2,194 matches
-
ridică istoria la rang de știință pozitivă”. în aceeași Revistă istorică română din 1945, Racoviță publica o serie de „notițe bibliografice” semnificative pentru concepția sa și pentru descifrarea influenței marxiste în istoriografie. Prima notiță se referă la volumul lui Stalin, Marxismul și chestiunea națională, Editura PCR, București, 1944, 76 p., pe care-l prezintă ca fiind „un studiu de punere la punct a teoriilor greșite și nefaste cu privire la problema naționalităților”, insistând asupra definiției națiunii și a diferenței dintre neam și națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1845-1856)” care preamăresc sprijinul pravoslavnic rus pentru ortodoxia românească. Din 1946, îndeosebi după câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării - 1945), Analele Româno-Sovietice (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietice (cu filiale în Cluj-Napoca, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o excelentă propagandă în rândul cercetătorilor și studenților prin abundente citate în discursul ținut la Școala de Arhivistică la 5 noiembrie 1947 cu ocazia deschiderii anului școlar. Este lăudată și istoriografia sovietică, una care aplică „cercetarea istorică obiectivă” specifică exclusiv marxismului. Tot în revista Hrisovul din 1947, același A. Sacerdoțeanu se arăta entuziasmat de apariția în limba română a „capodoperei” lui K. Marx și Fr. Engels - Manifestul Partidului Comunist, Editura PCR, 1947, 93 p. -, pe care-l socotește „opera cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sa la Mișcarea Legionară. O dată încheiată înțelegerea legionarilor cu comuniștii, intuită și inițiată de însuși P.P. Panaitescu, acesta s-a integrat perfect atât ideologic, cât și profesional. De altfel, el era adeptul materialismului istoric, ceea ce i-a înlesnit convertirea la marxism (deopotrivă cu viziunile antidemocratice și anticapitaliste specific legionare). Așa se explică și reeditarea culegerii sale de studii Interpretări românești în 1947. în Analele Româno-Sovietice a publicat recenzii deosebit de interesante: A.D. Udalțov, „Despre originea Slavilor” din Voprosî Istorii, 1947, nr. 7
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
A. Boldur: „statul moldovenesc cu dinastia venită din Maramureș s-a format pe temelia unei vechi populații locale cu așezările ei, în care erau adânci influențe religioase, culturale și economice rusești-apusene”. Din 1948-1949 istoriografia română cunoaște o convertire generalizată la marxism și prosovietism (panslavism rusesc). O simplă privire asupra tabelelor organizării personalului Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei RPR (ianuarie 1949 - decembrie 1951) ne dă imaginea exactă a dimensiunii oportunismului istoricilor români. Centralizarea și planificarea activității științifice istorice reies clar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Craiova”; „M. Kogălniceanu și emigrația ungară din 1860-1861”. Și în 1949 revistele Studii, Analele Româno-Sovietice și Buletin științific au aceleași orientări. Barbu Lăzăreanu publica un interminabil serial despre: „Mihail Ralea despre Vasile Conta, filosof materialist”; A.G. Vaida, „Despre începuturile pătrunderii marxismului în România”; în privința arheologiei și istoriei vechi se remarcau C. Moisil, C. Balmuș, E. Condurachi, D. Berciu, I. Nestor, C. Daicoviciu, B. Mitrea și Gh. Ștefan (cu excepția primului, toți erau implicați politic alături de comuniști). în domeniul literar-lingvistic îi amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
privitoare la relațiile ruso-române. Pe lângă aceste categorii: universitarii de stânga, oportuniștii, „tovarășii de drum”, nevoiți prin trecutul lor să cedeze, mai exista, după cum am spus, și o grupare de tineri, majoritatea profesori secundari sau proaspeți absolvenți, care îmbrățișează fără scrupule marxismul istoriografic. Cea mai de seamă operă a lor este colaborarea la manualele unice, și în primul rând la manualul de Istoria României, ediția I, 1947 - realizat sub coordonarea lui M. Roller, pe care majoritatea tinerilor istorici convertiți la marxism îl
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scrupule marxismul istoriografic. Cea mai de seamă operă a lor este colaborarea la manualele unice, și în primul rând la manualul de Istoria României, ediția I, 1947 - realizat sub coordonarea lui M. Roller, pe care majoritatea tinerilor istorici convertiți la marxism îl vor secunda până la sfârșit (1955-1958). Ceilalți autori ai manualului Istoria României sunt V. Maciu, D. Tudor și Gh.I. Georgescu-Buzău. Nu mai insist asupra conținutului pentru că am mai vorbit despre acesta, și oricum spațiul disponibil în această schiță istoriografică este
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
