2,746 matches
-
Melikian, era originară din Urmia, Persia, dar se mutase în sec. al XVIII-lea în vechiul oraș armenesc Karin (Erzurum de astăzi, care se află în estul Turciei). Familia bunicii după mamă, Sofia Melikian se refugiase în Ruse, Bulgaria, după masacrele din Imperiul Otoman din 1895. Vosganian și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Focșani, unde se stabiliseră bunicii lui după tată. Amintirile copilăriei constituie punctul de plecare al cunoscutului său roman „Cartea șoaptelor”. După finalizarea studiilor medii la Liceul
Varujan Vosganian () [Corola-website/Science/298957_a_300286]
-
neschimbat, o mare parte din interior a fost reproiectat într-o varietate de stiluri, făcând ca palatul să fie descris ca un „palat din secolul al XIX-lea, inspirat de un model în stil rococo”. În 1905 a avut loc masacrul din Duminica însângerată atunci când demonstranții au mărșăluit spre Palatul de Iarnă, dar familia imperială locuia retrasă la acel moment în Palatul Alexandru de la Țarskoe Selo și revenea la Palatul de Iarnă numai cu ocazia ceremoniilor oficiale de stat. În urma Revoluției
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a acestei funcții pe care o deținea, palatul s-a aflat în centrul unora dintre cele mai importante evenimente din Rusia ce au avut loc la începutul secolului al XX-lea. Trei dintre aceste evenimente au rămas în istoria Rusiei: masacrul din Duminica însângerată (1905), deschiderea primei Dume de Stat în 1906, care a avut loc în Sala Sf. Gheorghe (13), și în cele din urmă ocuparea palatului de către revoluționari în 1917. Masacrul din Duminica însângerată a fost un rezultat al
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
dintre aceste evenimente au rămas în istoria Rusiei: masacrul din Duminica însângerată (1905), deschiderea primei Dume de Stat în 1906, care a avut loc în Sala Sf. Gheorghe (13), și în cele din urmă ocuparea palatului de către revoluționari în 1917. Masacrul din Duminica însângerată a fost un rezultat al ignoranței publice cu privire la locul de reședință al țarului. Acest eveniment sângeros a avut loc pe 9/22 ianuarie 1905, în timpul unui marș al muncitorilor către Palatul de Iarnă. Împușcăturile în direcția demonstranților
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a avut loc pe 9/22 ianuarie 1905, în timpul unui marș al muncitorilor către Palatul de Iarnă. Împușcăturile în direcția demonstranților au avut loc în apropiere de Catedrala Sf. Isac, la intrarea în Grădina Alexandrovski care ducea în Piața Palatului. Masacrul a fost declanșat atunci când popularul conducător al clasei muncitoare, preotul ortodox rus Gheorghi Gapon, și-a anunțat intenția de a-i conduce pe cei 100.000 de greviști neînarmați pentru a prezenta țarului o petiție prin care se cereau reforme
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
cântând imnul imperial, trupele țarului au deschis focul. Numărul exact al victimelor este necunoscut și face obiectul unor dispute între istorici, dar potrivit unor estimări medii ar fi fost răniți și uciși aproximativ 1.000 de bărbați, femei și copii. Masacrul, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de Duminica însângerată, a fost o greșeală gravă săvârșită de Ohrana și avea să aibă consecințe grave pentru regimul țarist. El a ajuns să fie, de asemenea, un catalizator al Revoluției ruse
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
deportați în zona sovietică de ocupație. Unele dintre actele de violență împtriva etnicilor germani din Cehoslovacia au fost acelea de răzbunare ale unor localnici, deși există voci care afirmă că de fapt au fost acțiuni planificate. Au existat cazuri de masacre efectuate de grupuri paramilitare, care, deși erau ilegale, aveau strânse legături cu unele partide politice. Astfel de acțiuni au fost efectuate, dacă nu cu aprobarea Armatei Roșii, atunci cu complicitatea acesteia. S-a sugerat că una dintre motivațiile unor asemenea
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
acela că transferul de populație ar fi fost o cale umană de a pune capăt violențelor. Mai trebuie spus că, în anumite cazuri, autoritățile au pus capăt violențelor bandelor locale. În vara anului 1945 au fost mai multe incidente și masacre locale ale populației germane, descrise într-un studiu al "European University Institute" din Florența. Altă sursă amintește de masacrul de la Postoloprty și zonele adiacente, unde 763 de oameni au fost uciși, și estimează că numărul victimelor din Brno ar fi
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
