3,499 matches
-
Garamond apăsase pe un buton de sub birou, iar doamna Grazia Îi făcuse o legătură fictivă. „Scumpe Maestre! Cum? Ce frumos! Veste mare, să bată clopotele! O carte nouă a domniei voastre e un eveniment. Sigur că da, editura Manuzio se mândrește, suntem emoționați, aș spune mai mult, onorați de a vă avea printre autorii noștri. Ați văzut ce-au scris jurnalele despre ultimul dumneavoastră poem epic. Elogii de premiul Nobel. Din păcate, sunteți În avans față de epocă. Cu greu am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dragul să intri la ei. Munceau de dimineața până seara pentru că le plăcea să aibă de toate, să fie totul pus la punct. Vecinii și oamenii din sat îi admirau. Paulina proaspătă mămică devenise și mai frumoasă și Vasile se mândrea cu tânăra-i nevastă și cu micuța Teofana. Ei doi împărțeau și cele rele și cele bune, că micuța nu putea fi încă pusă la socoteală. Vasile mai avea o soră căsătorită și treburile gospodărești nu prea le dădeau posibilitatea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Poate că tată-său va fi fost țigan și mamă-sa româncă, sau invers, se gândea Sebi. Ce-o fi fost, ce n-o fi fost, Dumnezeu știe. E fata noastră frumoasă, cuminte, deșteaptă, să fie sănătoasă, că ne putem mândri cu ea. Pe lângă rezultatele bune la învățătură, Prințesa se remarcă și la celelalte activități, mai ales când ajunsese la liceul de muzică. Făcea parte din corul școlii, din echipa de dansuri. Îi plăcea să joace rolul de țigancă și căuta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un mare compozitor. — Se diferențiază de cei despre care vorbirăm prin stilul eroic al muzicii sale, deoarece operele pe care le-a creat oglindeau lupta împotriva nedreptății și asupririi, năzuințele de libertate ale omenirii. Ca aceste popoare și noi ne mândrim cu compozitorul nostru de renume mondial George Enescu. — În mod deosebit îmi place muzica sa pentru că a știut să îmbine cuceririle artei muzicale europene cu tradițiile muzicii noastre folclorice profesionale, motivează Teofana. Opera „Oedip”, creația sa capitală cuprinde și transpuneri
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aștepta Cezar. — M-ai trezit atât de frumos, iubita mea!se îmbrățișau sărutându-se în continuare. Drăgălășeniile acestea n-au dispărut nici când aveau copii. Cele două fete care semănau perfect cu Teofana și băiatul care era leit Cezar se mândreau cu asemnea părinți ca ai lor. Ei creșteau, părinții își numărau ghioceii în păr și anii se scurgeau cu bune, cu rele, unul după altul; doar pe fereastra unui bloc de pe o stardă dintr-un cartier liniștit al orașului străbătea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nume și frumusețe, n-a avut avere. Era fiica președintelui Curții de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vlăstarul unei vechi familii boierești, sărăcit de tot. Cu toate că moștenise virtuțile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
puțin căprar, ca și Petrică a lui Petre, care are să vie acasă tocmai când el se duce. În sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieții de soldat. A stat de vorbă cu mulți și i-a descusut; toți se mândreau cu milităria lor și spuneau că tare-i frumoasă, dar și tare grea. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana cea mică de șaptesprezece ani încheiați, plinuță și roșcovană, care se prinsese lângă el în horă și se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
preocupări de frumos, ci numai de util. Nadina nu voia să renunțe la minimul de artistic nici în voiajuri, în camerele de hotel unde avea să petreacă o noapte, două. Pătul monumental și masiv pentru două persoane, cu care se mândrea Gogu, spunând că te odihnești într-însul ca la sânul mamei, Nadinei i se părea c-ar înăbuși-o și prin scufundarea în moliciunea lui, dar mai cu seamă prin monstruoasa-i lipsă de proporții și de gust. În colțul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de lângă el, care îi arăta o încredere nețărmurită. ― Atunci stai, nea Petrică, să facem semn de pace, să nu ne mai omoare degeaba! strigă bucuros Ilie. Își scoase