10,288 matches
-
dă năvală peste chip cu îndoială, mă aruncă în vâltoare și mă împinge în depărtare. Bat la porți fără stăpân, destinul le-a fost hapsân, cerul le-a trimis îndemn și-au rămas doar cruci de lemn. Ascult urletul de lup, rădăcini din trup se rup, veghez sufletul rănit, din cuvânt de ”dor” zidit... Referință Bibliografică: MARTURISIRI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Referință Bibliografică: Zbucium / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ZBUCIUM de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385211_a_386540]
-
născut evoluția îmbrăcatului . Cei care nu mai știau ce să facă cu banii, s-au gândit să facă din îmbrăcat o metoda de a se uita alții la ei. Când bărbatul și-a pus o blană de capră pe el, lupii au crezut că au dat lovitura. Blana de capră însă mirosea urât. A încercat cu o blană de oaie, dar a făcut-o și mai de capră. După ani buni de lupte cu sălbăticiunile a reușit să vâneze un bou
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
băteau în capete, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau în nici un alt loc de pe pământ . Își aveau sălașurile prin văgăuni și peșteri tainice, lei albi și de alte culori, cu două cozi și două capete, grifoni înaripați, unicorni, lupi albi cenușii, negri bicefali, extrem de fioroși, șacali cu două capete și două cozi și alte specii nemaivăzute în alte părți ale lumii. Pe culmile sudice, departe de gurile ce vărsau foc, viețuiau turme de cerbi argintii, mufloni de dimensiuni mari
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Shokuktani. Înainte cu două luni se întâlniseră prima dată la poalele muntelui. Atunci se aventurase de unul singur, în timpul unei vânători și încălcase prima oară hotarele împărăției regelui David mânat de aceeași iubire pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
singur, în timpul unei vânători și încălcase prima oară hotarele împărăției regelui David mânat de aceeași iubire pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul alb trăia în Muntele Sacru. Era bine știut acest lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă la munte. Aceste gânduri îi
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă la munte. Aceste gânduri îi fulgerau prin minte tânărului îndrăgostit când a luat urma fiarei. Tolui călărea un armăsar pursânge arab, era singur și urmând lupul era convins, că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine trofeul, înciudat căci locul părea pustiu, privirile i se înălțară involuntar atrase de ceva luminos , către platoul de deasupra stâncilor acoperite de un strat imaculat de
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Foc și alături de ea pe un cal murg, venea Tharika, doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși. Din alaiul prințesei nu lipsea nici Kalystru, chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi de acvilă. Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul, îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
uneori plângem în tăcere , alteori doar din suferință . Când ne plângem de milă, însă e cel mai trist, pentru că nu putem acuză pe nimeni de eșecul nostru că și oameni , și am smulge carnea de pe noi sau am urlă precum lupii de atâta durere.... Și totuși lacrimile ne și vindecă , după un plâns sănătos; luăm decizii și ne transformăm în stanca ! De azi voi fi un alt om mai puternic și mai înalt sufletește , căci nu mă voi mai lasă călcat
CIOBURI DE VIAŢĂ ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384376_a_385705]
-
ceasului al 12-lea, Când am învățat să mă prefac că e primăvară-afară, Că mieii zburdă-n gânduri neastâmpărați ca trecerea anilor, Că melcii sunt la locul lor încuiați în livadă Și minciuna nu e decât o altă față A lupului ce urlă la luna ! Referință Bibliografică: După ce mă dai uitării / Camelia Florescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Florescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
coapse. - Iubitule, mi-ai cunoscut părinții, castelul în care de obicei își duc veacul, țara-n lung și-n lat cu sălbăticia și pitorescul ei, dar și hotarele peste care vrăjmașii poporului nostru așteaptă să năvălească ca o haită de lupi. După atâtea plimbări în doi, cred că a sosit momentul să împărțim iubirea în trei! - Pruncul ce se va naște este rodul iubirii noastre! - Am să vorbesc cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră, Marele Bal al Prințesei
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
de actele sfidătoare ale homosexualilor și lesbienelor), o societate în care grosul membrilor ei - dezorientați, înșelați, sărăciți, înstrăinați și nedoriți în casa (țara) lor - simt la propriu pe pielea lor cumplitul adevăr cuprins în spusa „Homo homini lupus” (Omul este lup pentru om)... Știința modernă, îndeosebi extrem de vaga teorie a relativității, admite existența mai multor forme de timp (astronomic, biologic, psihologic, virtual etc.), dar fără a putea oferi explicații convingătoare și unanim acceptate vizavi de natura lui (De fapt ce măsurăm
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
