6,244 matches
-
nu și-au isprăvit misiunile, pătrund în fiica mai mică, Ana, intervenind așa în viața liniștită a lui Mortes pe care Destinul îl îmbrăcase în Cămașa purpurie. Din nou ne trezim în mijlocul unui conflict alături de ființele umane, spiriduși și vrăjitoare, magii și alte forțe necunoscute. Cartea Elenei Cesar von Sachse te ține cu sufletul la gură, fiecare pagină punându-ți noi și noi semne de întrebare pe care ai vrea să le descoperi cât mai repede, dar care te conduc pe
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
omenirii pe “scara creaturală”. Căci noi, zgrăbunțe de lumină la apogeul călătoriilor în lumea de dincolo, de la Mahomed la Dante Alighieri, și de la Dante la Giordano Bruno, în loc să fi parcurs Marea Trecere în urmă cu 400 de ani din universul magiei, erosului și al Renașterii spirituale în evoluția naturală a științei viului, “grație” așa-zisei “științe universale” a lui Descartes, care s-a pogorât asupra lui ca un fulger sub semnul “Spiritului Adevărului”, am făcut drumul exact invers: adică, în “exegeză
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
joacă copca de ozon își mută lăcașul în sfere calde în povești cu zmei și balauri zâne albe din zăpezi cenușii cioplitori în lemne și trupuri vii urși în hibernare translucidă peste toate - degete în renaștere lebede decupate din ape magie, soare, zăcământ pierdut rezumatul pădurii țesută din ramuri joc de urme în jurnale simțuri care prind semințe cresc iarbă în zăpada de acum și înving frigul din ghiocelul de mâine -Ne bucurăm că ne regăsim și noi în versurile tale
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
curge în sufletul copiilor, topit în fiorul poetic. Aceasta dovedește măiestria psihologică a autoarei. Felicitări!” Marin NĂSTASE, scriitor, Galați „Poeta Maricica Stroia, din Adjud, scrie cu sufletul său : blând, smerit și plin de dragoste pentru copii. Retrăiește, alături de minunatele ființe, magia iernii, colorând pașii copilăriei. Poeziile sunt pline de tandrețe, armonie, sunt scrise în limbajul copiilor, al iubirii de frumos și de firesc. Prezintă anotimpul iernii, îmbrăcat în alb. Casele, pomii, grădinile colorate în albul curat, „alb e cerul și pământul
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
mediată (1929-1930) și Tratatul de Metafizică (1936-1937), găsim dezbătute temele fundamentale ale gândirii omenești. Astfel, Nae Ionescu era interesat despre Dumnezeu, condiția originară a omului, sfințenie, metafizică, iubirea ca soluție metafizică, națiune, act religios, cunoaștere și trăire, substanță, mistică și magie, metafizică în raport cu religia, moarte, ființă și existență, timp, spațiu, libertate, conștiință, Biserica creștină, intelect și rațiune, știință, suferință, etc. Observăm astfel în Nae Ionescu preocupările unui teolog. Într-adevăr, dacă prin teolog înțelegem pe tot omul care vorbește, în cunoștință
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
mângâie într-un fel anume. El îi spune cuvinte dulci și moi, ea îi dăruiește desene cu el. El îi aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor. Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea crește... Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și nu mai au nevoie de cuvinte, de gesturi, de dovezi, de... pentru că ei știu
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
sălbatic îmi umple-universul/ Cu zgomot de-aripă, ușor, mă pătrunde.../ Deschid călimara lăsând tandru, versul/ Să picure-n calde, mirifice unde.” (Renaștere). Tonul unora dintre poeziile Georgetei Resteman deși contemplativ, se păstrează limpede, curat, precum ochii nopții căzuți în adorarea magiei cerului înstelat. Deși trăirea prin iubire este singurul mod de supraviețuire statutat de poeta, ea știe să fie pe rând iubita, mama, fiica. Adresându-și întrebări firești asupra locului și rolului omului pe firmamentul vieții, formulează - cu destulă înțelepciune - povețe
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
dintr-a astrelor lume,/ Pământul îl simt sub picioare și sper/ Să birui furtuni, iar tristețea din mine/ S-o mistui în flăcări de suflet - mister.” (Răvășire). Că amuleta - capabilă să ocrotească iubirea - se folosește trifoiul cu patru foi, semnificând magia, norocul, îndepărtarea neșansei, dobândirea fericirii. De multe ori, cadrul natural este unul idilic, precum visul unei nopți de vară, în care iubirea se întâlnește cu ea însăși. Rezonantele unor astfel de versuri amintesc de glosele eminesciene, de firea înaripata de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
