6,722 matches
-
adoptivă din Bocicoel, are acum cinci nepoți. Cinci copii trec pragul casei unde găsesc mereu o farfurie cu mâncare caldă, în timp ce bunica adoptivă le vorbește neîncetat. Le spune să fie cuminți, să învețe bine la școală, să facă fapte bune. „Mătușa, atâta vorbești... Eu pot să spun deja tot ce urmează să spui tu”, i-a zis într-o zi băiatul cel mare. „Ăsta e și scopul. Să o țineți minte pe mătușa”, le-a spus Simona Șipoș.
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
învețe bine la școală, să facă fapte bune. „Mătușa, atâta vorbești... Eu pot să spun deja tot ce urmează să spui tu”, i-a zis într-o zi băiatul cel mare. „Ăsta e și scopul. Să o țineți minte pe mătușa”, le-a spus Simona Șipoș.
Profesoara Simona și copiii pentru care pâinea e mai bună decât ciocolata () [Corola-blog/BlogPost/338283_a_339612]
-
cu sârg nechibzuința mea de a da cu piciorul unui viitor luminos ca să ajung o sperietoare pentru elevii corigenți. („Învăța, și-a certat o babă nepotul în autobuz, ca, daca nu, ai s-agiungi că ficioru popii, cioban la oi!”) O mătușa m-a sfătuit să fac cum o învățase pe ea o călugărita: de câte ori am o dilemă existențiala, să deschid Biblia la întâmplare și să citesc versetele numerotate cu două cifre dinainte alese. Am refuzat să fac asta; nu doar că
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
doar de sărbători. În alte familii din Schela Cladovei, femeile au plecat în Italia, iar bărbații au rămas să aibă grijă de case, cu cheile atârnate de gât. În zilele de după discuția cu nea Vasile am vorbit cu mama, cu mătuși și cu prietenele lor, românce care își duc viața ca menajere și îngrijitoare ale bătrânilor, în Italia. Drumul femeilor din Schela Cladovei până în Sicilia este începutul unei suferințe de nedescris. Ajung să se sacrifice pentru copiii rămași cu tatăl sau
„- Ana, tu ești sclava noastră!” Dintre sutele de femei care au plecat din Schela Cladovei să îngrijească bătrâni în Italia, una este mama mea () [Corola-blog/BlogPost/338406_a_339735]
-
trezește fără nas: plecase în lume, se dorea independent, nu-și mai băga în seamă „proprietarul” de drept. Pesemne că așa s-o fi întâmplat și cu nasul meu de copil, ăla mic precum un buton, de care toate bunicile, mătușile și vecinele te trag, zic ele, cu gingășie. Altfel nu-mi explic în ce moment și cum am ajuns în perioada adolescenței să mă simt complexată și să fug de pozele din profil ca dracu' de tămâie. Nu-mi amintesc
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
golit de conținut. Fast-forward 36 de ani mai tarziu, amintirea lui „niciodată” se suprapune, misterios, peste o întâmplare recentă. Acum câteva luni, pe site-ul BBC am citit un articol care mi-a dat fiori. Autorul mărturisea cum, odată cu moartea mătușii sale, a înțeles implicațiile unei realități cu care nu se mai confruntase: memoria digitală a celor dispăruți rămâne vie în spațiul infinit al Internetului. Această revelație l-a intrigat atât de mult, încât, cercetând subiectul, a descoperit că există 3
Dacă ai avea 3 milioane de dolari, i-ai da acestui om să te facă nemuritor? () [Corola-blog/BlogPost/338493_a_339822]
-
nu își vor găsi liniștea sub culorile steagului pe care îl ai tu pe profil. Da, erau francezi sau sirieni, dar apropiații lor nu îi plâng pentru că erau cetățeni francezi sau sirieni. Îi plâng pentru că erau mame, tați, copii, unchi, mătuși, vecini, colegi. Sunt plânși pentru lucrurile pentru care erau iubiți și apreciați de comunitatea în care au trăit. Nu are nicio legătură cu faptul că sunt sirieni sau francezi. Nu are legătură cu Siria. Cu Franța. Cu Afganistan. Sau cu
De ce nu ar trebui să îți schimbi poza de profil cu steagul țărilor în care au loc atentate teroriste () [Corola-blog/BlogPost/338530_a_339859]
-
faliment o berărie deținută în Ploiești, deoarece scriitorul își cinstea des prietenii, acceptând totodată plata pe datorie, sine die. Închei mica prelegere, deși copiilor le mai spun și despre viața la redacție (unde era poreclit Moș Virgulă), despre moștenirea de la mătușa Momuloaia (căreia îi făcea îmbelșugate parastase), despre fiul său, Mateiu Caragiale, care și el a fost scriitor (și pe care tatăl îl sfătuia să lase fumurile princiare, căci au origine de plăcintari, fapt atestat de fruntea teșită de... tava cu