cămașa însîngerată și ruptă, o agăță de țeava armei cu care se mândrise atâta, ca un steag alb, și o ridică în sus, s-o vadă soldații care erau încă departe. Pușca era grea pentru brațul lui găurit și țeava cu cămașa în vârf se bălăbănea ca bătută de vânt. Stătură așa un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvântului porc: Porcaru, Porcoiu. Aporcăriței, Ascroafei, Godacu, Râmătoru, Sfârlă, Vier, Șunculiță, Mistrețu, Guiță, Casapu etc. Pe vremea colectivului au avut o fermă porcină de care s-a ales praful după ’89. Nu era prea mare, dar aveau cu ce se mândri, pentru că știau să crească grăsunii. Acum crește fiecare câte un râmător, după puterea sa economică. La barul din centrul satului, al cărui patron este Porcoiu, când se apropie Ignatul, sunt în fiecare după-amiază, spre seară, dezbateri aprinse, încinse de paharele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Familiile cu posibilități materiale reduse sunt de obicei numeroase, având mulți copii. Atât părinții cât și copii lor, rămân cu pregătire școlară redusă, sau fără pregătire școlară, analfabeți. Acum, în România, există analfabeți. Cei ce reușesc să devină licențiați, devin mândri de situația lor, ocupă locuri de muncă bine plătite și-i desconsideră pe cei aflați sub nivelul lor de pregătire. Cei săraci și fără studii, trăiesc în lipsuri, întreținând insectele, bolile, delicvența și URÂNDU-I pe cei superiori lor, să
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
final duce la nebunie și la gesturi și acțiuni criminale. Fiecare om dorește să fie și el ceva, să practice o muncă în afara familiei. Ceilalți membrii ai familiei nu prețuiesc serviciile primite din partea celui înrobit. În loc să-i mulțumească, ei se mândresc cu calitatea lor de oameni activi și importanți profesional și îl desconsideră pe cel înrobit, pentru nivelul lui mai scăzut de documentare și informare. Membrii familiei, conștient sau inconștient, îl exploatează pe cel înrobit și în loc de mulțumiri, îi aduc jigniri
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deoparte, în ciuda creșterii spectaculoase din ultimii ani, sîntem una dintre cele mai subdezvoltate țări din Europa din punctul de vedere al nivelului de instruire. De unde ni se trage ? Păi, în România, aceasta este o situație cronică. Post socialismul se poate mîndri cu creșterea numărului de studenți, dar aceasta este sensibil mai mică decît în alte țări post-socialiste. Pe de altă parte, creșterea relativă a numărului celor cu studii primare este alarmantă și va rămîne astfel în viitorul apropiat. Nici nostalgicii comunismului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aceasta este sensibil mai mică decît în alte țări post-socialiste. Pe de altă parte, creșterea relativă a numărului celor cu studii primare este alarmantă și va rămîne astfel în viitorul apropiat. Nici nostalgicii comunismului nu au cu ce să se mîndrească. Regimul a făcut eforturi mari de alfabetizare și creștere a nivelului de instruire a „maselor”, dar situația populației cu studii superioare a rămas, comparativ, catastrofală : populația actuală între 55 și 64 de ani, educată în timpul comunismului, are cel mai scăzut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
capăt de lume. Nici localnicii, nici edilii - dar mai ales „antreprenorii” - nu par a-și dori să păstreze acest colț pitoresc. Pe de altă parte însă, și localnicii, și edilii - dar mai ales „antreprenorii” - promovează acest trecut de care sînt mîndri și care le aduce profit prin încîntarea turiștilor în căutare de „autentic”. O colegă din Cluj adună de cîțiva ani de zile fascinante povestiri despre „Sulina de altădată”, cu mare succes la public. Fotograful local propune spre vînzare o gamă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu care trăim. Poate că ar fi interesant să revedem deci istoria „jugului otoman” (și) din această perspectivă matrimonială, pentru a regăsi și ceea ce ne leagă de această civilizație, nu numai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