întreaga să ființă - apropierea de cei dragi, „privește” - într-o stare meditativa - elementele constitutive ale cadrului natural pur-românesc. Se definește pe șine, realizându-și autoportretul, cu fervoarea și efervescenta creatoare a unui suprarealist, împrumutând accente fauvistice (culori țări) și creând magia omniprezentă într-o creație populară: „Din limpezi izvoare îmi iau apă vie/ Și foșnetul frunzei din codru mi-e cantul/ Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul.” (Sunt). Utilizând (așa după cum era și normal
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
va găzdui veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș cădea în ridicol să o mai amintesc, când a făcut atâta vâlvă în lumea criticii literare și s-a păstrat ca o ars poetica în magia încă nedeslușită a cuvântului „galben” bacovian sinonim plumbului: „Stam singur în cavou... (care era din plumb) și era vânt...”, stare a naturii ce se ivește din senin și care poate avea urmări neprevăzute, uneori nefaste, ferește trupul de magica dezintegrare
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Din înaltul boltii, Luna privește surprinsă-n mare, unde își vede doar chipul în oglindă lucitoare. În adâncuri, dormitoare din scoici și alge de mare puse-n ordine firească fauna să-și odihnească. Fremătând, marea-I oferă un spectacol de magie dăruindu-i primitoare icre și fructe de mare. Ploua iar în miezul verii, fulgere brăzdează cerul și perdele reci de apă limpezesc bolta-nstelată. Un șuvoi sprinten de apă se strecoară printre stânci și coboară în cascadă, de pe muntii-nalți
GELOZIE... de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358384_a_359713]
-
în orașul vechi, n-am rezistat tentației de a-l revedea; știam mult mai multe despre legendele create în jurul lui și parcă ne aflam sub influența unui puternic câmp magnetic când am ajuns aproape de Petra: să fi fost acolo, oare, magia mitului Afroditei? Palaepaphos - vechiul Paphos Descoperirile arheologice de aici atestă faptul că situl a fost locuit încă din perioada neolitică, fiind axul principal în jurul căruia s-a dezvoltat și perpetuat cultul Afroditei. Mitica naștere a îndrăgitei zeițe din spuma mării
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
pentru criminali și pentru posteritatea lor. Ei nu și-au dat seama că ordinul, fiind la sfârșitul ciclului lor de existență, căzuse sub dominație demonică. Proba cea mai evidentă a acestei situații constă în faptul că Templierii foloseau acțiuni de MAGIE NEAGRĂ” (cf. Vasile Lovinescu, Mitul Sfâșiat, cap. Blestemul Templierilor din Donjonul din Chinon, Institutul European, 1993, p. 105). ...Așa se face că, pe 21 ianuarie 1793, când a căzut capul nevinovat al regelui Ludovic al XVI-lea, din mulțime a
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
Filip, Ed. Cronica, Iași, 2005 10.- „Balconul cu vise” de Cristian Constantin Bostan, Ed. Cronica, Iași, 2005; 11.- „Ireversibila scară” de Georgiana Preda, Ed. Cronica, Iași, 2005; 12.- „Joc ciudat” de Daniela Olivia Ghicajanu, Ed. CORGAL PRESS, Bacău, 2006; 13.- „Magia copilăriei” de Maria Ilinca Trifonescu, Ed. Cronica, Iași,2006; 14.- „Vis pierdut” de Andra Patricia Groapă, Ed. Cronica, Iași,2006; 15.- „Zbor spre neștiut” de Elena Amalia Filip, Ed. Cronica, Iași,2006; 16.- „Plecarea îngerului” de Georgiana Preda, Ed. CORGAL
DATE BIOGRAFICE de LEONID IACOB în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357969_a_359298]
-
de împlinire Povara vieții să-ți fie car cu sănătate Să-ți fie sufletul scăldat în stropi de bunătate Să ai oricând în drumul tău un soare zâmbitor Să ai alături chipuri dragi și-un înger păzitor. SĂRBĂTORI PLINE DE MAGIA IUBIRII ! Referință Bibliografică: TRADIȚII ȘI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul II, 21 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
cu mirosurile de cozonac, fructe aduse din podul casei ținute în fân, miz de nucă prjit în tavă, sărmăluțe și cârnați. Pe lângă toate acestea, darurile pe care le primeam de la bunica; căciulă, fular, mănuși și ciorăpei împletiți din lână toarsă. Magia zilei de Sfântul Crăciun, era atât de frumoasă pentru mine când bunica și bunicul, mă luau de mână și mergeam împreună la biserică, mai ales că ei țineau zi după zi premergătoare zilei Sfântului Crăciun, timp de o lună și
DE SFÂNTUL CRĂCIUN ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358056_a_359385]
-
țineau zi după zi premergătoare zilei Sfântului Crăciun, timp de o lună și jumătate post, pregătind sufletul pentru spovedanie și împărtășanie. În ziua de Crăciun, acolo în biserică, mi se părea că și cerul se deschide pentru rugăciuni și că magia acelei zile mă duce mai aproape de Dumnezeu, făcându-mă să fiu mai bună, deși eu eram un copil de 9 ani . Cu timpul, de Sfântul Crăciun, mi-a plăcut să tac. Aveam acea tăcere dulce în care mă adunam ! Aceasta
