care i s-au adus cu acel prilej, s-a spus: "Iubiți mai mult decît orice pictura fericită și senină pentru că, nu fără merit și curaj, v-ați dedicat viața descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
Cu excepția parcursului pe care se află Gioconda, Venus din Milo sau Victoria din Samotrace, cu excepția, de asemenea, a sălilor de artă egipteană, în restul muzeului, vizitatorul se poate simți la largul său practic oricînd. E surprinzător de pildă ce puțină lume vine în sălile de pictură franceză de la etajul doi al Curții pătrate. Și ce e de făcut? Ați remarcat o dată că francezii nu știu să citească un tablou. E adevărat? La școală înveți să citești, dar, în Franța cel puțin
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
a jucat, joaca și va juca un rol privilegiat). Neplăcut e și că .demisii. își vor vedea de învârteli, așteptând calm momentul reîntoarcerii acolo de unde au plecat intempestiv, dar fără să li se clintească vreun fir de păr. Într-o lume normală, n-ar fi existat decât două soluții: ori generalii de poliție scoși pe tușă au comis abateri grave, și atunci simplă .eliberare din funcție. E prea blândă; ori vină nu-i prea mare, și atunci actul demiterii e excesiv
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
în țară. Majoritatea și-au căutat și și-au făcut un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării după răsturnarea comunismului se află răspândită în lume. Dacă ar fi rămas printre noi, s-ar fi vorbit o limbă românească corectă din punct de vedere gramatical în parlament; nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepții trădând grave carențe de cultură, câte se aud în
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
mai multe poezii, pentru a avea de unde alege pentru o pagină unitară care să vă reprezinte. Toate aceste lucruri să le faceți de dragul și în interesul cititorilor revistei noastre. Vă mulțumim! (Angela Neceaeva Pânzaru, Siberia) * Nu suma tuturor femeilor din lume, ci suma tuturor femeilor din care vin, rudele mele adică. Țin la acest înțeles cu aură de modestie și cu știința precisă a locului pe care-l merit, date fiind limitele de toate felurile, dar și grija omenească de a
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
noastre - mieii noștri cu meteahnă, pe care îi aducem cu vinovată seninătate jertfă pe altarul lui Dumnezeu. Meteahna mieilor noștri - metafora cu orice preț. Se pare că în turmă, în carte, în prostul nostru încântător obicei, nu avem, de când e lumea, decât miei și poeme cu meteahnă? Sigur că în culegerea cu pricina am găsit multe poeme admirabile, în fiecare existând zone, versuri, pe care le-am înlăturat, ca să-mi las întreagă iluzia de cititor prieten, frate cu autorul dovedind slăbiciune
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
văzut... Ședere la New-York până la șase ianuarie 1979 de Bobotează când pe o iarnă cu nămeți mari vom decola spre Anglia peste Atlantic. Aterizând la Londra, senzație puternică și derutantă că am ajuns la... Timișoara. Diferența uriașă, ca dimensiuni, între Lumea nouă și Europa, îmi dă iluzia aceasta ciudată... Londra, un fel de Timișoară, așadar, obsedat de proporțiile Continentului abia părăsit. Gripă. Febră mare. Noroc cu părintele Gafton, vărul poetului Marcel Gafton care ne-a așteptat la aeroport împreună cu soția sa
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
15 iulie 1943), d-na Gabriela Omăt încheie ediția Agendelor literare ținute de marele critic cu începere din 1923 (anul cînd se năștea fiica lui, d-na Monica Lovinescu) și pînă cu cinci zile (10 iulie) înainte de a trece în lumea celor drepți. Volumul al șaselea a apărut de curînd la Fundația Națională pentru {tiinta și Arta de pe lîngă Institutul “G. Călinescu” al Acadcemiei Române. Cu trei ani mai devreme decît plănuise editoarea. Primele patru volume văzuseră lumină tiparului la răposata
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
Minulescu, pe care îl întâlneam zilnic venind dinspre bulevard, cu un baston mare pe care îl agita, mergând când pe un picior, când pe altul și care ne invita acasă și ne servea cu niște cocteiluri preparate de el. O lume întreagă s-a perindat pe aici. - S-a perindat o parte din istoria literaturii române! - Mai cu seamă după ce s-a instaurat comunismul. Noi rămăsesem, din toată casa, cu două camere. Într-o cameră la parter, două la etaj și
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
autobiografică pe care v-ați întocmit-o. - Iată, pe etape, cum au stat lucrurile: prin anii ’46 - ’47, când rândurile comuniștilor erau deschise și când puteai să intri imediat în partid, a trece la ei era o rușine îngrozitoare în lumea în care circulam noi. Era o descalificare, nu mai puteai scoate nasul în stradă. A scrie "pe linie" mi-ar fi fost cu neputință în acei ani. Iar a publica - nu se punea problema. Între ’45-’65 au trecut totuși
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
artistului ca instanță [...] Stilizate, meditațiile construite spiralat în jurul unor sintagme capitale derivate dintr-o mitologie sensibilă a fatum-ului transformă discursul după un protocol modern al autoreferențialității, confesiunea articulându-se subtil-alegoric în fiecare secvență lirică." (Diana Câmpan, De vorbă cu lumea, în clipa dintre hotare, în Steaua nr. 8-9/ 2002.) Dacă se refereau la Shakespeare, aceste reflecții ar fi părut pompoase. Ele devin însă firești puse în legătură cu Petre Got.
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]