3,725 matches
-
maritimă etc... Încă se mai dezbat la Cameră, vreo câteva probleme spinoase, printre care la loc de frunte se află întrebarea: cine le va da avizul de liberă practică vrăjitoarelor? Iată o problemă la care merită și va trebui să mediteze parlamentarii zile și poate chiar săptămâni întregi. Potrivit unor surse, pe care nu le divulg, deputatul liberal-democrat Vasile Vrăjitoru, deja a propus Parlamentului un proiect de rezolvare,, care după părerea mea și a multora, se pare că merită să fie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
restaurantul: și astfel nu mai rămân decât vameșul și câțiva soldați, păzind cu rândul, inutil - căci nu vine nici o corabie - pontonul), îl întrebi dacă cele câteva cărți ajung pentru trecerea timpului, el îți răspunde afirmativ, căci citește rând cu rând, meditează la fiecare pagină, și după ce termină ia lectura de la început. De fapt, cum are panică de orice gest mai isteț, are panică și să cheltuiască bani. Viața lui necăjită l-a învățat de mult astfel, iar Cavarna-Port nu-i oferă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de sens într-un alt sens al cuvântului „sens“. În definitiv, sensul și lipsa de sens se spun în multe feluri. De la vechii greci încoace a devenit o adevărată problemă acest „se spune în multe feluri“. Aristotel, cum știm, a meditat o viață întreagă asupra faptului că ființa însăși - sau tocmai ea înainte de orice - se spune în multe feluri. Cu fiecare dintre ele se arată și deopotrivă se ascunde. Însă același lucru va constata și cu privire la alți termeni, neființă, logos și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de sens într-un alt sens al cuvântului „sens“. În definitiv, sensul și lipsa de sens se spun în multe feluri. De la vechii greci încoace a devenit o adevărată problemă acest „se spune în multe feluri“. Aristotel, cum știm, a meditat o viață întreagă asupra faptului că ființa însăși - sau tocmai ea înainte de orice - se spune în multe feluri. Cu fiecare dintre ele se arată și deopotrivă se ascunde. Însă același lucru va constata și cu privire la alți termeni, neființă, logos și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apa - și au îmbogățit-o (munte, apă, peșteră, arbore), dar au redus-o la scara cea mai mică, închipuind un univers paradiziac în miniatură, încărcat de puteri mistice, pentru că era departe de lumea profană, în preajma căruia taoiștii se retrăgeau ca să mediteze. Sanctitatea lumii închise este redată și de bazinele cu apă parfumată și capac, simbolizând Marea și Insulele Preafericiților. Acest complex mai slujea pentru meditație, precum grădinile în miniatură, la început, înainte ca învățații să facă din ele o modă, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
temeinică, atât în științele teologice cât și în cele profane. Salazar a fost întotdeauna omul cu lecturi puține dar bine mistuite. Na citit multe cărți, dar le-a ales cu mare grijă și le-a citit cu condeiul în mână, meditând asupra fiecărei pagini. Este probabil că, încă din ultimii ani de seminar, Oliveira s-a simțit atras de problemele sociale și mai ales de problema educației. A citit atunci cărțile feluriților autori străini mult discutați. Astfel începe cariera lui de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
una de alta într-un ritm arhitectonic, suprapunîndu-se, traversîndu-se, înlănțuindu-se. Proza lui e - dacă nu colorată sau electrizată de emoție, ca a atâtor maeștri ai Verbului - caldă de îndelunga familiaritate cu gândul. Nu scria decât despre lucrurile asupra cărora meditase mult și cu aplecare. "Eu eram un băiat cu o idee serioasă", își amintea de conferința de la Vizeu în A minha resposta. "Trăiam absorbit în ideea mea și în opera mea. Cine nu are un mare gând sau o mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și cultură. Un om care vorbea despre asemenea lucruri, nu putea vorbi fără căldură, oricât ar fi fost el de cumpătat și de sobru. Dar, prin simplul fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fără rege" S-au publicat prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut - de îndată ce a trecut de Porto Ferrea - drept singura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar, sacrificiul era mare. Dar pe de altă parte, de la moartea lui Sidonia Paes, țara mergea din rău în mai rău. Erau anumite măsuri, financiare, care s-ar fi putut lua și care ar fi putut îmbunătăți simțitor situația. Salazar meditase îndelung asupra lor. Proiectele de legi se aflau în mapa lui. Necunoscând decât de departe viața parlamentară, își închipuia că orice ins competent va fi invitat să propună soluția salvatoare. Se știa competent în Finanțe și Economie Politică. Chiar fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
renunță la singura muncă pe care o împlinea cu bucurie - profesoratul - că-și jertfește toate pasiunile sale spirituale, pasiunea de cercetător, de cărturar, de pedagog. Știa că nu va mai avea timp să citească, nu va mai găsi timp să mediteze; de abia dacă îi va mai rămânea timp să se reculeagă și să se roage. Pentru un om obișnuit cu o anumită viață spirituală, un om care iubea singurătatea, convorbirile savante, biblioteca, intimitatea cercurilor religioase - sacrificiul era într-adevăr considerabil
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când să vă nașteți dragoș merișca 4 ani iași românia [L-am lăsat pe el să scrie la calculator, așa, încet. I-am arătat numai unde să pună pauzele] 4 ani și 2 luni Epoca de după epoca noastră Copilul Dragoș, meditând pe oală: Mami, epoca calculatoarelor e ultima? - Nu, nu e ultima... Vor mai veni și altele... - Și alte epoci, și alte epoci, și alte epoci - până când tot așa?... Și ce o să mai fie?... Și noi? - o să murim?... - Nu știu, asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
