2,594 matches
-
-l depună în fața ușii de-acasă a Directorului Regiei de Salubrizare. Stevie pufni în râs gândindu-se la haosul pe care avea să-l provoace campania. — Nemernicii. Așa le trebuie. — Stevie. Nu-mi veni cu povestea că Toate Consiliile sunt Malefice. În tot cazul, studie ziarul, e un lucru extrem de iresponsabil. — Oarecum. — Și ilegal probabil. — Totuși, e o strategie al naibii de bună. Stevie se așeză pe marginea biroului lui Fran. — S-ar putea să depun și eu câte ceva. Grozăvia era că Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
însușesc și primul telefon de felicitare pentru marea dumneavoastră descoperire, vă anunț că de la mine o să-l primiți. Din păcate, stimați cititori, nu ne-am învrednicit de multrâvnitul telefon promis și credeam că, cel puțin în acest caz, perseverența e malefică. R: Ce sentimente vă încearcă atunci când vă așezați la masa de scris și rămâneți singur, în fața foilor albe? P: “Ah! Atuncea ți se pare Că pe cap îți cade cerul. Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul” R: Inspirat răspuns
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
făgăduielilor defunctului tată. Prin mijlocirea prezicătoarei Teonoe, promisiunile lui de ocrotire vor fi aduse la îndeplinire. Sibila va vorbi și va interveni în numele acestuia. Astfel, Elena lui Euripide se situează la intersecția tuturor ambivalențelor proprii eidolon-ului - amăgire sau prezență reală, malefică ori benefică, instrument al nenorocirilor, al răzbunării divine și al răzbunării celor morți, dar și umbră protectoare, erinie sau daimon al stirpei. Oedip și mormântul invizibiltc "Oedip și mormântul invizibil" Ambivalența aceasta ne amintește fără îndoială de figura lui Oedip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se deschide într-o beznă adâncă: toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce se îndreaptă spre nevinovata-i victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fiu salvată de Proteus 2. Și, astfel, totul se petrece ca și cum pașnicele păduri din comediile shakespeariene ar păstra încă amintirea pădurii sălbatice, decor al crimei și al violului, o pădure precum aceea din Titus Andronicus, bunăoară, văzută în latura ei malefică și ucigătoare. Aici te-ai putea crede în Infernul unde coboară Demetrius „între Styx și umbre”, unde până și iubirea (cea dintre Tamora și maurul Aaron) e „neagră ca aripa corbului”. Însăși Tamora Artemis, adevărată bestie cu chip de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tot ceea ce părea „corporal” se evaporă „ca o suflare de vânt”, cum remarcă Macbeth. Cât despre Banquo, acesta nu crede nici o clipă în realitatea lor, întrebându-se dacă și el, și Macbeth n-au mâncat cumva vreo plantă cu puteri malefice („the insane root”), care să le fi luat mințile, ori dacă nu sunt victimele vreunei halucinații provocate prin cine știe ce farmece vrăjitorești. Dificultății de a decide între apariție efectivă și vedenie i se adaugă și dificultatea de a cântări valoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
culminează scena, se va sprijini tocmai pe acest delir al imaginației. Minunea „învierii” statuii este rezultatul unei magii despre care Paulina n-ar vrea să se creadă că e vreo „lucrare drăcească”, vreo vrăjitorie dintre cele înfăptuite cu ajutorul unei forțe malefice (wicked powers). Miracolul statuii de piatră care se dovedește a fi, în cele din urmă, trupul unei femei vii, nu e lipsit câtuși de puțin de ambiguitate. În tot acest timp, Hermiona n-a încetat să trăiască ascunsă undeva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întreaga ei putere de a semăna teroarea. Apropiată încă de eidolon, ș...ț aruncând o punte între lumea de aici și lumea de dincolo, făcând ca invizibilul să devină vizibil, imaginea lui Gorgo întrunește atât trăsăturile unei prezențe supranaturale, neliniștitoare, malefice, cât și pe acelea ale unui simulacru înșelător, ale unui artificiu menit să captiveze privirea și să creeze iluzia. Dionysos va fi ucis, iar trupul îi va fi sfârtecat de Titani tocmai pentru că, identificându-se cu o falsă aparență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților, dar nu se arăta interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Să știi că asta fac... Își ridică privirea, Îl văzu pe Logan și-i făcu semn către un scaun jerpelit. — Da... da, așa-i mai bine. Știam eu că ne-nțelegem. Vineri. Doamna inspector Steel Își Închise mobilul și zâmbi malefic. — Bucătărie la cheie pe dracu. Lasă-i și ți se urcă În cap. Luă de pe birou un pachet de king-size și-l flutură În direcția lui Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam despuiase și depreciase cartea lui Joly) conduceau la un oarecare Racikovski - „talentatul și maleficul Racikovski“ - șeful poliției secrete țariste de la Paris. Acest Racikovski, afirma Nilus, luptase cu abnegație Împotriva tuturor sectelor satanice din lume și „făcuse enorm În a mai reteza din ghearele vrăjmașilor lui Christos“. Un oarecare Papus, care avusese prilejul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al despoților contemporani. Unele pilde ale lui Nilus ca și unele reflexii istorice cuprinse În această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei astfel de lecturi: „Trebuie admis faptul că majoritatea oamenilor sînt mai degrabă stăpîniți de instincte malefice, nicidecum benefice, iar guvernanții obțin rezultate mai bune prin violență și În regim de teroare, nicidecum prin discuții academice. Orice individ vrea puterea, oricine ar dori să devină un dictator, numai să poată, de aceea rari sînt cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Consideri că tu m-ai Învățat asta, nu-i așa? a Întrebat curios D’Invilliers, privindu-l țintă În ochi. Amory a râs ușor: — Păi, nu eu te-am Învățat? — Uneori, a spus celălalt rar, cred că ești Îngerul meu malefic. Aș fi putut deveni un poet destul de interesant. — Ei, hai, n-o lua așa În tragic! Tu ai ales să vii la un colegiu din Est. Aveai posibilitatea fie să ți se deschidă ochii asupra zbaterii josnice a oamenilor, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mister straniu care l-a prins În mrejele fascinației și i-a făcut zob sufletul. Cu ea, imaginația lui a luat-o razna și din această cauză au mers noaptea sus, pe coama dealului, și au privit plutirea Înaltă a maleficei luni, pentru că atunci știau că vor putea vedea diavolii din ei. Dar Eleanor... să fi fost ea doar un vis al lui Amory? După aceea fantomele lor s-au jucat, dar amândoi au sperat din toată inima să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un vechi cântec auzit noaptea, răsunând delirant prin viață, ca zgomotul suprapus al mai multor cascade, pe jumătate ritm, pe jumătate genune. Amory știa că ori de câte ori Întinsese mâna spre ea, plin de dor, frumusețea Îi rânjise cu chipul grotesc al maleficului. Frumusețea marii arte, frumusețea tuturor bucuriilor și, mai presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt, avusese prea puține contacte cu libertinajul și cu permisivitate. Lucrurile slabe erau adeseori frumoase, dar lucrurile slabe nu erau niciodată bune. Iar În această nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îi licări un soi de înflăcărare: — Am fost unul dintre acei oameni - acum douăzeci de ani. Am semnat petiții, am redactat scrisori și am participat la mitinguri de protest care n-au dus la nimic. Partidul Comunist, în ciuda conotațiilor sale malefice, era singura organizație care nu părea ineficientă. Reputația lui îi conferea o un anumit prestigiu autentic, iar ipocriții fățarnici care îl condamnau in corpore mă făceau să vreau să fac parte din el, ca să-mi arăt disprețul față de ei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz intră și se duse să-l studieze. Acolo unde ar fi trebuit să fie fața diavolului era lipită fotografia unui puști mexican, iar un șir de statute ale lui Iisus, aliniate pe raftul de deasupra, îi aruncau o privire malefică. Femeia spuse: — Fiul meu, Sammy. Communisto. Diavolul întruchipat. Buzz zâmbi. Se pare că sunteți bine protejată, doamnă. Îl aveți pe Iisus să vă apere. Mama Benavides înșfăcă un teanc de hârtii de pe polița șemineului și i le înmână. Prima pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dosarele lui se sfârșesc în vara lui ’49. De ce? În dosarul lui Loftis există un hiatus - anii ’42-’44, o perioadă esențială, în care individul își declara cu sălbăticie afinitățile comuniste și prezenta polițiștii pe ecran ca pe niște personaje malefice, pentru a „submina sistemul american de jurisprudență”. Sper că n-a murit - în urmă cu zece zile părea aproape mort. Nu vrei să-l pui pe sgt. Bowman să-l găsească și să mă sune? 4. După ce strângem toate probele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ceea ce i-ar putea strica întâlnirea cu un polițist sub acoperire, care căuta s-o acuze de trădare. Ușa se închise. Danny simți cum se cocoșează de teamă și cum localul întunecos, plăcut și sigur se transformă într-un spațiu malefic, populat cu negrotei smintiți din junglă, gata să-l mănânce de viu, ca să-i răzbune pe toți negroteii pe care îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui reală, apoi încețoșând obiectivul aparatului, care la început era gri, apoi deveni de un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul lui, un Donald Duck malefic răsări pe ecran, cu un falus cu pene atârnându-i între picioarele de rățoi. Rățoiul țopăia, furios de impotent, precum veritabilul Donald. Claire izbucni în râs. Danny se uită cum cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niciodată. Și o luă înainte lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca să văd dacă au cusut cumva victima vreunei mușcături, dar n-am mai dat de urma lui Otto. L-a mușcat rău de tot. Danny se gândi la sedative, la o wolverină drogată și furată. EL și propria lui mascotă malefică. E foarte posibil să fie așa. Își întoarse privirile spre cușcă. Animalul observă ceva și se aruncă asupra gratiilor, scoțând sunete ascuțite, W-uri sângeroase. Cormier râse și spuse: — Tu ești ca o bombă, Juno! Danny își apropie fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
regresiunea totală a Cosmosului în Haos. Mai mult decât atât, pare a fi vorba de o dezordine voită, conștientă, ca și cum Dumnezeu și sfinții îi înlesnesc lui Iuda pătrun- derea în rai și producerea unei catastrofe de proporții cosmice. 3. Somnul malefic Și de lume ei [Dumnezeu și sfinții] vorbiau De Sân-Petru pomeniau. Nici cuvântul nu-l gătară Sân-Petru se arătară. Cu paharul i-a întins însă Petru n-a primit Că el a fost necăjit. Dumnezeu din graiu grăi : - Ce ești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că Sf. Petru nu este pedepsit, dar tot el este cel care reproșează. Somnul Sf. Petru nu pare a fi o greșeală, o abatere mai mult sau mai puțin conștientă de la datorie, pe care Iuda o speculează, ci o stare malefică provocată de acesta din urmă. Pare să fie vorba de un „somn malefic” produs de Iuda sau ca urmare a apropierii acestuia. Pentru mentalitatea populară, Iuda este principiul Haosului. El instaurează tenebrele, inerția, letargia, nonmanifestarea. Ca și alte ființe demonice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]