5,997 matches
-
mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, își smulse din trup săgeata cu mâna lui. Apoi, se întoarse din direcția de unde fusese trasă. Vedea apropiindu-se o mare de coifuri, foșnind prin iarba de bambus, ca o turmă de porci sălbatici. Shosuke folosi timpul care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se prosternă pe podeaua de lemn. Fără ceremonie, Hideyoshi se așeză. — Primul lucru pe care vreau să ți-l spun, doamna mea, e că fiica ta și doamnele din Himeji au devenit bune prietene. Te rog să nu-ți faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă mișc repede. Și soțul, și soția cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-mi spune să părăsesc acum castelul este o vorbă lipsită de inimă și e de neconceput să mă duc să cerșesc la poarta taberei lui Hideyoshi, rugându-l să-mi cruțe viața. Îl privi pe Katsuie, clătinând din cap în spatele mânecii. Katsuie, însă, mai încercă o dată: — Nu, nu. Mă bucură enorm gândul că vrei să-mi fii atât de credincioasă, când relația noastră e încă la început, dar cele trei fiice ale tale sunt fetițele Seniorului Asai. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le în seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pentru fugari cerea să umble încălțați foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provin, spuse el, când le văzu de aproape. Oare chipul lui Nobunaga sau fața lui Oichi îi răsărea în piept? Oricare ar fi fost, Hideyoshi era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga sau fața lui Oichi îi răsărea în piept? Oricare ar fi fost, Hideyoshi era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model în relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic clopoțel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt murdare din luptă, prefer să fiu plimbat cu ele. Dacă, însă, Seniorul Hideyoshi îmi va permite să port un kimono nou, aș dori ceva puțin mai potrivit. — Am să-l întreb. Care ți-e dorința? — O manta roșie, cu mâneci largi și model în relief. Pe dedesubt, un kimono de mătase roșie, cu broderie de argint. Genba nu-și cruța cuvintele. — Nu e un secret pentru nimeni că am fost capturat de țărani, legat și trimis aici. Port rușinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale lui Genba. Când Hikoemon îi reproduse dorințele sale lui Hideyoshi, acesta ordonă să fie trimise imediat hainele. Sosi și ziua execuției lui Genba. Prizonierul făcu o baie și-și legă părul. Apoi, îmbrăcă kimonoul roșu și, pe deasupra, mantaua cu mâneci largi și modele mari. Întinse mâinile să-i fie legate și se urcă în căruță. În anul acela, avea robusta vârstă de treizeci de ani, fiind un bărbat peste măsură de chipeș, a cărui moarte o deplângeau cu toții. Căruța fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dansatori. Pentru Ieyasu era ceva banal, dar, cu o privire răbdătoare, își manifestă interesul în unele momente, râse, din când în când, și bătu din palme la sfârșitul reprezentației. Profitând de această ocazie, vasalii îl traseră pe Ieyasu de mânecă, dându-i discret de înțeles că era ora de culcare, dar, în aceeași clipă, apăru un actor, într-o înfloritură de instrumente muzicale. — Pentru onorații oaspeți din această seară, vom prezenta acum un spectacol de teatru Kabuki, primit recent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da’ acum râzi și tu! Tachinată de cele două surori ale ei, Chacha nu putea decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă mint niciodată, căpitane. Și ele au detectat o persoană în plus față de lista de plecare primită. Știai sau nu de lucrul acesta? Dacă neagă în continuare o să-mi facă plăcere să-i văd fața când o să scot asul din mânecă. - Asta era problema Kaan? O mașinărie a detectat o prezență în plus față de lista oficială pe "Rândunica" și tu ai impresia că ai de-a face cu cine știe ce rebel important ascuns aici? Mașinile mai pot să și greșească, locotenente. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de statură înaltă, cam de 50 de ani cu o înfățișare agreabilă, cu îmbrăcămintea bogată. Peste caftanul verde brodat cu flori de aur, el poartă o mantie de brocart, fără mâneci, cu brandenburguri, brodată cu flori de aur. Pe cap are o căciulă cu surugiu. În mână el ține biserica pe care o prezintă ca dar lui Iisus Hristos încadrat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, patronii mănăstirii - deci scena Deisis
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