DE SFÂNTUL CRĂCIUN ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358056_a_359385]
-
ce curge în sufletul copiilor, topit în fiorul poetic. Aceasta dovedește măiestria psihologică a autoarei. Felicitări!” NĂSTASE MARIN, Galați „Poeta Maricica Stroia, din Adjud, scrie cu sufletul său : blând, smerit și plin de dragoste pentru copii. Retrăiește, alături de minunatele ființe, magia iernii, colorând pașii copilăriei. Poeziile sunt pline de tandrețe, armonie, sunt scrise în limbajul copiilor, al iubirii de frumos și de firesc. Prezintă anotimpul iernii, îmbrăcat în alb. Casele, pomii, grădinile colorate în albul curat, „alb e cerul și pământul
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
unduiau ușor sub degetele mele și, am împletit cununa pe care Bunicu', cu un gest sacru, mi--a așezat--o pe cap. Am simțit cum o pulbere de aur se revarsă din creștetul meu, prin tot corpul. Am rămas tăcuți amândoi în magia care ne cuprindea din ce în ce mai puternic, fără putință de împotrivire. Simțeam tot mai clar cum sunt purtată spre alte tărâmuri, în alte spații și timpi, spre o depărtare pe care am purtat--o în adâncurile mele deatunci, de care începeam să devin
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
despre ce înseamnă această, însă pentru un om-împărat urât de celelalte state chiar catolice, considerat anticrist la un moment dat... În ciuda acestor lucruri, pentru el cea mai fericită zi a fost când era copil, naiv încă, într-o perioadă a magiei lăuntrice, dar pe când avea credință pură și s-a împărtășit prima dată... nu războaiele pe care le cucerise! Iată către ceea ce tânjea sufletul marelui Napoleon. Trăim vremuri imemoriale, trăind doar pentru distracții și plăceri, uităm sensul adevărat al sărbătoririi Paștelui
TRECEREA IV de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357711_a_359040]
-
scena vieții: iubirea, neliniștea, disperarea, amărăciunea, deznădejdea, chinul, durerea, răul, nevroza, plictisul, oboseala, spleenul,etc. Poezia de astăzi este si eseu si proză poetică, dar si teatru dramatic în care eul își cauta diferite forme de manifestare. Toate manifestate prin magia cuvântului. Marin Sorescu spunea că poezia este ,,vânătoare de vânt,... o artă care doare...” Nicolas Born are dreptate când spune că,, trebuie să dăm imaginației ce e al imaginației, adică dreptul său sacru de a-și desface aripile, contra realismului
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
excelent a denumit Laurențiu Fulga - locul anume de desfășurare a acțiunii romanului cu același nume, Romeo Tarhon plasează, în proza “Punctul critic” - “Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi”, trezind și mai puternic interesul și gustul pentru magie, pentru mirific, pentru fabulos, al cititorului. Cadrul e foarte propice unor întâmplări nebuloase, ca-n nuvelele lui Mircea Eliade. Plonjări în alt timp, în alte locații, întoarceri cu câteva decenii în urmă, ori dimpotrivă, aterizând fără veste în viitor, oameni
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau nebune ielele prefăcute în fecioare fermecătoare, purtând coronițe din sânziene, pletele mirosindu-le a flori sălbatice...Vântul sporea magia acelei nopți, alergând zănatic printre ramurile copacilor și peste câmpia acoperită de galbenul florilor de sânziene cărora le purta polenul până la cei doi îndrăgostiți. El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
-n ierugă / De cuget, la tâmple de dor înviate, / Lăuntric să mântui colindul în rugă. / Ferestrele toate îmi sunt luminate, / Mai alb ca zăpada isopul din psalmi, / Brodează ecoul tăcerii lui poate / Porfire de rouă, în poduri de palmi. / Miracol, magie și crez laolaltă / Destramă din ceruri eternul aseamăn, / În ochi pământești privirea e daltă, / Sculptând înfrățirea în fildeșul seamăn, / Un dor de milenii cu miros de pâine, / De vin și ambrozii în limba iubirii / Se mistuie veșnic de azi înspre
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
investighează în evidențe lumea fenomenelor ca necesitate. „Polivalența intereselor omului modern, consemna Părintele Rose, s-a născut din nevoia de a găsi ceva care să-l înlocuiască pe Hristos, atitudine care nu poate conduce decât la o finalitate lumească în magie, perversiune morală, ocultism, care pot fi definite ca sfârșitul oricărei experimentări” (Părintele Serafim Rose, op. cit., p.15). Pătrunzând în natura modernismului, observăm că și „umanismul” își are trinitatea sa, căreia îi slujește cu „credință”: „cultul civilizației”, „Știința modernă” și „credința
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]