10,420 matches
-
Altele erau chiar miloase și ne mai ofereau câte ceva, o mică jucărie sau o înghețată, o prăjitură sau un măr, o bomboană ori un păhărel de apă, să avem așa cum aveau odraslele lor. Ne priveau cu ochi blânzi și ne mângâiau pe cap, ne vorbeau frumos și adeseori ne încurajau... * Azi, fără să înscriu data... Ce rost ar avea o asemenea mențiune într-un jurnal personal? Doar nu este un proces verbal... Doresc doar să amintesc câte ceva despre MAMA și, de ce
RĂSFOIND JURNALUL UNUI POLIȚIST de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382394_a_383723]
-
stoluri,stoluri, V-a prigonit pustiul și cu iarna grea, Vieții plătind tribut, prin înspumate valuri. Eu v-așteptam ca să-mi aduceți, Un buchețel din florile de primăvară, Cu macii roșii, brațele să-mi umpleți, Mătasea de porumb, să-mi mângâie obrazul iară. Și mai voiam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții, tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Și voi deschide fereastra sufletului meu, Să
VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382431_a_383760]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-aș fi putut alege Altă soartă pe pământ, Aș fi vrut să fiu o mierlă, În pădure ca să cânt. De tristețe-aș fi cântat, Lângă omul ce suspină, Cântecu-mi să-i fie leac, Care mângâie și-alină. Aș fi vrut să fiu vioară, Să alin cu a mea strună, Sufletul care se frânge De iubire-n nopți cu lună. Ori să cânt cu veselie Pentru omul ce zidește, Cu iubirea sa pământul, Care toate le
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În palida-mi căință, prin somnul dezlegat adus prin suferință la spiritul înalt, vaporul ce cuprinde prin marea ce e mare doar deșteptări senine și dor în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine mă-ntorc și sărut fata. Departe și aproape, aproape dar târziu peste albastre spații am sufletul mai viu și mă alătur tainic în luciu opalin în cinstea ta iubire o cupă de suspin. Referință
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i usca roua lacrimilor de pe îmbujoratele petale le-
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
fumează. Aprinde o țigare.) Iarbă rea. (O aruncă și își pune pachetul în buzunar.) D5 (scoțând o foarfecă începe să-i taie părul în timp ce X se zbate ca peștele pe uscat): Ce păr bogat și mătăsos! A fost prea mult mângâiat de femei ușoare. O să-mi fie de trebuință când o să merg la pescuit după alți clienți. Cu el îi agăț imediat. D6 ( Îi dă lui X șosetele jos de pe picioare și utilizând o pană începe a-l gâdila în talpă
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
pentru tine. Mâine femeia ce te va însoți în viață va veni aici și te va lua cu ea. X: Te cunosc? Femeia fără chip: Poate m-ai cunoscut cândva, dar nu mai sunt nimic din ceea ce am fost. (Îl mângâie pe frunte. X se liniștește.) Toate au timpul lor. Tu nu ai știut să prețuiești ce ai avut cândva și scum plângi după acea ușă deschisă, dar curând, foarte curând te vei bucura de liniște, pentru că totul se întâmplă cu
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
ne asemănăm! Trăim cu-n scop: ca să iubim. Ne uită lumea când oftăm, Ne caută când înflorim... Frate cireș, ce mult îmi semeni! Tot singur în necaz rămâi, Te-agăți de frunze, eu de nimeni Cu floare ta mă tot mângâi... Eu te privesc cireș bătrân, Cum stai în mijlocul furtunii, Te-ndoi de vânt, te-apleci oftând... Mă văd pe mine-n fața lumii. 11 aprilie 2016 Referință Bibliografică: FRATE CIREȘ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul
FRATE CIREȘ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382465_a_383794]
-