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
am ajuns în sala de operație. Țin minte că m-am îngrijorat foarte tare și am întrebat de mai multe ori de ce nu țipă Lizuca. Știam cu mult timp înainte ca ea să apară ce nume va purta: cel al mătușii mele preferate și al bunicii soțului meu, pe care eu am iubit-o enorm. Țin minte că am stabilit numele fetiței în momentul în care stabileam la bunica data nunții. Deși știam numele ei, am numit-o Lizuca din momentul
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” () [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]
-
mi se pare chiar ritmul, viteza cu care trăim în modernitate. Pe seama resurelor neregenerabile ale Terrei. Graba Titanicului civilizației spre impactul cu materialismul dialectic și istoric final. Marx braț la braț cu Alvin Toffler. Sau, de la comunismul lui Marx, al mătușii Europa, și al Unchiului Sam, la creștinismul lui Iisus Hristos. De la Valea Plângerii Terrei... la răstignirea de către om a Dumnezeului Universului. Nu este totalitarist dogmatismul democrației, libertății, și drepturilor omului? “Countryside” ( “La țară”) este un poem manifest social, un poem-emblemă
Fifth International Anthology on Paradoxism () [Corola-blog/BlogPost/339655_a_340984]
-
că sfântă-i și multă verdeața asta despre care zice popa că nu conține nici întristare și nici suspin!... Și adun, și mă uit la soare cum se duce la vale și se apropie de capăt, și mă uit la mătușile mele și la unchiul meu cum prășesc și cântă, cum se apropie de capăt și cântă!...Parcă așa aud că spune mătușa cea mare: “mâine, începe așteptarea și venirea sosirii tale!/ mâine, am să pun toată răbdarea pe foc,/ am
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
mă uit la soare cum se duce la vale și se apropie de capăt, și mă uit la mătușile mele și la unchiul meu cum prășesc și cântă, cum se apropie de capăt și cântă!...Parcă așa aud că spune mătușa cea mare: “mâine, începe așteptarea și venirea sosirii tale!/ mâine, am să pun toată răbdarea pe foc,/ am să scot tot spațiul și tot timpul din balamale,/ și am să le zvârl să le calce, uite-așa să le calce
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
lor uriașe, acum și pururea...!)... Sigur că da! prășitorii scutură sapele ultima dată, opresc și închid cântecele în tainele și în scutecele și în hainele iubirii!... Iată, se mai vede numai un colț din bucata de soare rămasă pa deal! mătușile înjugă boii, punem desagii și sapele și ierburile și toate celelalte în căruță, ne suim și noi, claie peste grămadă, ne facem semnul crucii, zicem Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
Doamne-ajută!... și, hăis! cea!... hăis! cea!... către casă, încet, ascultând roțile cum scârțâie și boii cum răsuflă de greutate, ascultând “sfânta osteneală” cum se cuibărește în carne și în oase, cum își cere dreptul la hodină și tăcere!... Chitit lângă mătușa cea mare și abia văzându-mi-se scăfârlia dintre unelte și volbură, mă uit în urmă și aud cum țâncul pământului rămâne singur, fără legănare și strigându-ne să ne întoarcem mereu!... Mai încolo, în față, se aude satul, se
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
la ele și zice că s-ar putea să apară niscaiva musafiri, că tare de mult nu i-a mai trecut cineva peste prag!... Intrăm în ogradă. Întunericul e aproape gata și din ce în ce mai des. Te împiedici de el, nu glumă! Mătușa cea mare scoate boii din jug. Ăștia o privesc în șoaptă și în semn de mulțumire, apoi se așează și încep să închidă ochii, puțin câte puțin, cum se închide regina nopții, dimineața. Aud cum bunica Maria ne strigă la
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
