2,406 matches
-
care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul sub trin ca să nu tragă răcutarea și s-o lase singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are boală lumească și nu se mai vindeca. Și de bocit tot de la ea a învățat, căci Rusoaia, Doamne, frumos mai bocea la mort ! - Nu știu pe cine bocește moșneagul, da știu că zice bine. Șare glas de popă ori macar de dascăl
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cale răul. Într-o bună zi mi-a ieșit în cale, pe nepusă masă, răul. Pe vremea aceea nu credeam în existența acestuia sau, mai bine zis, îl disprețuiam, așa cum disprețuiam și Binele. Poezia e mai presus de aceste lucruri lumești. În lumea de jos a oamenilor de pe pământ, binele și răul se află într-un dans nesfârșit, măsurându-se unul pe celălalt fără încetare. Era o seară frumoasă de iunie. Am ieșit la plimbare cu Diana, cu care eram colegă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
puțin luminoasă, pe care o suspectam că provine din condiția lui de băiat de la țară, frustrat de copilăria sa plină de lipsuri, care aspira la cea mai înaltă poziție socială și materială. Iar din punctul meu de vedere, aspirațiile sale lumești mă lăsau rece, ba chiar mă înstrăinau de el. Pe măsură ce înaintam cu cursurile și aveam din ce în ce mai multe proiecte pentru școală, devenea din ce în ce mai dificil să îmi petrec nopțile la Jean-Claude și Jacqueline. Mergeam dimineața la facultate, după-masa la serviciu - aveam trei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și mi s-a părut că pot iubi din nou. Dar în scurt timp mi-am dat seama că nu-l iubesc. Mi-e teamă că nu voi mai putea iubi niciodată. Ceva a rămas definitiv împietrit înăuntrul meu. — Iubirea lumească e un lucru efemer. Singurul îndemn pe care vi-l pot da este să stați aproape de Dumnezeu și să vă îndreptați iubirea spre El, a spus Père Joseph. O lumină caldă a pătruns deodată într-o grotă pustie. Am simțit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați prin foc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pieirii. Firește, aici aveau dreptate. Însă, pornind de la Biblie și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844. Pregătindu-se pentru marele eveniment, mii de dreptcredincioși Își vînduseră toate bunurile lumești, după care construiseră o biserică imensă, ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Vie împărăția Ta...” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dar, Împărăția lui Dumnezeu este fără de începuturi: ”A cărui împărăție nu va avea sfârșit!”, acum ca și viitorul tuturor veacurilor. I-a șoptit gândul. Să, ne rugăm ca lepădându-ne de împărăția lumească, să ni se descopere și nouă, să cunoaștem împărăția lui Dumnezeu, să o primim și să o răbdăm: ”Impărăția Mea nu e din lumea aceasta” a spus Mântuitorul. Să ne rugăm ca Împărăția lui Dumnezeu să vie la noi, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a început din clipa în care a venit, și va ține în veci. Nimeni în afară de El, n-a avut darul Dumnezeirii de a se putea, pân’ întratât substitui în sufletul omenirii, încât să cunoască atât de adânc gândurile și suferințele lumești. El și numai El e acela care-i mai mare decât toți învățații lumii. Leacul cel mai mare pe care l-a avut pentru toate nefericirile lumești și trupești ale omenirii a fost iubirea. Iubirea a fot dragi credincioși... Din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
substitui în sufletul omenirii, încât să cunoască atât de adânc gândurile și suferințele lumești. El și numai El e acela care-i mai mare decât toți învățații lumii. Leacul cel mai mare pe care l-a avut pentru toate nefericirile lumești și trupești ale omenirii a fost iubirea. Iubirea a fot dragi credincioși... Din ea ne-a izvorât mila și iertarea pentru întreaga lume. El a iubit-o mult, a avut milă de ea și nenorocirile ei, și a iertat pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a lăsat un, ca să zic așa, prost-gust amar. Sunt stupefiat de cameleonismul de care presa dă dovadă: aceleași mass-media care, în urmă cu câteva luni de zile și, în general, în ultimii ani, au scris despre perioadele „tulburi“ din existența lumească a Patriarhului, uită acum cu desăvârșire de subiectele pe care le-au scos la lumină. Dacă ar mai dura câteva zile această avalanșă de emisiuni în care imaginea Preafericitului Teoctist este reclădită cu toate tehnicile posibile, probabil că amprenta publică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
scriitori fundamentali încă în viațăă, subiectul (cam tabuă continuă să fie unul de care, dacă am putea fugi, am face-o mâncând pământul. Și totuși, poate pentru că... ...moartea nu e un subiect elitist, ci unul cât se poate de tragic, lumesc, omenesc. Pentru că degajă acea fascinație a lucrurilor obscure, de care te simți atras cu o curiozitate masochistă. Poate pentru că nu cred că nu v-ați pus cel puțin o dată întrebarea: „Eu cum o să mor?“ și pentru că, așa cum o spune Saramago
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
de duminică, „a face provizii“ devenise idea fixă a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul cel mai firesc. Și fusese ușor să se treacă de la o îmbuibare spirituală la una lumească. „Noii preoți“ deveniseră peste noapte și mai lacomi și mai avizi la gândul că în curând va da peste ei o foamete mare. Cumpărau și cumpărau, părând să trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