total din punct de vedere moral și, în mare măsură, și din punct de vedere profesional, deși unii analiști susțin că doar astfel au reușit supraviețuirea fizică a persoanelor și cea culturală a comunității. Or, o cultură artificială, poluată de marxism și diluată după necesitățile meschine ale regimului politic, nu poate fi socotită autentică sau valoroasă și, în consecință, nu merită nici un „sacrificiu” de acest gen. O dovadă pertinentă că se putea face creație individuală de certă calitate, fără vreo pervertire
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a avut loc o conferință cu participarea a 81 de partide comuniste și muncitorești. La congresul al XXII-lea al PCUS, Hrușciov a criticat, aproape violent, colectivizarea agriculturii în România; Dej a replicat reproșându-i lui Hrușciov că a abandonat marxismul. Relațiile dintre cei doi, care deja nu erau armonioase, au devenit glaciale. De aici înainte, Dej l-a evitat întotdeauna pe Hrușciov și de la acest moment Dej nu a mai ajuns niciodată în URSS. La a XV-a conferință CAER
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și să încurajeze izolarea națională, atitudinea potrivnică față de îmbinarea intereselor naționale și a intereselor internaționale, să alimenteze stările de spirit șovine, exagerarea elementelor particulare și negarea trăsăturilor fundamentale comune în lupta pentru socialism. Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între retorică și activitatea practică. Așa cum putem constata astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască din roadele muncii lor cinstite”. Ce invidie trebuie să fi stărnit subtilitatea intelectuală a lui Justinian în rândurile comuniștilor fideli. Adeziunea patriarhului la marxism reprezenta o problemă serioasă pentru ceilalți comuniști care încercau să intre în grațiile lui Gheorghiu-Dej. Toată lumea bună a tovarășilor știa că Justinian se bucura de favorurile lui Dej. Patriarhul îl adăpostise pe acesta într-un moment de restriște, iar după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au existat glasuri solitare precum cel a lui Raymond Aron care consideră că “în secolul nostru filozofiile istoriei au devenit pluraliste și că singura filozofie a istoriei unitare, adică «singura interpretare a trecutului uman în ansamblul lui, în funcție de o metafizică», marxismul aparține secolului trecut, nu numai prin data constituirii sale, dar și pentru că nu mai este în stare să explice evenimentele și stările sociale ale zilelor noastre” (p. 36). Totuși, Monica Lovinescu insistă mai mult pe dezbaterile legate de renunțările spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și Henri Lefebvre, și în acest context este prezentat opiniei publice din România Ștefan Lupașcu, una dintre personalitățile marcante ale exilului românesc care „a devenit pentru revizioniștii de la Arguments, un fel de busolă în încercarea nu numai de a depăși marxismul, ci și modurile de gândire moștenite din secolul trecut” (p. 23). Exemplar pentru modul în care unii intelectuali francezi au renunțat la opțiunile comuniste este cazul lui Louis de Villefosse, care, în urma unei călătorii în URSS în 1952, când îi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
t psihologia personală a lui Ceaușescu. Aceste manifestări `și au originea `n relația problematică dintre PCR și tradițiile culturale ori formulele politice românești”. Al doilea nume este cel al deja citatei lucrări a Katherinei Verdery, 1995, p. 97. Pentru indigenizarea marxismului vezi Verdery, op.cit., pp. 119-122, și Tismăneanu, op.cit., p. 21: „Ambiția grupului hegemonic din PCR de a urma un drum distinct de cel al celorlalte țări ale Tratatului de la Varșovia - n-a `nsemnat, de fapt, un divorț de dogmele tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
puterea justițiară și ea se manifestă `n patru ipostaze diferite: „supliciul” (puterea omnipotentă), „pedeapsa” (puterea omniscientă), „disciplina” (puterea ordonatoare) și „`nchisoarea” (puterea educatoare). Vezi Michel Foucault, A supraveghea și a pedepsi. Nașterea `nchisorii, Editura Humanitas, București, 1997. Este evident că marxismul est-european nu mai prezintă atractivitate, deși urmele lăsate de regimurile de inspirație marxistă au lăsat urme ad`nci. Acestui marxism i se potrivește concluzia pe care Norman Hampson o trăgea `n privința rolului pe care adepții lui Jean-Jacques Rousseau, `ntre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nchisoarea” (puterea educatoare). Vezi Michel Foucault, A supraveghea și a pedepsi. Nașterea `nchisorii, Editura Humanitas, București, 1997. Este evident că marxismul est-european nu mai prezintă atractivitate, deși urmele lăsate de regimurile de inspirație marxistă au lăsat urme ad`nci. Acestui marxism i se potrivește concluzia pe care Norman Hampson o trăgea `n privința rolului pe care adepții lui Jean-Jacques Rousseau, `ntre ei și Robespierre, `l avuseseră `n desfășurarea cursului Revoluției franceze: „viewed from abroad, the bloodshed was more obvious than the