diferite, probabil pentru a da varietate tabloului. Ele poartă căciulițe roșii, cu marginea îmblănită și cu penaj alb. Doamna Anastasia poartă la gât un colan format din patru rânduri de perle. Este înveșmântată într-o rochie de brocart albastru, cu mânecile de mătase albă cusută cu fir, peste care poartă o mantie lungă, de stofă albastră, brodată cu flori de aur iar dedesubt o rochie cu brandenburguri. Ea poartă și un colan lung, care, pornind de la gât, coboară înfășurându-i șoldurile
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Duca imediat după ctitor poate fi considerată ca un omagiu adus de ginere, fiindcă datorită intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie pe Gheorghe Duca ca fiind bogat, abia matur, frumos, mândru, impunător
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
intervenției ei energice a fost numit voievod al Moldovei. Constantin poartă pe cap o căciuliță asemănătoare cu a doamnei Anastasia, mantie de culoare verde, fără mâneci, dar brodată cu flori de aur și dintr-un caftan de culoare roșie, cu mâneci brodate. În mâna stângă ține și el semnul ctitoricesc. Nicolae Iorga ni-l descrie pe Gheorghe Duca ca fiind bogat, abia matur, frumos, mândru, impunător și răzbunător: „De o parte un om bogat în avere și în experiență, fără prieteni
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pățească!!! Mâine în zori va fi ridicat în ștreang!!!” Toți cei de pe uliță s-au oprit în loc dând din cap a mirare și a compătimire în același timp. După ce convoiul a dispărut pe poarta temniței, bătrânul m-a tras de mânecă: Vino-ți în fire, fiule! Hai să vorbim de mărturia din 18 august 1668 (7176) a marilor boieri cu privire la niște locuri de case de lângă Podul Vechi. Apoi uite ce spun marii boieri: „Scriem și mărturisim cum au venit înaintea noastră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la sânge, nu au decât să se mulțumească și ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cumpere trening și pijamale noi, pentru că după ce am dormit liniștită în niște pijamale moi și frumoase (erau fabricate dintr-un material de foarte proastă calitate), la prima spălare mi-am dat seama că pantalonii îmi ajunseseră la genunchi, haina avea mânecile până la coate și nasturii aproape plesneau... Nu știam cu ce să mă îmbrac și am găsit o rochiță ușoară pe care o purtasem la un hram al satului... Dimineața, când pedagoga a strigat ca o lupoaică : -Hai, la înviorare, fetelor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
asta, dar cu siguranță atrăgea atenția. Aproape toată lumea se uita la noi. Am grăbit pasul, traversând repede coridorul. Afară m-am Întâlnit cu Eliza, dar ne am salutat numai și am trecut mai departe. ― Hei, Alisia, mă trase Bianca de mânecă. ― Ce-i? ― Un tip se tot uită la tine. Și arată bine. M-am Întors și am Înghețat. Victor mă fixa cu privirea de la vreo zece metri depărtare. Am simțit vechea furie reaprinzându-se În mine. ― Ăăă, Bianca, te superi dacă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Își dăduse seama și singur. ― A fost În regulă, i-am răspuns Mariei cu un surâs cât toată fața. 10 ― Cât e ceasul? mă Întrebă Bianca pentru a douăzecea oară. Nu m-am mai deranjat să-mi ridic, din nou, mâneca bluzei violet. ― Cu un minut mai mult decât ultima oară când m-ai Întrebat, am răspuns. Bianca scutură nemulțumită din cap, iar câteva din șuvițele ei lungi și blonde mă loviră peste obraz. ― Ora asta e cea mai plictisitoare din
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am ajuns mai devreme, răspunse el ridicându-se să mă sărute pe obraz. Am aruncat o privire fugară la ceasul de la mâna lui. Era ora cinci și zece. ― Am Întârziat, am murmurat eu. Damian râse și-și acoperi ceasul cu mâneca hanoracului negru. ― Mda. ― Și acum tu râzi de mine. ― Râd de expresia feței tale, mă lămuri el. Arăți atât de vinovată de zici că ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
asta, de fiecare dată când mă îmbrăcam sau mă dezbrăcam, evitam să mă uit în oglindă. Din fericire, era luna februarie și era un ger de crăpau pietrele, așa că, până și în pat, puteam să port bluze pe gât cu mâneci lungi. Pe parcursul celor două zile, am avut numai vise îngrozitoare. Mi-a revenit visul meu favorit, acela cu „e cineva înfricoșător în camera mea, iar eu nu pot să mă trezesc“. Un vis în care - surpriză! surpriză! - în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]