mămăligă. Mâncăm frumos, cu linguri de lemn, pe săturate. Mâncăm la lumina surcelelor din vatră. Aproape adorm pe scăunelul cu trei picioare, rotund. Și masa-i rotundă. Cu trei picioare, și ea. La marginea prispei, pe un pietroi de râu, mătușa cea mare mă spală pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă spală. Să se ia bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă spală. Să se ia bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și încoace, fără să merg. Stau întins pe țolice, învelit cu plapuma. Ce plapumă frumoasă a făcut mătușa cea mare la războiul de țesut! Lângă mine stă un oleandru cu flori albe. Stă și tace. Mai încolo, la marginea păpușoilor din grădină, stă un măr dulce și un măr mălăieț. Deasupra, sub streașina veche și huruind de amintiri
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
iarba, cum urlă țâncul pământului să-i fac liniște, să-i dau măcriș, aișor și baraboi, să-i cânt și să-l leagăn pe picioare, mânca-l-ar moartea de țânc!...Și mergem! și mergem!...și începe să plouă! și mătușile mă învelesc cu un țolic, să nu mă trohnesc, să nu câștig vreo boală, că mă belește mama, nu alta!...Ele și el își pun câte un sac de iută, făcut glugă, pe cap!... Nici gând și nici vorbă de
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
pământ, unde îi este locul și unde ne este locul...(vorba poetului: din apă, Doamne, m-am născut/ și m-aș întoarce-n apă!)...Gata, am ajuns la hectar, dăm jos bagajele, iese soarele, norii se duc la alt praznic, mătușa cea mai mare dejugă boii!...până se zvântă lutul, până se face bun de prășit, nu durează mult!...Și, mai o melodie, mai o vorbă de duh, mai o glumă, mai un vis călare pe libelulă!...gata, soarele frige, unchiul
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
se zvântă lutul, până se face bun de prășit, nu durează mult!...Și, mai o melodie, mai o vorbă de duh, mai o glumă, mai un vis călare pe libelulă!...gata, soarele frige, unchiul dă iama la traista cu mere, mătușile scuipă în palme și încep prășitul!...Stai să vezi! Trei fete și un băiat prășesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prășește mai încet și mai stângaci, că-i mărunțel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
lutul cade, până când se aude pe dealul celălalt, până când se simte ecoul amestecându-se cu fratele lui făcut de sapele altor și altor văi și dealuri și sfinți cu pestelcă și opinci...până când soarele se proțăpește în toiul amiezii, când mătușa-șefă dă poruncă de oprire, de așezare și de potolire a foamei...Prichindel și aproape nevăzut, eu stau în voia cerului și sub respirația boilor, încerc să-mi scriu pe retină și pe creier și în suflet, pentru totdeauna, dimensiunile
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
și aproape nevăzut, eu stau în voia cerului și sub respirația boilor, încerc să-mi scriu pe retină și pe creier și în suflet, pentru totdeauna, dimensiunile firești ale acestei minunății cu țărani, pace, libertate, bună voie și respect!...Iată, mătușile aștern șervete albe ca laptele direct pe obrazul pământului! pun mămăliga și o taie cu ața! pun borș sau chișleag sau chisăliță în străchini! cu lingură de lemn, fiecare mănâncă frumos...cu ochii, din când în când, la drumul soarelui
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
din izvorul căruia îi facem produșcă din clisă și țeavă de cucută! sau din ulciorul adus de acasă! sau direct din ploaia care, iată, vine ca din senin, aversă și torențială, făcătoare de minuni...și pleacă!...Desigur , mănânc și eu! mătușa cea mare mă ține lângă ea, dar fiecare îmi dă din strachina personală, că-s mititel și prăpădit, ca zmeul din salcâmi, dar știu să am grijă de boi, să mă uit în ochii lor mari și amari...și să
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
ăștia reci! Să vină toți dezbrăcații lumii ăsteia la mine! Să îi îmbrac în aur! Și unul câte unul, au început să vină: Roșia Montană Gold Corporation, OMV, Bechtel, Chevron, Alro, Mechel, port Constantă, Petrom, Bilderberg, Unchiul Șam, Unchiul Ivan, Mătușa Europa, Spațiul Schengen, Wall Street, FMI, Banca Mondială, Banca Europeană, Băncile iubee, UDMR, Ținutul Secuiesc, Transnistria, Euroregiunile, CIA, KGB-FSB, MOSSAD, MI5, și atâtea alte croitorii în faliment, NATO, UE, Cez, Distrigaz, Apa Nova, Romtelecom, Televizuinele, flotă, stâlpii sotietatii mondiale, sindicatele
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]