KorAP: Find »[drukola/base=mal & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...78 79 80 ...1146 >

28,647 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

repetă ea. Oberlus nu-i răspunse, stătu pe gînduri cîteva clipe și În cele din urmă se Întoarse spre prizonierii săi: - Ați auzit, spuse. Am deviat și, chiar dacă Încercăm să ne Întoarcem, n-o să mai găsim niciodată insula. Curentul dinspre mal ne-ar trage În larg și n-am ajunge nicăieri. Nu ne mai rămîne, prin urmare, decît un singur loc unde să mergem: continentul, și de voi depinde dacă vom reuși sau nu. Nu primi răspuns. Norvegianul Knut nu Înțelesese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
speranță! Îl imploră ea. N-avem nimic de mîncare, peștii nu mușcă momeala, apa ni se sfîrșește. - SÎntem aproape... - De unde știi? - Pentru că vaporul se Îndreaptă spre nord... Spre Guayaquil sau Panama, probabil, și prin urmare trebuie să meargă pe lîngă mal pentru a profita de curentul care vine dinspre sud... Dacă ar fi navigat spre nord-est, ar fi trebuit să se Îndepărteze de coastă, căutînd să se lase purtați de alizee. Dar nu ne aflăm În zona cu alizee, ci În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
a murit, iar tu știai asta cînd ne-am Îmbarcat. Își scutură părul cel negru. Nu mai există nimic... Nici nordul, nici sudul, nici estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ne-am Îmbarcat. Își scutură părul cel negru. Nu mai există nimic... Nici nordul, nici sudul, nici estul, nici vestul... iar tu nu ești altul decît Caron, luntrașul morții, care mă conduce pe malul celălalt... Dar nu mai există nici malul celălalt... Nu există altceva decît marea, iar marea e moartea, veșnicia, infinitul... Poate că ăsta e iadul la care am fost osîndită, pentru tot răul pe care l-am făcut... Tăcu, dar el o grăbi cu o voce răgușită: - Vorbește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu cadă În apă, și Își scoase Încet cuțitul. Niña Carmen Îl privi Îngrozită. - O să-l mănînci...? Întrebă aproape fără să poată articula cuvintele. El tăgădui: - Nu, dacă nu e absolut necesar - arătă În jur. Dar trebuie să fim aproape de mal... Nu mai e cum era În larg, unde apa era adîncă. Aici În apă, pe undeva, trebuie să fie pești. O să-l folosesc drept momeală. - Ai fi În stare să folosești drept momeală o ființă omenească? se minună ea. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie să faci este să te rogi să muște momeala, fiindcă altfel o să te oblig să-ți mănînci un braț... Am să te duc pe mal În viață, m-auzi? Vom supraviețui, orice-ar Însemna asta... Mușcară momeala. Nu un pește sau doi, ci zeci de pești, pentru că atunci cînd firele se duseră la fund, la vreo patruzeci de capete, peștii, de toate mărimile și din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
faptul că Niña Carmen n-ar fi Îndrăznit să atenteze la viața lui, conștientă fiind că Oberlus era singura ființă omenească din această lume capabilă s-o scoată din acea mare liniștită și s-o conducă, vie și nevătămată, pe mal. Ceas după ceas, de la căderea nopții și pînă În zori, se auzi, monoton, sunetul vîslelor intrînd și ieșind din apă, ca și cum o mașină s-ar fi lipit de ei și nimeni și nimic n-ar fi cunoscut vreo formulă care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Se uitară Într-acolo. - O să ajungem pe pămînt la căderea serii, Îi făgădui Iguana. - Ce vei face cu mine? O privi fără interes. - O să te las să pleci, răspunse În cele din urmă. Dacă te Îndrepți spre nord, pe lîngă mal, mai devreme sau mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză. Poți să iei cu tine banii și bijuteriile. SÎnt furate și Îți vei da seama dacă trebuie să-ți spui povestea sau să taci pentru totdeauna. Ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