că, în anumite cazuri, autoritățile au pus capăt violențelor bandelor locale. În vara anului 1945 au fost mai multe incidente și masacre locale ale populației germane, descrise într-un studiu al "European University Institute" din Florența. Altă sursă amintește de masacrul de la Postoloprty și zonele adiacente, unde 763 de oameni au fost uciși, și estimează că numărul victimelor din Brno ar fi de 800 de oameni. Aproximativ 10.000 de civili internați în lagărele de muncă au murit în perioada 1945
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
din Oradea înainte de deportarea și moartea sa la Auschwitz. În această perioadă au fost consemnate și numeroase acțiuni de discriminare etnică din partea autorităților horthyste și a unor etnici unguri, împotriva etnicilor români, acțiuni care au culminat cu o serie de masacre foarte violente, cum ar fi cele de la Moisei, Trăznea, Ip, Sărmașu, Mureșenii de Câmpie, Câmpia Turzii, Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud, Hărcana (Turda). Consemnările perioadei atribuie app. 1.000 de etnici români morți ca urmare a violențelor etnice. Situația s-
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă invadează Uniunea Sovietică. Întâmpinând doar o slabă rezistență, trupele germane avansează rapid și ocupă întreaga Rusie. În retragerea acestora, trupele sovietice masacrează prizonierii politic lituanieni, una dintre cele mai celebre astfel de atrocități fiind "Masacrul de la Rainiai", când 70 - 80 de lideri politici lituanieni sunt uciși de către NKVD, cu sprijinul Armatei Roșii. Din acest motiv, lituanienii, în marea majoritate, îi consideră pe germani ca eliberatori față de opresiunea sovietică și speră ca trupele germane vor aduce
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
și ruși, belaruși și evrei. Aceste trupe erau active în special în partea de est a Lituaniei și militau pentru integrarea acesteia în Uniunea Sovietică. Partizanii sovietici jefuiau localitățile, comițând o serie de atrocități, dintre care cea mai cunoscută este "masacrul din Koniuchy (Kaniūkai)" Anterior perioadei holocaustului, în Lituania era un număr de evrei cuprins între 210.000 și 250.000. Holocaustul lituanian cuprinde trei etape: Se estimează la 80% ca fiind procentul evreilor uciși până în 1942. Cei 43.000 rămași
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Mică. Familiile armenești venite, în sec. XVII-XIX, din Bulgaria, au mărit comunitatea din Valahia. Fluxul cel mai recent și din care se trag actualii componenți ai coloniilor din sudul țării datează de la sfîrșitul secolului trecut, cînd armenii au fugit de masacrele hamidiene din Constantinopol și din provinciile otomane, dar mai cu seamă de la începutul deceniului al treilea al secolului nostru, cînd supraviețuitori ai genocidului din 1915 au găsit adăpost, printre cele dintîi cămine ospitaliere, în România. Dacă se cunoaște doar cu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a născut la 20 septembrie/3 octombrie 1908 în orașul București (capitala României), într-o familie de etnie armeană, tatăl său fiind de profesie cizmar și numindu-se Abraham Balgian. Părinții săi au emigrat de la Istanbul în anii 1895-1896 după masacrele minorității armene din Turcia. A primit la botez numele de Levon Garabed Balgian (în transliterație și în transliterație ). A fost educat la Școala armeană și la Liceul German din București. Levon Garabet Balgian a absolvit cursurile Facultății de Filosofie și
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
indieni să atace coloniile și minele lui Popper. Acesta și-a apărat kilogramele de aur cu arma în mână, în lupte sângeroase și folosind metode de intimidare, ca în atacul de la San Sebastián din 1889 (a nu se confunda cu masacrul condus cu trei ani înainte de venirea lui Popper, de căpitanul argentinian Ramón Lista, la 25 noiembrie 1886 pe plaja de la San Sebastián și soldat cu 28 de indieni ona uciși). Drama indienilor onas începuse, de fapt, în 1878-1879, când tânărul
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
impotriva indienilor din sud o campanie de exterminare. Un an mai târziu, supranumit „conquistadore del deserto”, generalul în vârstă de numai 37 de ani va deveni președinte al Republicii Argentina. Pentru liderii argentinieni îngrijorați de protestele opiniei publice scandalizată de masacrul indienilor patagonezi veneticul român, care nu a fost sprijinit de vreun partid politic, huntă, sau familie influentă a devenit țapul ispășitor ideal pentru atrocitățile care au dus la dispariția totală a amerindienilor. În campania de denigrare la care a fost
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