01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului de am să iau din visul meu atâta cât prelatu-mi lasă de tine n-am să fiu ateu, căci vânturile-mi bat pe casă, voi cere la lumină voie să te ating, să te mângâi, de steaua nopții am nevoie să-ți luminez viața întâi, să dorm pe lespede de piatră cu capul pe pământ, pământ să-mi făuresc o altă soartă iar vântul să-l îmbrac în vânt, aș vrea de timp să mă
VIS de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382480_a_383809]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LACRIMA PĂMÂNTULUI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În iarba udă-a dimineții Îți mângâi pașii răsfirați, Și-n dansul razelor luminii Îți sorb din urma ce o lași. Și nu mă satur de candoare Frântă-n pocalele cerești, Crescută cu nectar din floare Și lacrimi de pământ domnesc. O-mbrățisez în orice boare Din păru
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
de culoarea florilor de tei din amurguri triste ploi se revarsă precum săuturi peste coapse îndulcite din trup frânt am să mușc felia rămasă să te pot trișa acum la o cafea cu zaț de simfonie .................... ce pastel din rastel mângâie flămânde degetele mele cu inel Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PASTELURI DIN CRENELURI 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382517_a_383846]
-
am așezat cu grijă în așternut curat, Să zămislească-n pace, după legea firii, Lăstare-n rod bogat,iubire-am presărat. Ferindu-le ades' de arșița din soare, De vântul aprig, furtuni și uneori de ploi, Rodu-a crescut bogat doar mângâiat de-o boare Și a lăsat clepsidra să curgă între noi. Dar am lăsat în rod a ochilor oglindă, Înțelepciune-n gânduri și un descânt de dor, Însingurat de-oi fi deschisă-i a mea tindă, Iar rodul nostru va
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
familiei sale și a puținilor prieteni pe care-i are, autoarea apelează la iubirea creștină, resortul speranțelor sale de viață, invocând, firește, divinitatea: ”Mă rog la cer și Sfinții lui de Sus, / La Sfântul tuturor, la Tatăl Nostru, / Să-mi mângâie durerea ce-o mai am de dus, / Pricinuită de ce-i rău și răul vostru, / Iar crucea-mi ce o port o știe-acest stilou, / Ce greul vieții-a oblojit, când l-am condus, / Tot eu..., doar eu... Și numai eu...” (Durere
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
mă întâlnesc cu ceilalți colegi. Poate, după... Mama Ilonei, își scoase pălăria cu borurile largi, peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un scaun. Îi luă mâinile noduroase, într-ale ei, și începu sfioasă, să le mângâie. Îl privi cu intensitatea unui cer, care ar fi vrut să certe o ploaie. Tremura! Se priveau, unul pe celălalt, printre gânduri. -Știu tot!-de la ea. Te-am căutat mereu, neștiind unde ești. Scrisorile mele, se întorceau neputincioase, rănindu
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
-și mai amintea nimic!... După șase luni de comă profundă, și-a revenit, ca prin miracol! Doar plângea! Zilele mele, așteptau înfrigurate, la picioarele ei un semn! Nu știusem nimic! Pe un pat de spital, ceea ce iubisem, devenise poveste. O mângâiam cu aceeași intensitate, cu care adori să citești o carte. Degetele mele, nu se mai săturau să o strângă în brațe! Nu mai aveam nimic! Și... Minune! Într-o zi, s-a trezit, și a început să strige: Florin! Pe
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile, prin fumuri de
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este căpătai, Apoi adorm cu iarba și codrii fremătând, Visând o lume nouă, un cer și-un nou pământ. Referință Bibliografica: Ascult cu al meu suflet, inima ta, pământ / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
Articolele Autorului 23 Iulie 2016 M-am întrebat, ca oricare ființă Ce iubește și-a iubit nespus, Cât din Dragoste e suferință? Dar niciodată n-am primit răspuns! Dragostea nu-nseamnă numai floare, Nici nu e trandafir fără de spini, Ea mângâie adeseori și doare Și tu acum citindu-mă suspini-, Mi-e dor de tine, dragul meu poet Și Dorul arde-aici în partea stângă, Strânge-mă-n brațe, strânge-mă încet, Nicio slovă să nu mi se frângă... Nu-i
