2,304 matches
-
ales că nepotul ei, băiatul Corinei, își modernizase casa. Mai înălțase încă un etaj. Îi pusese și un acoperiș nou, de tablă zincată ajutat și de ea, de bunica lui dragă, căreia de mic îi spunea "mamă". Corinei îi zicea "mămică". Câți ani, oare, împlinea coana Zitta? Bițu spunea că tocmai în zilele acestea făcea 80! Era o cifră rotundă. Frumoasă! Și voia să o sărbătorească aici cu nepotul Florinel. Dar, s-a petrecut iarăși un lucru neprevăzut. La coafor coanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele Felicia, Dumnezeu s-o aibă-n grijă pe unde-o fi ea acuma. După cum li se leagă treburile și-n funcție de sezon, ei umblă mai mereu Împreună pe la Caracal, Vădăstrița sau Techirghiol sau pe unde-o mai avea neamuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau aproape câștigul pe un an de muncă prin câteva hale, cu unele Întreruperi cerute de lucrul la romanele vieții mele, drept pentru care mi-a dat mâna să cumpăr cu opt mii de lei un loc de veci pentru mămica mea Felicia, atât de scump și din pricina poziției sale pe aceeași alee centrală din Bellu ca acela sechestrat de mătușile mele. În două ceasuri numai, negociasem cum nu se poate mai avantajos contractul garsonierei locul mamei și am rămas și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
loc de verdeață și răcoare unde nu-i mâhnire și durere, și Încă Încerc să Întrevăd locul acela În atmosfera de amurg perpetuu a dimineții, Încă sunt aici și lupt cu pornirea irezistibilă de a le face vânt În groapa mămicii mele, Felicia, Năsoasei, Tarantoacei și Motănicăi, eh, ca și cum ele ar avea vreo vină. * Banii ăia erau ca și un dar de la mama. I-am folosit așa cum ea și-ar fi dorit. Mi-au fost de-ajuns două mii de lei ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
criza aia de spaimă și furie fusese desigur un semn: nu mai era mult poate n-aș mai fi avut nici eu ce căuta acolo. Trecuse data parastasului de șase săptămâni și nu mă Învrednicisem să fac cele cuvenite pentru mămica mea Felicia, Însă oricum n-o să mai am la ce să dau ochii cu surorile ei. Ochii mei s-au obișnuit numaidecât cu lumina tare a acestei dimineți de aprilie. Sunt treaz și odihnit pentru multă vreme de-aici Înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
acolo la ea. Ar fi vrut și n-ar fi vrut. Oricum lui Laur nu-i surâdea, deși doamnei avocat Eugenia Vițelaru părea să-i meargă din plin. Era cu totul alta față de cea pe care o văzusem În preajma Înmormântării mămicii mele Felicia. Arăta proaspătă, Îmbăiată și spreiată, și capotul ei răpănos de molton Îl schimbase cu un soi de chimonou de mătase verde Împodobit pe spate cu două hieroglife roșii chinezești. Era sprintenă ca un judokan Motănica servindu-și musafirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peste el, pe patul de moarte, cică avocatul Voicu Vițelaru ar fi Învățat-o cum să instrumenteze această prestidigitație sinistră și incredibilă, pe care Motănica a clocit-o vreme de câteva luni așteptând să se mai liniștească spiritele după moartea mămicii mele, iar de-acum nici n-ar mai fi trebuit să se ostenească să le trimită pe Năsoasa sau Tarantoaca la Mortu’ Fript, că la caz de ceva s-ar fi dus ele și singure. Avea el dreptate văru’ Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-a-mpicioarelea, sub privirile Încurajatoare ale stăpânului nostru tânăr și ale părințelului și să-i spun mamă, dragostea mea, iubirea mea, ce dor mi-a fost de tine și bine că te-am regăsit, n-am să te mai pierd niciodată, mămica mea Felicia măcelărită și hăcuită-n halu’ ăla, care-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