de Sam Houston, au susținut unirea Texasului cu Statele Unite și coexistența pașnică cu americanii. Mexicul a lansat două expediții mici în Texas în 1842. Orașul San Antonio a fost prins de două ori și armata texană a fost învinsă în Masacrul Dawson. În ciuda acestor succese, Mexicul nu a ținut o forță de ocupație în Texas, și republica a supraviețuit. Incapacitatea republicii de a se apăra adaugă un impuls la anexarea eventuală a Texasului la Statele Unite. Încă din 1837, Republica făcut mai
Texas () [Corola-website/Science/303610_a_304939]
-
tinerilor împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică. Prin inteligența sa, prin bunătatea și manierele sale foarte delicate, prin darul de orator și geniul său politic, Ambrozie a fost omul trimis de Providență în acel timp
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
nou colocviu, care s-a deschis la St. Germain pe 28 ianuarie 1562, la unsprezece zile după proclamarea faimosului Edict din ianuarie care oferea importante privilegii celor de credință reformată. Dar colocviul s-a sfârșit când a devenit evident (după masacrul de la Vassy din 1 martie) că partea catolică se pregătea să elimine protestantismul. Beza emise în grabă o scrisoare circulară (25 martie) către toate congregațiile reformate ale Regatului, iar el împreună cu Condé și trupele aceluia a trecut în Orléans. Era
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
acorda o influență atât de puternică precum făcuse Calvin. Activitatea sa a avut o mare amploare: a mediat între compagnie și magistratură; cea din urmă îi cerea sfatul chiar în chestiunile politice; coresponda cu toți liderii Reformei din Europa. După Masacrul din Ziua Sfântului Bartolomeu (1572), și-a folosit influența pentru a le oferi refugiaților o primire ospitalieră la Geneva. În 1574, a scris "De jure magistratuum" ("Dreptul magistratului"), în care protesta împotriva tiraniei în chestiunile religioase și afirma că e
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
în cerc, în amintirea celor 12 provincii pierdute în favoarea Turciei, în centru fiind amplasată un foc nestins. De-a lungul pacului în care se află memorialul se află un gard pe care sunt săpate numele localităților unde au avut loc masacre. Mihail Gorbaciov și noile sale politici de glasnost și perestroika din deceniul al nouălea au alimentat speranțele armenilor pentru o viață mai bună în cadrul URSS-ului. Deportații musulmani armeni din perioada stalinistă din Kazahstan au început să ceară strămutarea în
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
iar mai târziu a trăit în Franța sub numele "Catherine de Médicis". Mai întâi regină, apoi regentă a Franței, Caterina a fost o figură emblematică a secolului al XVI-lea. Numele său este legat de războaiele religioase. Rolul său în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu face din ea o figură controversată, chiar și în prezent. Născută în Florența, a fost fiica lui Lorenzo II de Medici, duce de Urbino, (nepotul lui Lorenzo Magnificul) și a prințesei Madeleine de la Tour d'Auvergne
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
de cult și de conștiință pentru protestanți, cu condiția ca aceștia să restituie toate locurile de cult pe care le aveau. Edictul nu are succes din cauza antagonismelor prea puternice dintre hughenoți și catolici. Primul război religios începe în 1562 cu Masacrul de la Wassy, opera familiei de Guise. În 1 martie 1562 ducele de Guise și oamenii lui au atacat și închis într-un hambar un grup de hughenoți omorând 74 și rănind 104. Ducele a denumit masacrul un accident regretabil și
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
începe în 1562 cu Masacrul de la Wassy, opera familiei de Guise. În 1 martie 1562 ducele de Guise și oamenii lui au atacat și închis într-un hambar un grup de hughenoți omorând 74 și rănind 104. Ducele a denumit masacrul un accident regretabil și a fost ovaționat pe străzile Parisului în timp ce hughenoții cereau răzbunare. A fost fitilul care a declanșat războiul civil în Franța. În următorii treizeci de ani Franța se va afla într-o stare de război civil sau
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
organizând nunta fiicei sale Margareta cu Henric al III-lea de Navara, care după moartea prințului de Condé, era căpetenia hughenoților. Dar în fața intransigenței celor două părți, consimte să fie uciși principalii conducători hughenoți veniți la Paris, cu ocazia căsătoriei. Masacrul, numit Noaptea Sfântului Bartolomeu, începe în noaptea dintre 23 și 24 august 1572. Ipoteze contradictorii se înfruntă și în zilele noastre asupra responsabilității acestui masacru. Una dintre acestea atribuie vina Caterinei, alții insistă asupra dorinței latente a tânărului rege de
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]