CÂT DIN DRAGOSTE E SUFERINȚĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382545_a_383874]
-
zi de vară, să te gândești la mine, Să speri și să te bucuri, visând la toamnă, Fără să mă vezi trecând prin ea, viața, avându-te pe tine, Pășind la brațul ce nu mă găsește-n noapte, Să-ți mângâie părul, să mă știi aproape. Mi-e frig, lăsat purtat de vise, la gândul că sunt singur, E-atât de iarnă și de bine, că am uitat de mine și de tine. Nimeni nu mă întreabă, de ce... Și ce-am
E-ATÂT DE IARNĂ (PALTONUL) de COSTI POP în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382580_a_383909]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătatea Minune, desfătare, copleșitor mister trăiești deplin doar în singurătate. Numai cu ea alături poți munți și văi străbate spre-a mângâia al viselor tău cer. De unul singur umbli urcând către-nălțimi sau în adâncuri te încânți de taine și poți schimba în voie ale visării haine sfidând povața-absurdelor mulțimi. Cu tine însuți nu ești nicicând nefericit și orice suferință nu
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
Să mai fim copii pentru veșnicie, Cosițele condorii să-ți împletesc, Să simțim înfrunzirea vieții vie, Pletele-comori să ți le-ndrăgesc. Mi-amintesc cât expresivă erai, Cu zâmbet diafan al ochilor mari, Cu râsetele-n explozivă te aflai, Și-mi mângâiai șuvițele mai tari... Spuneam și glumeam far'de baraje, Era o veșnicie-n toate permanent, Eram umili și fără de”avea blocaje Puri și hai-hui în al vieții firmanent. Când alergai și mă țineai de mână, Te desprindeai ca să fugi mai
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
a codrilor de-aramă. Stau și admir. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate, un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când în singurătate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd arzând dorința și nu mai simt tristețe. Alung, dar cu blândețe, durerea, neputința și las ca biruința noi zboruri să mă-nvețe. Ce s-a-ntâmplat, o, Doamne, cu mine dintr-odată, că-i primăvară iată și
STAU ŞI ADMIR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382612_a_383941]
-
zise lacrima cu-n glas subțire, Sunt născută din prea multă iubire, Mama mi-e tristețe iar tatăl mi-e necaz Și am căzut în palmă, de sus, de pe obraz. -Știi, rouă? nu sunt ca tine o răsfățată, Tocmai am mângâiat o inimă-nghețată, Am adus alinare unui suflet plăpând, Și-am stins văpaia dintr-o privire arzând. Eu n-am dormit ca tine într-o floare Oferită dimineața-n dar de împăcare, Ci, m-am prelins din al sufletului izvor
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
Când vara, stângaci, ne țineam de mână, Mi-e dor de poiana cu vechiul puț, Pe unde-mi plimbam pasul desculț. Mi-e dor de toamna cea târzie, Tablou pictat cu brumă argintie, Mi-e dor de îmbrățișarea copacilor goi, Mângâiați de soare și udați de ploi. Mi-e dor de sărbătorile de altădată, Când pâinea era coaptă în vatră, Atât la Paște, cât și la Crăciun, Iar cozonacul avea aromă de suflet bun. Mi-e dor de zâmbetul mamei din
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PARFUM DE GUTUIE Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2078 din 08 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului PARFUM DE GUTUIE autor, Bertoni D Albert Blajină toamnă, iarăși ai sosit Iar soarele pe roade te mângâie Atât de mult am stat și-am urmărit Să simt aroma dulce, de gutuie Când poamele-ți de mult vor fi culese Și transformate în compot și gem Voi aștepta cu calm, și pe alese Am să adun gutuile din
PARFUM DE GUTUIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383857_a_385186]