3,421 matches
-
Chiar se poate așa ceva? O femeie? Pe deasupra, o femeie de rangul ei? Doar nu crezi că modestia și simțul rușinii i-ar permite să comită așa ceva? ă Mai degrabă acestea ar putea să o motiveze. Mai precis, a făcut-o mânată de o falsă modestie și de un sentiment pervertit al rușinii. Pentru a păstra anumite lucruri secrete. Otrava este binecunoscută drept o armă femeiască. ă Dar asta înseamnă că a avut un bărbat drept complice. Fie și numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
insuficiență de vocabular, n-au știut sau nu i-a ajutat limba să le explice, Nu trebuia să-l bați, tată, era doar curios, spuse Marta. Fără îndoială, Cipriano Algor n-a vrut să-i facă rău câinelui, l-a mânat forța instinctului, pe care, împotriva credinței generale, ființele omenești nu l-au pierdut nici nu-l vor pierde prea curând. Se învecinează cu inteligența, dar e mult mai rapid, de aceea biata de ea se face deseori de râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmare că prea semăna Dinu cu un înger, ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l convingă pe țar că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional evreiesc. Ea Îi trimite documentul generalului Orgheievski, iar acesta, prin comandantul gărzii imperiale, face să-i parvină țarului. Witte se află În Încurcătură. Astfel, Racikovski, mânat de umoarea lui antisemită, contribuie la dizgrația protectorului său. Și, probabil, la a sa proprie. Într-adevăr, din acel moment Îi pierdem urmele. Saint-Germain se deplasase, poate, Înspre alte travestiri și reincarnări. Dar povestea noastră căpătase un profil plauzibil, rațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dorința lor În ruinele orașelor lor. Ce altceva este erupția minunatului dacă nu eruperea dorinței care rearanjează peisajele pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă În anticamere fără de număr sub bolte grandioase cu formulare tremurînde În mîini chiar și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ce s-a Întîmplat? Chiar și Diavolul se freacă la ochi, nedumerit. Ochii lui Wakefield sînt umezi. Viziunea paradisului regăsit a dispărut tot atît de iute pe cît apăruse. La vremea cînd Wakefield ajunge În holul muzeului, agenții de securitate mînaseră deja mulțimile În galerie, unde este În toi recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de abordat, atât de ocupată și de agitată și de prinsă în universul tău domestic. Credeam că erai nemulțumită pentru că voiam să lucrez, să devin ziaristă, ca tata. Că îți închipuiai că respingeam sistemul tău de valori. Phyllis îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e rece, Doar lumina prin ea trece. Roata lui alunecă Până se întunecă. Niște caiere de lână Ce nu-i bună de lăicer, Pe care vântul le mână Ca pe-o turmă, sus, pe cer. Cum începe să vorbească Și nasul prinde să-i crească. Fie mică, fie mare, Toată lumea-i în picioare, Prinsă-n animație, Și-și găsește fiecare Câte-o ocupație. De ieșire sau intrare, Țârâie
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, de ce m-ai trimis? Trupul meu cade la picioarele tale greu ca o pasăre moartă. CUVÎNTUL DIN URMĂ Arendaș al stelelor, străvechile zodii mi le-am pierdut. Vieața cu sânge și povești din mâni mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a chemat. Sunt blestemat! Cu cânele cu săgețile ce mi-au rămas mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere fără zgomot, de parcă era singur. Eu nu existam pentru el. Apoi, brusc, s-a întors spre mine. Am așteptat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orice caz, mi-am calculat rău mișcările. În polemica mea cu iezuiții, destul de lungă, eu am fost cel care a pus paie pe foc. Nu-mi închipuiam ce va ieși. Probabil, sunt un prost jucător și n-am înțeles asta mânat de o vanitate care m-a împins să nu las lucrurile să se liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un drum public. Au dreptul să treacă la fel ca noi, și carul ăla are însemnele reprezentantului împăratului de la Bizanț în Italia. Noi respectăm acordurile, dar, mai devreme sau mai târziu, va trebui rezolvată afacerea asta de la Oderzo. - Cine știe ce-l mână pe un sol al exarhului să plece din Ravenna ca să ajungă într-un oraș din regatul longobard? Și cu o astfel de suită, ce mai... am intervenit eu. Imediat după trecerea ultimului soldat, am traversat în goană drumul, neliniștind caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu m-a poftit să fac acest lucru. Drept care am fost surprins când, într-o dimineață, cred că era într-o duminică, a venit acasă la mine: avea ochii roșii și tremura din tot corpul. Uitasem motivul secret ce-l mânase să vină cu noi la Cividale, și la început n-am priceput ce vrea să spună; glasul îi era răgușit, adânc tulburat. - Sunt aproape zilele de sânge, de lacrimi și desfrâu. M-am uitat la el mirat, drept care a stăruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