fi nici burgund, nici galo-roman, observă Sebastianus. De unde vii? — Pare a fi un rahat de marcoman, observă comandantul gărzii. Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș, cu o expresie întunecată și incertă, meditând la răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde! Prefectul te-a întrebat ceva. Audbert se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din străinătate, Sustras credeam c-a fost, așa chiar de pe masă De cineva primit cu drag de mine-n casă. Am plâns era firesc, și telefoane - am dat Dar nimeni nu mi-a spus cam cine l-a furat Am meditat o zi la faptă și la ceas Extraveral am luat și - apatică-am rămas. Compătimeam pe hoț și mă durea mai tare Că nu știa că Domnul este cel mai mare. Lăsat era în grija Domnului de sus Acel ce-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-l interesa pe Prowse era că Bill și William Smith locuiau amândoi în apartamentul N, pe strada Hunt 111. - Să unesc cele două dosare? întrebă cu voce stinsă femeia care descoperise asemănarea. - Lasă-le pe biroul meu, replică pontiful. El medită la această problemă în următoarea jumătate de oră. Dacă degetele ar fi fost pierdute înaintea antebrațului, identificarea ar fi fost mai simplă. Dar nu fusese așa. Și existau semnăturile doctorilor și toate datele necesare. Era o situație care necesita toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins. Iată o întrebare firească! Ai reacții intelectuale normale. Se spune că un înțelept a plecat în deșert să mediteze asupra rostului vieții, începu Filip să povestească o parabolă. Termină cu bazaconiile astea! îl întrerupse nervos Carol. Termin într-o clipă... După patruzeci de ani, înțeleptul s-a întors în cetate. Semenii l-au întâmpinat și l-au luat la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai sinucide. împotriva cui să protestez? l-aș fi întrebat eu din nou". "N-are-a face. împotriva proastei remunerări a prostituatelor, să zicem, sau a vânării iraționale a elefanților... Tot n-ai înțeles!? Important este să-i facem pe oameni să mediteze la un lucru pe care îl considerau minor sau credeau că nu e treaba lor sau pe care îl ignorau pur și simplu. Spuneai că le e o paralizantă frică de moarte. Speculeaz-o! Folosește-o pentru a le sparge rutina
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a unui sihastru, de la care obține pilitură de aur din călcâiul haiducului Zlota. Povestea acestuia, de o cruzime la limita suportabilului, ne este redată în durități de acvaforte. în sfârșit, retras printre obiectele strânse, arhivarul se lasă supus influențelor acestora, meditează asupra lor, ajungând să intuiască un sens obscur în procesul de revenire la condiția de obiect. Impresionează în acest roman simțul pentru materialitatea obiectelor, intuiția înscrierii lor într o temporalitate care le conferă memorie, deci sens al devenirii. "Bătrânul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vii și calde... În sfârșit, mi-a dat mâna s-o ajut și a sărit în picioare elastic și dintr-o singură mișcare, cu fața lângă fața mea, cu ochii în ochii mei, cu un zâmbet schițat și brusc întrerupt. Medită scurt cu privirea fixată o clipă în gol. Apoi: 1 Beldie - tulpină uscată de buruieni înalte. - Acum să plecăm. Trebuie să fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un impact de conștiință. Concepția pesimistă se justifică, paradoxal, și din punct de vedere estetic. Rotunzimea și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ce au ca suport protejarea, avertizarea intelectualilor idealiști, incapabili de adaptare întrun mediu social așa de meschin pragmatic. Iată cum o psihologie de autor se resoarbe într-o gândire etică cu finalitate securizantă pentru inadaptabilii intelectuali, asupra condiției cărora criticul meditase în studiile despre Eminescu, Vlahuță, Brătescu-Voinești etc. Aforismele sale, în marea lor majoritate, se organizează în jurul opoziției spirit-materie, care ia forme diferite: delicat-brutal, inte-ligență-prostie, moral (civilizație)-fizic (natură), om-lume, cinste- ipocrizie, bărbat-femeie etc. Construcția aforismelor este binară, cu raționamente dispuse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întreba dacă simt că e un curent teribil în cameră. (Nimeni din familie, nici chiar Seymour, nu simțea vreodată un simplu curent. Numai un curent teribil.) Sau se ridica de pe scaun ori de pe podea - de oriunde citea sau scria sau medita -și se ducea să vadă dacă nu cumva lăsase cineva deschisă fereastra de la baie. În afară de mine, numai Bessie își putea da seama de perioadele în care Seymour neglija somnul cu totul. Judeca după numărul de perechi de ciorapi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
al lui Seymour, în vârstă de patruzeci de ani, să fi dobândit și el, în cele din urmă, o bicicletă Davega proprie, și să renunțe la ea, dând-o, preferabil, primului care i-ar cere-o. Mă pomenesc întrebându-mă, meditând, dacă e corect să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Credeți că poate gîndi doar o bucată de carne, nu-i așa? - Cred că aveți dreptate, răspunse Mașa după o clipă de gîndire. - Nu vă puneți Însă Întrebarea, continuă oaspetele aproape fără să ia În seamă cuvintele femeii, la ce meditează această bucată de carne gînditoare... PÎnă și o piatră are simțăminte mai curate. Carnea la ce poate să se gîndească decît la altă carne. Dar ca să nu se simtă prost, Îmbracă acestă gîndire În haine cît mai elevate. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]