2,843 matches
-
MOARTEA, SINUCIDEREA, URA DE SINE "Cu gândul că există sinucidere, am putut suporta viață și m-am simțit liber." (E. Cioran, Cartea amăgirilor) Nu spune nimănui, dar iubesc viața." (Cioran, Silogismele amărăciunii) Homer a adus în scenă pe cel dintâi melancolic în personajul Belerofon spune Pascal Quignard: "Urât de zei, întotdeauna singur, el rătăcea prin șesul Aleison, cu inima distrusă de tristețe, ferindu-se din calea oamenilor (Iliada, VI, 200). Thymon katedon mâncându-i inima, zice Homer. Epitetul homeric descrie magnific
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se resemnează, desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și solitudinii sale. Nicole Parfait îl numește "un disperat metafizic", care "nu este vinovat de crimă lui inaptitudinea pentru viață în raport cu legile eterne -, pentru că nu există astfel de legi. În schimb, este totalmente responsabil, pentru că rațiunea nu este transcendență, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
chiar si in conștientizarea morții, are speranța că "dincolo mai e ceva", chiar dacă unele din personajele sale radiografiază viață prin moarte, în maniera de care vorbește Sylvie Jadeau: "Nimic nu va mai putea de acum înainte să reabiliteze în ochii melancolicului ceea ce este iremediabil atins de neant. Melancolicul vede moartea peste tot, radiografiază realitatea, vede cadavru sub carnea vie, pierde capacitatea de a se atașa de viață. Îi este greu să admită chiar și lumea în care trăiește"76. Pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că "dincolo mai e ceva", chiar dacă unele din personajele sale radiografiază viață prin moarte, în maniera de care vorbește Sylvie Jadeau: "Nimic nu va mai putea de acum înainte să reabiliteze în ochii melancolicului ceea ce este iremediabil atins de neant. Melancolicul vede moartea peste tot, radiografiază realitatea, vede cadavru sub carnea vie, pierde capacitatea de a se atașa de viață. Îi este greu să admită chiar și lumea în care trăiește"76. Pentru Cioran, toata problemă morții se reduce la conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
susțineau prietenii săi, care credeau că pot să-l apere ei pe Dumnezeu în fața celui mai credincios rob al său. Sau, dacă era nebun, era doar dinspre suferință să nejustificată" spune Ileana Mălăncioiu 78. Cioran este un Iov modern, un melancolic însă revoltat și lucid -, drept pentru care el nu se adresează cu ocolișuri, ci este direct, chiar brutal, nu-l protejează pe cititor, ci, dimpotrivă, îl traumatizează, nu-l interesează eventualele consecințe ale spuselor sale asupra acestuia. Nu se ferește
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai urâtă decât cea mai nefericită viață: "Mereu mi-a fost frică de viitor, pentru că în viitor se află, printre altele, moartea"86. Metafizica cioraniană este un imens spațiu de "cafard" și nenoroc, cum mărturisește el însuși: Sunt, într-adevăr, melancolic, mereu am fost așa, este un râu de care am suferit întotdeauna noi, cei din familia noastră, atât de neliniștita, agitată. În familia noastră, nenorocul nu este un concept gol, ci e tot ce avem mai concret"87. Cioran da
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
decat prezenta. Aceleiași Jeni Acterian: "Dacă s-ar găsi un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare, aș fi întâiul care să mă lecuiesc (...). Aș vrea să sece toate marile ca să mă scap de absolutul acesta imediat și de perfecțiunea melancolica, spre care tind secret în preajma zădărniciei marine"92. Aparent, la nivel declarativ, Cioran nu iubește viața, dar nu se iubește nici pe șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui Cioran când vorbește despre el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud, neagă realitatea și se atașează de obiectul pierdut, se identifică chiar cu el. Conchide Sorin Alexandrescu, citându-l pe Freud: "El știe pe cine a pierdut, dar nu și de ce, de aceea nu poate deveni conștient. Urmează de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica a transformat-o în "viziune asupra lumii", desi tânărul Cioran nici macar nu a încercat să o cunoască pe acea față. Același sentiment de furie neputincioasa caracterizează iubirea-ură pentru România și mai târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care trece de la umbre la lumină cea mai orbitoare, de la lumea nocturnă a viselor la cea a ideilor clare, de la metafizica la fizică și reciproc. De cealaltă parte, însă, găsim altă dimensiune a lui Ernesto Sábato, aspectul său nostalgic și melancolic, cu profundele sale depresii, cu nevoia să absolută de iubire și înțelegere, căutarea disperată a unei speranțe. Este aspectul intuitiv al ființei umane despre care vorbește scriitorul de-a lungul întregii sale creații, lumea sentimentelor și a pasiunilor, a neliniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și operele lor ating fragmente de absolut, aceștia ajutându-ne să suportam relativitățile respingătoare. Tot un încăpățânat este și Sábato, la urmei urmei, artistul, în general, fiind, cum spune Carlos Cătănia, ca un copil introvertit care se simte în chip melancolic izolat și neînțeles și care tinde timid să facă niște "mâzgălituri absurde", care mai tarziu vor constitui baza operei sale, dar care, paradoxal, tocmai prin faptul că face aceste gesturi atât de interiorizate, va trebui să iasă din propria-i