destinul său, și să-mi găsesc o altă patrie să mă adopte. Gaila însă a schimbat mersul lucrurilor. Peste o zi m-am dus la ea cu inima zdrobită, și asta nu pentru a-i împlini dorința lui Rotari, ci mânat de iubire. De îndată ce m-a văzut, s-a făcut albă la față, acoperindu-și ochii cu mâna. - Nu tu, Stiliano. Nu, nu tu... Știa ce urma și aștepta. M-am aruncat la picioarele ei și am reușit să spun: - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar fi îmboldit, s-au luptat cum trebuie și, în mai puțin de un ceas, am omorât șaizeci de slavi din o sută treizeci. Ceilalți au luat-o la goană și nu s-au oprit decât în niște bărci mici mânate spre vasele ancorate, ce și-au înălțat pânzele la iuțeală. Așa se face că, după ce Aio a domnit în ducat un an și cinci luni, provinciile l-au ales ca duce de Benevento pe Rodoald, cu condiția ca, în caz că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ai așteptat? În trecerile repetate dinspre zi înspre noapte ori în diminețile răcoroase ți-ai adus aminte de mine, copila cu ochi mari albaștri, fremătând de bucurie la vederea copacilor tăi? Și vreau să rătăcesc fără țintă, ca o frunză mânată de vânt pe potecile goale, să fug fără oprire peste stânci și peste pietre, să mă opresc brusc în inima ta și să stau ceasuri întregi. Să privesc stelele, într-o noapte cu lună plină. Să aud din depărtare cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu dispărea nici chiar când soarele începea să ne lovească necruțător. Desaga pe care o purta în spate era suficient de mare încât să ascundă terafim-ul și eram sigură că acolo îl pusese. Iosif, Tali și Issa fuseseră trimiși să mâne animalele mai blânde, pe lângă femei, iar ei erau cât se poate de nemulțumiți din cauza asta, dădeau cu picioarele în praf și ziceau că sunt destul de mari ca să li se dea o sarcină mai serioasă decât să aibă grijă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Caravana nu avea să se oprească doar pentru că se întâlnise cu o femeie singuratică; era nefiresc să oprești turma într-un loc fără apă, în care nu s-ar fi putut nici măcar adăpa. Totuși, Inna s-a apropiat de Iacob, mânându-și măgarul și așezându-se în mers cu un pas în urma lui. Inna nu s-a adresat direct lui Iacob, ci i-a vorbit Rahelei, dar suficient de tare încât să audă și el. Moașa și-a pledat cazul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să pierdem un asemenea exemplar mai mic, dar Iosif s-a repezit după el, l-a prins și a devenit eroul zilei. Toți bărbații au căzut apoi epuizați de efort. Chiar și Iuda se clătina învins de sforțările de a mâna animalele înspăimântate de curentul puternic care le trăgea la fund. Dar fluviul a fost milos și n-am pierdut nici un animal. Când soarele se culcase deja printre crengile copacilor, doar taurul cel mare, măgarii, femeile și copiii rămăseseră pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și femeile lor în urmă, iar pe noi ne-a adunat și ne-a condus către Esau. Elifaz mergea lângă el, urmat de turma de animale care urmau să fie oferite în dar - douăsprezece capre puternice și optsprezece oi sănătoase - mânate de frații mei. Am văzut-o pe Lea uitându-se înapoi, frica și tristețea îi întunecau fața ca norii cerul însorit, dar le-a ascuns repede și și-a arătat din nou chipul ei liniștit și mândru dintotdeauna. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care să amintească de marea dragoste a vieții lui. Poate că aș fi stat la mormântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și am văzut cum se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar mâna măgarii nu se vedea nici acum, și atunci am ieșit din șanț, și am rămas acolo, la marginea lui, și am așteptat, și simțeam că-mi tremură picioarele, și-mi tremurau și mâinile, și atunci bărbatul a tras de căpăstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]