circuitându-i sufletul. Simțea că în fața lui se deschisese o infinitate de drumuri, ca niște raze, dar toate erau blocate cu bariere, care clipeau cu luminițe roșii și alarme șuierătoare. Încerca să oprească mașina, dar în spatele mașinii alergau și urlau ca lupii, Casapu, Spârcâiac, cu toți bețivii lui de la cârciumă, iar după ei, toți oamenii din sat, până și Dora cu maică-sa. Toți strigau: hoțule,hoțule,hoțule! Se pomeni că strigă:de ce sunt hoț, mă! Noroc că la ora aia strada
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
din poartă-n poartă și să le spun care este adevărul? M-ar crede nebun. Să fac ce spune Dora și mama? Cum e mai bine Doamne? Unde greșesc? Simțea că toate întrebările care și le punea se transformau în lupi care se dădeau la el și n-avea cu ce să se apere. Se pomeni că strigă: ajută-mă, Doamne să fac așa cum crezi Tu că e mai bine! Copleșit de întrebări, spre ziuă a adormit. A doua zi, cei
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
Primăvara, vrăjitoarea cea rea, fiica lui Soare cel Cumplit, să te ucidă, iar pe noi să ne alunge. - Pușchea pe limbă, că-ți vâr ghearele în claia ta nețesălată și mătur sala cu tine! - Iertare, Majestate! Dar prăpăditul meu de lup are colții rupți și pielea pârlită de tâlharii lui Soare-Împărat. Abia a scăpat săracul cu fuga. L-am adus pe mătură, mititelul! - Cum? Namila ta de javră fioroasă, tăbăcită în bătaie de hăitașii Soarelui? Ei, asta-i chiar de tot
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
care mai tarziu peste ani oamenii le strângeau și-și împodobeau iubitele cu ele După o oră de mers pe jos lipa -lipa cu piciorele rănite,sângerânde la marginea unei păduri întunecoase unde a dat boț în boț cu un lup flamand, singuratic mai mult piele decât os. -Ce faci dragule de ce ești trist,ce ochi frumoși și scânteietori ai ! Nu vrei să trăim împreună și să ne iubim până la adânci bătrânețe ,i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
i-a spus lebădă argintie. -Tu flamanda eu flamand tu tristă și neînțeleasa,eu la fel pleacă proasto până nu tem mănânc și ajung iar de poveste că și cu scufița roșie,să zică lumea că-s om rău ,pardon lup rău Au început să plângă amândoi că doi proști apoi Argintatos a luat-o la fugă prin întunecoasa pădure Ar fi vrut se se întoarcă la baltă ei,dar nu mai știa drumul înapoi și deja se făcea noapte !Mergea
CALTORIA LEBEDEI ARGINTII de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382413_a_383742]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > VERDICT Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă trezește tropotul de zimbru. Mă aleargă vulturu-n Carpați. Simt mirosul verii lingușind un timbru printre arealuri de puieți fanați. Lupii albi de stepă, mai dezbin-o cină între frați de cruce, printre brazi. Din falanga lunii mai cerșesc lumină pentru vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
corturi din piele de iac. Descopăr pe platoul himalaian, prin însângerata zăpadă, o lume în care nu ai ce să cauți cu ifosele îmbrăcate-n frac și care nu vrea nimănui să se arate, nici să se vadă. 51. Reperaj: lupul singuratic cu față de om, ce alergă-n pustiu după prada ascuns-n-tre pietre și ape, pentru supraviețuire luptă, rămânând mereu viu, făcând carnagii numeroase și sângeroase agape. 52. Reperaj: fluturele cap-de-mort așezat ca un sultan pe lumină, a făcut un spontan
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
puternice viețile celor care pentru a trăi, de tot și de toate disperă să se agațe. 65. Reperaj: fetișcana blondă cu cozi de rândunică ce mândră a îmbrăcat bluza roșie cu mâneci scurte, surprinsă, cu mult curaj se apără, gonind lupii fără frică, cât mai departe de copii, de reni și iurte. 66. Reperaj: veșmântul femeii, deschis ca o fortăreață, ne amintește de portalul agregărilor, prin care intră și iese pasărea măiastră alunecând pe topoganul dezmierdărilor. 67. Reperaj: întâlnire în anticul
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
că stările alterate ale conștiinței cu grad înalt de control [concentrare,meditație] sau cu grad redus de control [tranșă, vis] sunt favorabile recepției telepatice. În URSS s-au făcut studii și pe animale demonstrandu-se existența zoo telepatiei : un câine lup privit insistent de dresor a adus o carte de telefon dintr-o cameră vecină, cautand-o printre alte lucruri.Asistenta dresorului a reușit să îl facă pe câine să apese clapele unui pian cu labele, să ia o bomboană de
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
tot răspunzi solicitărilor lor” - spusese Adina. - Mda... așa-i... dar uneori, asta mă face să simt că am probabil un suflet de poet și de aceea poate îmi reamintesc de versurile unui rus... ceva despre scâșnetele dinților de fier ai lupului și încep să înțeleg cum este și cu trăirea asta... poetică” - râsese Irina. Oprită ca pe ghimpi în fața Georgetei, Irina îi răspunse scurt: - Ce să fac, bine. Era răspunsul care nu spunea nimic mai mult decât că interlocutoarea își dorește
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Editor/tehnoredactare RODICA ELENA LUPU Coperta/grafica: GEORGE ROCA . . . Hobbes, în Homo res sacra homini - Omul este lucru sfânt pentru om, cum îl definea filozoful latin Seneca. Omul lup pentru om a proliferat din nou! Aceasta se cade să fie ținta artelor și a literaturii și, în consecință, ținta științelor care le cercetează. În multe părți și de multe ori, ținta aceasta nu prea se vede. Prof. univ. Dr.
ANTOLOGIA DE PROZĂ ANAMAROL VOL. 7 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384073_a_385402]