treptat strânsoarea și aproape că-mi luasem mâinile de pe ea când se eliberă cu un efort suprem. De-acum o priveam ridicat Într-un cot, lungit În iarbă la picioarele ei. E atât de Înaltă și de frumoasă, dragostea mea, mămica mea Felicia pe care toată viața te-am căutat și acum aștept, să mă calci pe cap ori să-mi tragi un șut În gură cu adidasul ăsta alb. Așteptam să facă ceva sau să spună ceva. Gâfâia și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În amabilitatea celor de pe-aici. De o jumătate de ceas așteptam, mai bine să plec, am avut destul timp să mă lămuresc și cu târâtura asta de Restoiu, pe cine naiba aștept eu aicea? De bună seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deloc deloc... Mă linișteam pe măsură ce-mi defilau prin fața ochilor și se pierdea Într-o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zarva se distingea limpede zbieretul lui. Avea un țignal de se zbârlea carnea pe tine. Andrei deja intrase printre ei să le-mpartă dreptatea cu brânciuri și șuturi În fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile voastre de garoi urâți. După ce-i Împrăștie care Încotro și am rămas doar cu protejatul nostru, ăsta continua să orăcăie Îndârjit, roșu ca racul și cu mucii proaspeți atârnându-i și legănându-i-se până la brâul chiloțeilor tetra scroțiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș pula În mămicile lor și-n tot neamu’ lor, Îl cheamă acolo la ei să se joace și se-ncaieră și-l gonesc și-și bat joc de el și-l bușesc. Mmmmmââââ... ca pe o marfă cu viciu ascuns Își Întoarce Steluța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și nu ne frământa chiar deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna În ciorba copiilor și nepoților, sfinte Dumnezeule, a murit ea mămica mea Felicia, a murit tăticul meu contabilul de cursă lungă, au murit Pepino și Hansi și văru’ Vasile și atâția alții, nu se mai termină-n veci șirul morților. Ba bine că și-au luat de-o grijă și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
putea duce toate poverile ce-i sunt date. Vorbele mele au avut darul s-o liniștească din nou. Am resimțit atunci aceeași pornire mută și violentă pe care am avut-o față de ea În curtea Unității Glina, copleșit de dorul mămicii mele Felicia, hăcuită și măcelărită În halul ăla. Am Întins mâna sprea ea, și o dată cu mine a Întins și Ortansa mâna și a luat din teancul de hârtii o coală și a Început să citească cu glas limpede, intonând semnificativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Gabriel o sută nouăzeci de mii din banii Uniunii Scriitorilor din România, habar n-aveam Încotro o voi lua cu zece mii de lei În buzunar. Cu zece mii de lei am cumpărat cândva un loc de veci ca-n povești pentru mămica mea Felicia, să crape fierea-n surorile ei, și mi-a mai rămas și ca să trăiesc mai bine de o lună. Însă altfel de bani sunt ăștia pe care-i am acum la mine. I-am căpăptat trudind din greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia pe care-au chinuit-o și au hăcuit-o În halu’ ăla și n-am să mai găsesc În veci ce caut, pe tăticu’ meu contabuilul de cursă lungă, cu fruntea răcindu-se și dând În clocot În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o viață mai bună, cel puțin din punct de vedere financiar. Cu bucurie în suflet îi mulțumesc mamei mele pentru grija pe care mi-a purtat-o când am fost copil, acum văzând sacrificile pe care trei dintre prietenele mele mămici le fac pentru puii lor îmi apreciz și mai mult mama2. Deși cea de-a doua noastră familie nu a fost marcată de violență fizică, alcoolismul și violența verbală au fost mereu prezente. Mama mea a trebuit să fie mediatoarea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mama mea, observând relațiile apropiate cu femeile, empatia și ajutorul pe care și le-au oferit constant între ele. Prietenele mele sunt foarte diferite, de aceea mă simt și binecuvântată să am parte de suportul și învățămintele lor. Am prietene mămici, prietene carieriste, prietene activiste, prietene din mediul academic. Toate dau tot ce e mai bun în ele pentru a-și dezvolta propriile proiecte, toate se preocupă, într-o formă sau alta, să își ajute semenii din comunitatea proximă. Cu toate