peste el. La Sarichiojd cu un pluton de infanterie îi poți lua ca din oală. Odată intrați pe vale, sînt în mîna oricui are răbdare să-i aștepte acolo. Numai că trebuie să-i aștepți în vale, nu sus, pe mal. Oricine stă pe mal e văzut de la zece kilometri și degeaba stă. Dacă vrei să stai de vorbă cu el trebuie să ai în buzunar Dimineața din 10 aprilie, unde e Cocoș cu poză pe pagina întîi. Asta este. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu un pluton de infanterie îi poți lua ca din oală. Odată intrați pe vale, sînt în mîna oricui are răbdare să-i aștepte acolo. Numai că trebuie să-i aștepți în vale, nu sus, pe mal. Oricine stă pe mal e văzut de la zece kilometri și degeaba stă. Dacă vrei să stai de vorbă cu el trebuie să ai în buzunar Dimineața din 10 aprilie, unde e Cocoș cu poză pe pagina întîi. Asta este. Dacă n-ai Dimineața din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui. Văzuse, desigur, cărți poștale ilustrate și filme cu mare, dar de închipuit cum trebuie să fie ea pentru el nu reușise. Umblase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să fie ea pentru el nu reușise. Umblase mai toată țara pe vremea cînd lucra la Mott, dar către mare nu-l trimisese și nu-l atrăsese nimic. Știa că mai are foarte puțin, vreo patruzeci de kilometri pînă la mal, dar nimic nu arăta. Gara mirosea a trandafiri și după ce a trecut de ea, nădăjduind că se va descurca în orășel, a intrat într-o mlaștină de praf cald, care îi acoperea pantofii, ridicîndu-se la fiecare mișcare. Cum treceai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-o, a fost pentru că nu a avut încotro. Prima dată a fost o întîmplare stupidă, un soldat austriac sau neamț, nu și-a dat bine seama, era întuneric, a dat peste el din întîmplare. Se găsea într-o ascunzătoare pe malul Dunării, lîngă Măcin, așteptînd să vină o barcă de pe partea cealaltă, să-l treacă. Era întuneric de nu-ți vedeai mîna, dar era cald și simțeai în aer miros de ploaie. Bine, chiar foarte bine ar fi fost să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Bine, chiar foarte bine ar fi fost să se pornească ploaia, nimeni n-ar mai fi auzit vîslele, nici scîrțiitul furcheților. Ora de întâlnire trecuse, nu cu mult, dar trecuse și era neliniștit. Să mai stea o zi ascuns în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît mai repede la "ai săi", deținea știri noi și de o importanță deosebită, aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă foarte serioasă ca să spargă linia de apărare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
agenți sînt aceia despre care nu se știe nimic. Atunci se gîndea exact la cît de adîncă e apa, la cît de rece este, cît de puternic e curentul și mai ales cît timp îi va trebui să ajungă pe malul celălalt și de acolo pînă în Valea Siretului. Nu-și putea permite mai mult de 48 de ore ca să ajungă pînă în liniile românești. De aceea întârzierea bărcii era ca un semn rău pe care îl trimitea soarta. Nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cel plin de har și nestăpînit putea da buzna unde cuminții, înțelepții și prudenții dădeau doar tîrcoale. Cu vremea, felul acesta de a folosi oamenii a devenit unul din secretele eficienței, ale succesului său. Cînd a devenit puternic, atunci, pe malul Dunării, cînd a omorît primul om din viața sa cu mîinile lui, mai muriseră alții din pricina hotărîrilor sale, bune sau rele, dar era altceva, cu totul altceva, atunci nu se gîndea că va fi vreodată puternic, dar cînd a devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
curate afaceri dintre cele posibile, înțelegea, cu toate că și pînă atunci știuse asta. Cine știe la ce se mai gîndise el atunci cînd aproape simultan cu clipocitul apei lovite de vîslă, alt clipocit decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo era "imperiul" lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
care se lovea de bidonul de apă (acum avea desigur vin acolo). În acele clipe i-a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul era doar unul cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată. Și-a imaginat de cîteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să mă iertați, Îngere, dar așa sîntem noi, proști. Să trăiți, Îngere, și să mă iertați". Apoi totul a mers strună. Așa cum atunci, pe malul Dunării, nu s-a gîndit decît la moartea soldatului, despre propria moarte nu avusese nici cea mai mică idee, ea era exclusă ca posibilitate de la începutul începutului, mai tîrziu a judecat și a cumpănit lucrurile la fel. Existau rezolvări soluții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
și una de gânduri, dacă între timp s-au plantat mine noi, dacă a plouat și a alunecat terenul, există astfel de cazuri de mine "călătoare" pe uscat, mai ales dacă e vorba de un sol nisipos, ca mai toate malurile Dunării de jos și ale Siretului, dacă planul de lucru nu e bun și la mijloc e o capcană, o trădare, dacă pur și simplu va citi greșit, ce e stînga să fie dreapta, îți ia Dumnezeu mințile ori lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]