De ce nu ? Păi, în primul rînd, deoarece partea ei de originalitate nu ne aparține, ci este preluată tot din Occident, iar aportul nostru specific a fost în iscusita deturnare politicianistă a acestei originalități de împrumut. Inițiatorii și apărătorii ei se mîndresc însă cu prima parte și proclamă - de multe ori cu o revoltătoare inconsistență - că noua lege este „pe linie”, nu cu Partidul, de data asta, ci cu Bruxelles ul. Spre viitor în zbor, deci ! Iată însă că suplimentul recent al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
te poți desăvârși în nici o artă, dar mai ales în muzică, dacă nu privești în sus, către cer, în loc să te uiți în jurul tău, să vezi ce fac oamenii și ce zic vecinii. Ai făcut această mare descoperire, de care suntem mândri noi toți, întreaga familie, când erai aproape un copil. Dar, modest fiind, ai pus-o pe seama altuia, pe seama unui personaj dintr-o nuvelă, care trăia acum nu știu câte sute de ani... - Mon General... - Ascultă, că n-am terminat. Modestia este o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de miliție e pe undeva prin zonă, gata să oprească distracția la 12, pentru că așa spune legea. Apar băieții de la Vacanța Mare, pe care Îi cunoașteți din Craiova, Vlad a fost coleg de liceu cu fratele lui Mugur. SÎnteți foarte mîndri de ei și de voi, pasați sticla și oferiți țigări grupului de lîngă voi și vă așteptați ca la un moment dat una din producătoarele de rîsete tulburătoare să vină mai aproape. Dar silueta lui Coaje, care se desenează straniu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Într-un autobuz hîrbuit, lăsînd În spate muntele cu piscul Înzăpezit. Se adună baterii de la toate unitățile din jurul orașului. Cu toții veți forma o unitate nouă, ne spune ceremonios un maior, după ce sîntem aliniați În careu. N-avem de ce să fim mîndri, sîntem cu toții convinși că e vorba de o strategie agricolă, bănuim cam ce ne așteaptă În CÎmpia Bărăganului. Cei aproape 200 de soldați vor pleca cu trenuri civile, pe rînd, În grupe de cîte 50. Prima joncțiune se face În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cineva un CD cu niște hituri New Wave, deși nu are la ce să le asculte. Nu acum, dar Într-o lună Îi aduce cineva un CD Player din Franța. — Uaaa, ce mișto! Ne zgîim la ele și ne simțim mîndri că sîntem printre puținii oameni din oraș care au văzut vreodată așa ceva. Poate chiar din țară, zice Horace. Apoi eu le spun că am mai văzut CD-uri Într-o vitrină În Praga, cînd am fost cu Nico În excursie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
secolul al XVIII-lea, printre care se numără Sala de Reuniuni a Quakerilor, Sala Mare și un pod (din păcate în mare parte reconstituit), care se mai numește încă Podul Nou. Deși orașul nostru are asemenea vechime, nu ne putem mândri că a dăruit omenirii personalități ilustre. Istoria menționează un episcop care a dat de necaz prin secolul al XVII-lea pentru că era un platonician de formație cambridgeană. Și a mai existat prin secolul al XVIII-lea un sărman nonconformist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băbuță patetică, cu mințile rătăcite, de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții sunteți mândri. Alex are o latură dominatoare, un aspect de grande dame care vă oferă vouă un suport. — Bine, dar asta e o chestiune metafizică, strict particulară. Nu-mi cere însă s-o iubesc. — Cu George ar trebui să discuți despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luă de braț, dar fără să fie prea dezamăgit când prietenul său, căci așa îl socotea acum, își desprinse brațul. Atunci, Tom începu să fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel de-al doilea vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Numai cu câteva zile în urmă m-am simțit grozav de încântată să mă duc la amărâta aia de mamă adoptivă a mea și să mă fudulesc față de ea! De parcă ar exista, în realitate, ceva cu care să mă pot mândri. Am avut parte de noroc și m-am folosit de acest noroc, într-un fel stupid, egoist, fără să profit cu adevărat de el. Sunt ca fata din poveste căreia zâna bună îi oferă să-i împlinească o singură mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]