KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

ceva cu cultura populară, mult mai târziu l-au lăsat iar la Facultate, că era și el savant, dar atunci cu noi n-a ieșit mare scandal că Brandaburlea ăl Bătrân le-avea la tacâmuri cu mulți de-i servea, maiorul Goncea cum încă era el pă atunci se ținea cu sora lui Gasperină, numai ce murise doamna Viorela la congres și Sanepida, sora lui Gasperină, se mutase la Goncea și-i făcea menajul în casă cum ar fi, o mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
m-au trimis aici, acasă să mă prelucreze ai mei, că cică mă cunoștea mai bine, la sinceritate și observație personală, ani de zile m-au prelucrat cu interviuri, semnături și declarații, oricum, nu puteam pleca nicăieri, trebuia aprobare de la maiorul Goncea, da până să ți-o dea te deznoda, cum a fost cazul odată la mine, când am vrut să plec la munte, la Sinaia, aveam și eu chef de o excursie, trei zile m-a ținut la permutare maiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
maiorul Goncea, da până să ți-o dea te deznoda, cum a fost cazul odată la mine, când am vrut să plec la munte, la Sinaia, aveam și eu chef de o excursie, trei zile m-a ținut la permutare maiorul Goncea, își luase liber expre pentru mine, m-a mobilizat în pădure, la Obancea, era casa aia de vânătoare pentru ștabi, ce-a fost la anatomia mea numai eu știu, toate exercițiile le făcea cu mine, făceam lostrița la pârâiaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
spre zori, când dădeam și eu să pun geană de geană, îl prindea pupuiala pungăciei, în fine a fost ce-a fost atunci, da mai p-ormă nu’ș cum, pă parcurs, m-a plăcut Macatist, plotonerul Brandaburlea-Claxon, șoferul tovarășului maior Goncea, că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dădeam și eu să pun geană de geană, îl prindea pupuiala pungăciei, în fine a fost ce-a fost atunci, da mai p-ormă nu’ș cum, pă parcurs, m-a plăcut Macatist, plotonerul Brandaburlea-Claxon, șoferul tovarășului maior Goncea, că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea din odaia unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
dacă ai noroc, da eu nu simțeam așa ceva cu criza, că Macatist mă ținea numai în perine și puf ca și pă nevastă-sa, cât era ea de somnambulistă. Era și chestia că mai dădeam garsoniera când avea vreo necesitate maiorul Goncea, a venit la mine mulți ani cu cine mai avea și el de-un divertisment de amor, nu le știam, că făceam ture duble, când era chestie mai lungă, adică zi și noapte, foc prelungit, sau mai venea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-ngroape, așa zicea Păstrămaț, nu mă băgam, nu mă pricepeam, n-a durat că Tomnea a fugit, luase cu el ceva se spunea de mare valoare, că lumea de nu știe ce și cum s-a întâmplat situația scornește, și maiorul Goncea îl ținea la urmărire și l-a scăpat, Magda mai venea și ea cu profesorul câteodată la cerc, avusese și ea necazuri de pă urma lui Tomnea, mai să intre pe viață la specialiștii de la Wintris, că avea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
viață la specialiștii de la Wintris, că avea și secție de plecați, a și stat Magda la nervoși o vreme, ce încurcătură a fost când am dat de ea în garsonieră, foc de geloasă, că ce am cu persoana, adică cu maiorul Goncea, că o urmăresc până și la regulat, zicea că-s de-alea de la instituție, nu zicea securitate, eu ziceam securiști și securitate pă față, nu mă mai temeam, că mă beliseră destul, dar ea nu, că-i era frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