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Dacă erai băiat, mai spuneam...". În timpul experienței de studiu din Franța, am fost uimită de modul de repartiție a sarcinilor în cadrul cuplului (cel mai adesea, vedeam pe stradă bărbații împingând căruciorul sau având grijă de copil, aproape mai ceva decât mămicile), priveliște cu care nu eram obișnuită pe străzile din România. Apoi, prietenul meu german, care fiind atras de femeile din țările de Est, m-a făcut mai conștientă de anumite caracteristici, precum feminitatea, modul de se îmbrăca, grija față de aspectul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
discret, al sistemului de radiocomunicație în jurul urechii. Alte observații rapide, la cald : nu se vând scaune pliante (timp de așteptare rezonabil ?), iar comerțul la tarabă nu este permis pe Deal. Mulți, extrem de mulți cerșetori prezenți. „Aici este loc pentru toată lumea, mămică, în curtea lui Dumnezeu”, spune o femeie ruptă de mijloc, pe care aveam să o revăd apoi și la Curtea de Argeș, în decembrie. Se utilizează copii pentru a evita așteptarea și rândul, adică femeile se duc direct lângă baldachin, unde s-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sunt și ele mult mai abile, mai diversificate. Exemplu : o vânzătoare de acatiste și cărți miniaturale de rugăciuni intră în rând „deghizată” ca pelerin și abia după trecerea a cinci-zece minute dă startul comerțului ambulant. „Batiste, două la leu, batiste mămică, ia batistele, ia mai multe că mă grăbesc să ajung acasă”, spunea, exact ca cineva care vinde verdețuri în piață. Pelerinii gesticulează mult, vorbesc la telefonul mobil minute în șir și râd zgomotos. Se sparg semințe. O femeie între două
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se leagă firesc. Femeia nu a venit singură, mai este cu o colegă, „dar s-a dus fata cu punga la rând, numai să o lase Garda-n pace, că aici la staționar nu prea merge vânzarea. Da, băiatul lu’ mămica, da, sărăcia se simte și aicea, la cornet, nu prea mai ciugulește lumea”. Remarcăm împreună prezența tinerilor din cartiere, care aproape că au acaparat spațiul de la capătul rândului, iar vânzătoarea mă sfătuiește să-mi păzesc portofelul, „să-l pui la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
păzesc portofelul, „să-l pui la buzunarul de la inimă, că acolo este mai mare simțirea de furat la om”. Ronțăim amândoi semințe, în tăcere, apoi femeia mă întreabă, curioasă, după ce mă măsoară cu atenție cu coada ochiului, pe furiș : „Auzi, mămică, ce cauți tu aicea la pelerinaj ? Răspunsul meu : pentru că sunt curios să aflu. Ce să afli mămică ? Ești însurat ? Ai nevastă, ai copil ? Te înțelegi bine cu nevasta ?”. Răspund pozitiv, voios chiar, dialogul începe să-mi placă enorm. „Vreo amantă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
la om”. Ronțăim amândoi semințe, în tăcere, apoi femeia mă întreabă, curioasă, după ce mă măsoară cu atenție cu coada ochiului, pe furiș : „Auzi, mămică, ce cauți tu aicea la pelerinaj ? Răspunsul meu : pentru că sunt curios să aflu. Ce să afli mămică ? Ești însurat ? Ai nevastă, ai copil ? Te înțelegi bine cu nevasta ?”. Răspund pozitiv, voios chiar, dialogul începe să-mi placă enorm. „Vreo amantă, probleme cu dragostea ? Te văd om realizat, atunci de ce ai mai venit aici, măi mamă ? Că aicea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]