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
făcuse c`teva convertiri printre străini, chiar `nainte de 1789”). Vezi Norman Hampson, „The Enlightenment in France”, `n Roy Porter, Mikulás Teich (eds.), The Enlightenment in National Context, Cambridge University Press, Cambridge, 1981, p. 52. Pentru o prezentare generală a marxismului revizionist `n statele comuniste ale Europei Centrale și de Est, vezi Vladimir Tismăneanu, Mizeria utopiei, Editura Polirom, Iași, pp. 103-133. Henry H. Stahl, Probleme confuze `n istoria socială a României, Editura Academiei Române, București, 1992, p. 75. Aici trebuie menționat faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
faptul că Stahl dăduse la tipar acest volum `nainte de 1989, `nsă apariția sa nu a fost posibilă dec`t `n 1992. Din lunga bibliografie a exprimării unui punct de vedere românesc față de `ncercările de nuanțare a unor teze ale marxismului `n dezbaterile occidentale, punct de vedere eșuat `n apologia brută a direcției politice oficiale, mă limitez `n a indica lucrarea lui Alexandru Boboc, Adevăr și conștiință istorică: confruntări contemporane `ntre hermeneutică și dialectică `n metodologia științelor umane, Editura Politică, București
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Științifică și Enciclopedică, București, 1981, ca și pe cea semnată de Marin Badea, Pamfil Nichițelea, Filozofia istoriei. Orientări și tendințe contemporane, Editura Politică, București, 1982. O bună descriere a conceptului de „națiune socialistă” este realizată de Eero Loone `n capitolul „Marxism” din lucrarea de mare amploare coordonată de Alexander J. Motyl, Encyclopaedia of Nationalism, vol. 1, Academy Press, San Diego - San Francisco - New York - Boston - London - Sydney - Tokyo, 2001. `n special prima parte din lucrarea deja citată a Katherinei Verdery este relevantă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a multiplicării. Pe de altă parte, continuă Marc Guillaume, "a fi spectral înseamnă a fi cu mai multe fețe", astfel încât "legarea de o identitate este oarecum eschivată, progresiv îndepărtată"184. Marx nu mai reprezintă o realitate identificabilă, corporală, dar spectrul marxismului își face simțită prezența obsesivă în lumea de azi și trezește respectul îngemănat cu teama de rătăcire față de calea deschisă de maestru. Marxismul este multiplicat sub diferite măști ale unor discipline noi, deși legătura cu acesta este adesea eschivată. Marxismul
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
identitate este oarecum eschivată, progresiv îndepărtată"184. Marx nu mai reprezintă o realitate identificabilă, corporală, dar spectrul marxismului își face simțită prezența obsesivă în lumea de azi și trezește respectul îngemănat cu teama de rătăcire față de calea deschisă de maestru. Marxismul este multiplicat sub diferite măști ale unor discipline noi, deși legătura cu acesta este adesea eschivată. Marxismul și, implicit, comunismul, se ascund sub masca democrației atât în țările post-comuniste cât și în țări apusene cu tradiție politică de stânga. Într-
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
marxismului își face simțită prezența obsesivă în lumea de azi și trezește respectul îngemănat cu teama de rătăcire față de calea deschisă de maestru. Marxismul este multiplicat sub diferite măști ale unor discipline noi, deși legătura cu acesta este adesea eschivată. Marxismul și, implicit, comunismul, se ascund sub masca democrației atât în țările post-comuniste cât și în țări apusene cu tradiție politică de stânga. Într-o lume a globalizării, spectralitatea nu însemnă nici "distrugerea" și nici dispariția subiectului, ci dispersia sa"185
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
cortinei"189. Geografia simbolică a Europei, cu diviziunile ideologice și imaginare între Apus și Răsărit, este încă, și va rămâne, o lume în care "moștenirea marxistă" este "în mod absolut și total de-terminantă"190. Pentru cei care s-au opus "marxismului" sau "comunismului" (reprezentate de Uniunea Sovietică, Internaționala socialistă și tot ce presupuneau acestea), meditează Derrida, un "anumit" sfârșit "al comunismului marxist nu a aș-teptat recenta prăbușire a Uniunii Sovietice și a tot ce ține de această lume. Totul a început
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
această lume. Totul a început acest tot era chiar déja-vu, fără nici o îndoială, încă de la începutul anilor 50"191. Tinerii de azi, (de tipul "cititorilor-consumatori" ai lui Fukuyama, cum îi denumește Derrida) își imaginează că teme precum "sfârșitul istoriei", "sfârșitul marxismului", "sfârșitul comunismului", "sfârșitul omului" ar fi invenții recente, când de fapt ele datează din anii 50 și îi au ca părinți pe Hegel, Marx, Nietzsche, Heidegger. Pe lângă această așa zisă tonalitate apocaliptică a filosofiei, sfârșitul erei comuniste și a Războiului
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]