la acei care, chiar dacă a fost securiști, nu s-a adaptat rapid, adică să intre pe fază înaintea ălora de aveau noroc. A fost un moment mai greu atunci cu evenimentele de la revoluție, că vreun an a dispărut și tovarășul maior Goncea, adică colonel, că-l avansase chiar de Congresul ăla care a fost înainte de evenimente, a dispărut și Macatist, ce-a făcut, ce n-a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vidanje, Preda face discursurile pentru civili, mai cu sentiment, cu citate din cărți, dar e cam moale, nu vibrează, când am comenzi mai cu sentiment mult, îl pun de le rescrie de mai multe ori, până plânge și cazmaua, celălalt, maiorul Vichentie Bronzetti, de la veterani, e altfel, altă vână, patriotic, bate fanfara, le scrie pentru cei de la armată, pentru foștii securiști, activiștii de partid, tot ce ține de latura asta politică, ăsta e mai sobru, dar e mai talentat, nu-ș’ cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse de mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși Înăuntru, aruncă o privire la ceasul ce-l strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți, vă rog să luați loc. Ați vrea puțină cafea? Vă rog, puneți-vă servieta pe masă. Așteptă răspunsul lui Brunetti. — Da, mi-ar prinde bine puțină cafea. Maiorul se duse la ușă, o deschise și-i spuse cuiva din hol: — Pino, adu-ne două cafele și o sticlă de apă minerală. Reveni În cameră și-și ocupă locul din spatele mesei. — Îmi pare rău că n-am putut trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
ce facultate? — Medicină, zise Ambrogiani și dădu din cap. — E-o facultate bună? Întrebă Brunetti, sincer interesat. I se spusese Întotdeauna că Universitatea din Padova avea cea mai bună școală de medicină din țară. Nu, nu asta-i problema, răspunse maiorul și zâmbi. Nu mă mulțumește alegerea lui de a-și faci o carieră de medic. — Poftim? Întrebă Brunetti. Acesta era visul italian, un polițist cu fiu la medicină. — De ce? — Vreau să devină pictor. Dădu iarăși din cap cu tristețe. — Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit Între mâini. Îi lipsea delicatețea celorlalte, deși era bun Într-un fel convențional, drăguț. Dacă celelalte ar fi fost pictate de fiul maiorului, Brunetti ar fi Înțeles regretul că băiatul alesese să studieze medicina. Dar așa, era limpede că băiatul făcuse alegerea potrivită. — E foarte bun, minți el. Și celelalte? — O, eu le-am făcut. Dar cu ani În urmă, când eram student

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Înainte ca Ambrogiani să poată răspunde. Un caporal În uniformă intră În cameră, aducând o tavă cu două cafele, pahare și o sticlă de apă minerală. O așeză pe masa lui Ambrogiani și plecă. — Încă e cald ca vara, zise maiorul. E mai bine să bem multă apă. Se aplecă Înainte, Îi dădu lui Brunetti cafeaua sa, apoi o luă pe-a lui. După ce le băură și fiecare avea câte un pahar de apă În mână, Brunetti crezu că puteau Începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
ori despre germani, slavi, britanici. Toți presupuneau că ceilalți „erau“ Într-un fel anume, chiar dacă nimeni nu părea să se pună de acord În privința a ceea ce Însemna acest lucru mai exact. Ridică bărbia Într-un gest iscoditor, Îndemnându-l pe maior să continue. Nu-i vorba de aroganță, nu tocmai. Nu cred că au Încrederea necesară unei aroganțe adevărate, nu așa cum au germanii. E mai mult un simț al proprietății, de parcă toate acestea, toată Italia, ar fi cumva a lor. De parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
E-un lucru neobișnuit să nu vă arate un dosar dacă-l au? — Nu. Au tendința să nu ne ajute prea mult În astfel de lucruri. — Nu sunt sigur că Înțeleg ce vreți să spuneți cu „astfel de lucruri“, domnule maior. — Crime În care ei sunt implicați departe de bază. Era evident că acesta era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
sex sau de bani. Dar nu s-a Întâmplat aici, așa Încât se pare că altul trebuie să fie motivul. — O crimă nelalocul ei? Întrebă Brunetti. — Da, nelalocul ei, repetă Ambrogiani, plăcându-i evident expresia. Și, prin urmare, mai interesantă. 7 Maiorul Împinse dosarul subțire spre Brunetti cu vârful degetului său bont și-și turnă un alt pahar de apă. — Uitați aici ce ne-au dat ei. E și-o traducere, dacă aveți nevoie de ea. Brunetti scutură din cap și deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