la care mergeam eu, sîmbăta, din porunci gospodărești matriarhale ca să cer împrumut mașina de măcinat mac. Mărturisesc cu toată convingerea cum trecea sora duminica după masă pe când stăteam noi pe banca din fața casei, era vară și ne împărtășeam din bucuriile lumești ale umblatului desculț, și sora trecea vădit abstrasă din cele imanente, cu totul răpită în transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ci fericirea de-a mă uni cu tine tu știi mai bine decât mine. Dintr-un punct de vedere, poate că ne-au voit binele, mie și ție. Amorul e mai puternic când nu e legat cu forme deșerte și lumești, inima simte mai puternic când codicile civil nu-i impune legi pe care ea le recunoaște și pe cari îi place a le înfrînge. Dacă e o fatalitate care își bate joc de omenire, să crezi, amicul meu, că eu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cimitirelor. Deoarece spațiul de înmormântare în Hong Kong este extrem de limitat, au înflorit afacerile funerare, aflate la limita legalității. Flori proaspete și pe mormintele celor decedați în urmă cu o sută de ani în cimitirul Hong Kong-ez Dacă pentru mort problemele lumești au dispărut pentru totdeauna, nu același lucru se întâmplă pentru cei din familie, rămași vii. Prețurile la un loc de veci în cimitir au crescut enorm, iar incinerarea în crematorii specializate a dat naștere unei piețe „gri” în afacerile cu
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
zilei se liniștise... Nu am stat pe gânduri nici o clipă și am pornit spre iaz. De departe se auzea o melodie murmurată. M-am oprit să mă dumiresac de unde vine... Nu era o cântare bisericească. Nici pe departe ci una lumească sadea... Și era cântată cu meșteșug nu șagă... „Șapte văi și-o vale-adâncă, văleu lupii mă mănâncăăă!” unduia prin frunzișul des al sălciilor... Am înaintat încet, să nu-l tulbur pe cântăreț... Când bătrânul a dat cu ochii de mine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de Războienii lui Ștefan cel Mare și de Schitul de la Țibucani”, se explică omul de afaceri, care supervizează mai sus de Roman manifestările din ciclul “Sadoveniana” și numeroase lansări de carte. Dar să nu ne eschivăm nici de la cele mai lumești. Drumeții osteniți de volan găsesc aici niște sarmale moldovenești, cum numai la bunica am mâncat. Pentru că Ionică prețuiește bucătăria veche, are grijă să nu lipsească nimic de pe masa călătorului flămând. Chiar și coșul cu turte dospite are farmecul lui prin
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
unui dat transcendent care iese din sfera datului comun și face să apară însăși apariția a ceva care nu mai ține de ordinul aparențelor. Așa este divinul mai înainte de apariția lumii, așa este veșnicia lumii, ceva „făcut“ înainte de orice devenire lumească, așa este lumea ideilor la Platon, valoarea ideii față de lipsa ei, așa este actul de a presupune și de a face continuu ca orice afirmație să conțină neapărat o presupunere din care decurge ca ceva deja dictat, așa este poziția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să ia cuvântul și să susțină adevărate cuvântări la masă, în timp ce comesenii priveau cu jind la bucatele pe care nu îndrăzneau să le atingă în timpul cuvântării. Cu timpul, scena luării de cuvânt a marelui director s-a lărgit considerabil. Treburile lumești, politice, au trecut pe al doilea plan și în locul lor a apărut finețea cuvântării despre probleme sufletești, despre comportarea intimă a indivizilor, despre lumea spiritului, înaltă și desprinsă de lume. Iar femeia de serviciu, chemată să stea drepți lângă ușă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nu fie negată, apare în mod neștiut, necreat și fără proveniență, situația a treia, experiența spiritului ca spirit, cea în care dumnezeirea nu mai există „dincolo“, nici patern, nici prin înfiere, ci printr-o îndumnezeire în care tot ce e „lumesc“ apare el însuși sfințit providențial de suflul duhului, ca fiind „din altă lume“, înălțat în afara lumii. În creștinism, omul a aflat că „împărăția cerurilor“ este în el; în el, nu în altcineva: numai omul știe că are un cer deasupra
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se împlinesc mai bine decât în lumea aceasta; ceea ce înseamnă că lumea în care trăiește omul este o lume a neîmplinirii, a unui lucru „neisprăvit“, în care ceva începe să fie, dar care nu se poate „isprăvi“ aici, în fapte lumești, ci într-un destin nelumesc, nepotrivit cu lumea înconjurătoare în care se mișcă omul. Acum, spiritul însuși este silit să se considere ca ceva „neterminat“, ca ceva în curs de prefacere, ca un stadiu în care el caută să devină
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
realitate primordială că, atât dumnezeu, cât și lumea trebuie concepute ca date simultan amândouă, nu date succesiv. Nici unul nu preexistă celuilalt. În felul acesta, două deveniri pot evolua paralel în revelația reciprocă a două naturi diferite: umanul (ca exponent al lumescului) descoperă în dumnezeu sensul superior al spiritului, acela de a deveni superior față de sine; iar divinul vede în om un termen și o ființă de la care se poate porni; adică dumnezeu vede în om un început de divinitate, o istorie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe care acest cuvânt îl conține și pe care îl moștenim prin limbaj. Astfel, destinul apare ca o putere în afara lumii - și aici intervine iarăși imprecizia: cât de „în afară “ și ce fel de „lume“? -, o putere care impune forțelor lumești, obișnuite, o accelerație orientată 437 inevitabil către accident. Ideea că nimeni nu scapă de destin implică presupunerea că, în desfășurarea obișnuită a faptelor, el nu se exercită în mod inevitabil și că, atunci când el se exercită, suntem „prinși“ în lațul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ungurești, în desele lor războaie cu mongolii, cumanii, polonii și turcii aveau mereu nevoie de ajutor, iar papii puteau și erau pururea gata de-a le fi la-ndemînă, scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale Romei se acordară, nu o dată, pacinic și prin bună înțelegere, potrivindu-se spre mulțumirea amânduror părților. Materia sau compensația acestei bune învoieli era adesea supunerea sârbilor și românilor de lege grecească sub supremația papală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]