KorAP: Find »[drukola/base=mătura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...88 >

2,183 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în care de obicei curgea zgomotosul, dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate trofeele precum un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
De acesta nu mai auzisem nimic de luni întregi. Dăduse oare uitării pățania, trecuse cu buretele, el despre care se spunea că săpa în marmură cea mai măruntă injurie? Mi se întâmpla să-mi pun întrebări, rodul neliniștilor trecătoare iute măturate de ocupațiile mele captivante de învățăcel. Îmi petreceam timpul în sălile de clasă, la moscheea Karauiyinilor, de la miezul nopții până la ora unu și jumătate, potrivit orarului de vară, iar restul zilei la colegiul cel mai celebru din Fès, medersa Bu-Inania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-și deschidă palmele căuș spre a le primi. Cât ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se ațintea spre gâtul lui. — Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
satul ei din Castilia, ca să-și sfârșească zilele printre ai săi. Adăugă apoi cu jumătate de gură: — N-ar fi trebuit să plecăm niciodată din Granada. — Poate că ne vom întoarce acolo. N-a catadicsit să răspundă. Mâna ei a măturat aerul din fața ochilor, alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în ziua Judecății. Mâna lui mătură aerul într-un gest larg. — Acum, de la hotarele Persiei până pe coastele Maghrebului, de la Belgrad până în fericitul Yemen, există un singur imperiu musulman, al cărui stăpân mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Continuă, cu un accent de reproș deloc ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

găsească obiectul, ci să mascheze intențiile misiunii. Ziad intră din nou în birou și, renunțând la meticuloasele lui verificări, întorcea acum locul cu susul în jos. Trase afară toate sertarele, răsturnându-le conținutul, negăsind nimic. Apoi dărâmă dulapurile, după care mătură birourile dintr-o mișcare a brațului, toate obiectele luându-și zborul. Apoi sparse toate geamurile cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
premeditată“. Parcară pe strada Yad Harutzim și intrară direct în clubul Blondie. Zgomotul te izbea din prima, un ritm săltat pe care Maggie îl simțea în măruntaie. Era un bombardament constant de lumină, care includea și o rază tăioasă ce mătura ringul de dans ca un reflector de poliție. Locul nu era nici pe departe plin, dar puteai totuși vedea deja trupuri suple, transpirate, la tot pasul. Pe Maggie o izbi multitudinea de figuri. În fața ei erau două fete blonde, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
oameni cu greutate care încearcă să ajungă la descoperirea pe care a făcut-o și nici unul nu a pus mâna pe ea. —Deocamdată. — Așa e, dar e destul de impresionant după părerea mea. Uri continua să conducă în tăcere, ștergătoarele mașinii măturând încet parbrizul din când în când. Aproape că nu scoteau nici un sunet. — Deci unde mă duci, domnule șofer? — Într-unul din puținele locuri din Ierusalim care e deschis toată noaptea. Și cu siguranță singurul care are calculator. Parcă mașina la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Da, voi încălca regulamentul! Voi minți în fața superiorilor mei! Voi călca legea, pentru dumneavoastră, numai și numai ca să fiți mulțumit... Vă jur! ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu și continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
la voi. HAMALUL: N-ați plecat încă? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Nu... HAMALUL (Posomorât.): Credeam c-ați plecat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. Unde să plec? (Se ridică, își strânge pătura în jurul trupului și face câțiva pași.) Ce faci aici? HAMALUL: Mătur. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cască.): Aha! De ce e așa de frig la voi, dimineața? HAMALUL: Nu știu... Așa e la noi... frig... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Observând, dintr-o dată, cadavrele păsărilor; speriat.): Ce-s astea? HAMALUL (Plictisit.): Păsări... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
înspăimântat în fața măcelului.): Atâtea păsări moarte? Cine le-a omorât? HAMALUL: Nimeni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nimeni? Cum nimeni? De unde au venit păsările astea, aici? Ce fac păsările astea, aici? Ce-i cu ele? Ce faci ca ele? HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
moarte? Cine le-a omorât? HAMALUL: Nimeni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nimeni? Cum nimeni? De unde au venit păsările astea, aici? Ce fac păsările astea, aici? Ce-i cu ele? Ce faci ca ele? HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
noapte, cu sutele. Se adună aici, deasupra gării, dracu’ știe de ce s-adună aici, se rotesc ce se rotesc și cald... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad? HAMALUL: Cad peste noi... Niște scârbe. În fiecare dimineață trebuie să le adun, să le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cad multe? HAMALUL: Nu știu. Nu poți să știi niciodată. Uneori cad mai multe, alteori cad două, trei... Uneori cad cu sutele... Sunt și dimineți când cad câte una ori câte nici una... Azi au căzut mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul palmei piesele de pe tablă și mi-a spus grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost convins că venise, În sfârșit, vremea clarificărilor. Slavă Domnului, mai bine la timp decât niciodată! - Ești În misiune, vasăzică, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

al instituțiilor. Făgăduise atât de multe lucruri și atât de precise în timpul agitație antimonarhice, încît se afla acum într-o serioasă încurcătură. Pe vremuri, vorbind studenților din Coimbra, spusese că străvechea Universitate va fi purificată printr-un ciclon, care va mătura totul în calea lui. Ministru al Republicii, Antonio José de Almeida ceartă studenții pentru lipsa lor de disciplină. Începe să fie urât. Și ura crește mai ales când se află că tribunul exercită o acțiune moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407

acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele nuanțe de roșu și galben În care pensula făcea câte o gropiță; după ce Își culegea astfel mierea, Înceta să se mai balanseze și să lovească și, măturând de două, trei ori, cu vârful ei Încărcat de culoare, hârtia „Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât timp cerul era Încă puțin umed, așternea un nor lung, negru-purpuriu. „Asta-i tot, drăguțule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute de versuri, după care era Înlocuit cu o fecioară din Georgia sau cam așa ceva, ducând un urcior. Când operatorul extrăgea o placă, imaginea dispărea de pe ecran cu un țăcănit specific, mărirea imaginii afectând nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a parcului nostru de la Vira. Exact așa cum era sau poate și mai perfectă. În cel adevărat lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea netedă a drumului dintre rețeaua lui centrală de băltoace și lungile porțiuni de iarbă de pe margine. Clătinându-se ca o stafie, raza aceea palidă mătura la cotitură un mal argilos, când coboram spre râu. Dincolo de pod, drumul o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas la alte preocupări ale mele, cum erau entomologia, farsele, fetele și, mai ales, sportul. Dintre jocurile pe care le-am practicat la Cambridge, fotbalul a rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

prin ziduri ca să-i tulburi nopțile secretarului general. Dintre toate, șantierul de construcții rămâne imaginea cea mai complexă a românului la muncă. Șantieristul român, când zidește, sapă gropi sau face cofraje, descarcă betoniera sau tencuiește, întinde fierul-beton sau sudează armături, mătură frunzele sau încarcă molozul în camioane, se simte în plină natură. Mioriticul din el gâlgâie revărsat și libertatea zburdă deplină. Poate cânta. Poate urla. Poate înjura. Îi poate povesti biografia colegului de lopată din celălalt capăt al șantierului. Poate fluiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]