care confirma faptul că Foster se Înțelegea bine cu colegii, lucra foarte mult și era politicos și prietenos cu civilii italieni care munceau În birou. Nu foarte mult, nu-i așa? Întrebă Brunetti, Închizând dosarul și Împingându-l Înapoi spre maior. Soldatul perfect. Muncitor. Ascultător. Prietenos. — Dar cineva i-a Înfipt un cuțit În coaste. Brunetti Își aduse aminte de doctorul Peters și Întrebă: — Nu avea o iubită? — Din câte știm noi, nu, răspunse Ambrogiani. Dar asta nu Înseamnă că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
și, cât așteptă să i se răspundă, trase dosarul Înapoi spre el. Destul de agitat, aranjă cele câteva pagini din el și-l așeză drept Înaintea sa. Vorbi În receptor Într-o engleză cu accept puternic, dar corectă. — Bună ziua, Tiffany. Aici maiorul Ambrogiani. E-acolo maiorul? Poftim? Da, aștept. Puse mâna peste microfon și Îndepărtă difuzorul de ureche. — E-n conferință. Americanii parcă ar trăi În conferințe. — Ar fi posibil să... - Începu Brunetti, dar se opri când Ambrogiani luă mâna de pe microfon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
i se răspundă, trase dosarul Înapoi spre el. Destul de agitat, aranjă cele câteva pagini din el și-l așeză drept Înaintea sa. Vorbi În receptor Într-o engleză cu accept puternic, dar corectă. — Bună ziua, Tiffany. Aici maiorul Ambrogiani. E-acolo maiorul? Poftim? Da, aștept. Puse mâna peste microfon și Îndepărtă difuzorul de ureche. — E-n conferință. Americanii parcă ar trăi În conferințe. — Ar fi posibil să... - Începu Brunetti, dar se opri când Ambrogiani luă mâna de pe microfon. — Da, mulțumesc. Bună dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Da, aștept. Puse mâna peste microfon și Îndepărtă difuzorul de ureche. — E-n conferință. Americanii parcă ar trăi În conferințe. — Ar fi posibil să... - Începu Brunetti, dar se opri când Ambrogiani luă mâna de pe microfon. — Da, mulțumesc. Bună dimineața, domnule maior Butterworth. Numele figurase În dosar, dar când Îl rosti Ambrogiani, sună ca „Budderword“. — Da, domnule maior. E aici cu mine acum Șeful Poliției venețiene. Da, l-am adus cu elicopterul pentru o zi. Urmă o pauză lungă. — Nu, ne poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
ar trăi În conferințe. — Ar fi posibil să... - Începu Brunetti, dar se opri când Ambrogiani luă mâna de pe microfon. — Da, mulțumesc. Bună dimineața, domnule maior Butterworth. Numele figurase În dosar, dar când Îl rosti Ambrogiani, sună ca „Budderword“. — Da, domnule maior. E aici cu mine acum Șeful Poliției venețiene. Da, l-am adus cu elicopterul pentru o zi. Urmă o pauză lungă. — Nu, ne poate oferi doar ziua de azi. Se uită-n jos la ceasul de la mână. În douăzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
elicopterul pentru o zi. Urmă o pauză lungă. — Nu, ne poate oferi doar ziua de azi. Se uită-n jos la ceasul de la mână. În douăzeci de minute? Da, va fi acolo. Nu, Îmi pare rău, dar nu pot, domnule maior. Trebuie să intru În conferință. Da, mulțumesc. Așeză receptorul În furcă, puse creionul Într-o diagonală perfectă peste coperta dosarului și spuse: — Vă așteaptă peste douăzeci de minute. — Și conferința dumneavoastră? Întrebă Brunetti. Ambrogiani alungă ideea cu o fluturare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mână. — O să fie doar o pierdere de timp. Dacă știu Într-adevăr ceva, n-o să vă spună, iar dacă nu știu nimic, atunci n-au cum să vă spună. Așa că nu are rost să-mi pierd timpul mergând. Schimbând subiectul, maiorul Întrebă: — Cum stați cu engleza? — Bine. — Bun, asta va ușura mult lucrurile. — Cine-i maiorul ăsta? Ambrogiani repetă numele, planând din nou peste toate consoanele mai ascuțite. — E ofițerul lor de legătură. Sau, cum spun ei, el „face legătura“ - folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]