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Eugen Simion (1994) sau lui George Pruteanu (1995), omul resentimentului este nefericit, nu se bucură de viață. Trebuie acceptată ruptură, asumată, trăită, transformată într-un nou început. Rezultatul frustrării reciproce a fost pentru omul tangoului argentinian manifestarea unui temperament meditativ, melancolic al noului venit, care îl va caracteriza mai tarziu pe "gaucho"114 din stepa ținutului, trăitor "în mijlocul acestei metafore a Neantului și a Absolutului care este câmpia nesfârșita și fără esențe"115. Fragilitatea centrelor urbane a contribuit la agravarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este inevitabilă, hibridarea este întotdeauna benefică: e suficient să ne gândim, în acest sens, la stilul gotic și la muzică neagră din Statele Unite."142 Autenticitatea tangoului e demonstrată de faptul că, spune Sábato, literatura argentiniana cea mai valoroasă este tristă, melancolica, pesimista. Ori de câte ori suntem profunzi, exprimăm această gamă de sentimente și, ori de câte ori, constrânși de teorii sau de recriminări, încercam să fim veseli, nu oferim în cărțile noastre decât un spectacol stângaci și apocrif. "Asemeni rușilor secolului trecut, care încep prin a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-i labirinturi. Aici amiază cenușăreasa așteaptă / firimiturile datornicei dimineți / Aici umbra-mi zadarnica / la fel ca cea finală / s-o pierde-ntr-un târziu, fragilă./ Nu ne unește iubirea, ci mai degrabă spaimă / de astă poate îl iubesc atât"164. Melancolica intensitate a tangoului, combinată cu alura demnă a dansatorului de tango, semnal corporal care trimite la o atitudine mult mai profundă este ținută morală a argentinianului, ce pare o sfidare la adresa tuturor mizeriilor vieții, dar și a iminentei morții reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna și sarcasm sau au o latură de caricatură și ironie, dar în limitele aceleiași inimi triste și melancolice: "Zi, tu, dacă nu-ți vine să mori / Că din cauza ăluia / Am ajuns acum așa!"169 Locuitorul din Buenos Aires, că nimeni altul în Europa, simte că timpul trece și că frustrarea tuturor viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
simțit cuprins de "cafard"-ul și melancolia nopților de insomnie. Cred, spune el, că se poate recunoaște la un scriitor dacă gândurile care-l stăpânesc s-au nascut ziua sau noaptea... Omul nu trebuie să fie deprimat cu măsura, ci melancolic până la exces, extrem de deprimat. Atunci abia se instalează o reacție biologică benefică. Între groază și extaz, practic o melancolie activă."86 De aici și starea de plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este dornic de schimbare ο Flegmatic: calm, liniștit, se adaptează greu la situații noi, are ritm lent de lucru, este meticulos, perseverent, disciplinat, ordonat, are o reactivitate emoțională lentă, fără exteriorizări pronunțate, este realist, cu simțul măsurii, uneori nepăsător ο Melancolic: are rezistență scăzută la efort, este interiorizat, retras, nesigur, timid, uneori fricos; are o viață afectivă săracă, capacitate de comunicare redusă, este dominat de îndoială, teamă Caracter • atitudinea față de muncă: ο manifestă hărnicie, consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În secolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de îndelungat, încât în secolul XX epopeea veselă a lui Rabelais s-a transformat
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este dornic de schimbare ο Flegmatic: calm, liniștit, se adaptează greu la situații noi, are ritm lent de lucru, este meticulos, perseverent, disciplinat, ordonat, are o reactivitate emoțională lentă, fără exteriorizări pronunțate, este realist, cu simțul măsurii, uneori nepăsător ο Melancolic: are rezistență scăzută la efort, este interiorizat, retras, nesigur, timid, uneori fricos; are o viață afectivă săracă, capacitate de comunicare redusă, este dominat de îndoială, teamă Caracter • atitudinea față de muncă: ο manifestă hărnicie, consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
Gaston Bachelard atracția pe care apa o exercită asupra psihicului: Dacă de apă sunt atât de puternic legate toate interminabilele reverii ale destinului funest, ale morții, ale sinuciderii, nu trebuie să ne mirăm că apa este pentru atâtea suflete elementul melancolic prin excelență."93 (s. n.) Consacrarea elementului acvatic, pe lângă implicațiile asupra imaginarului operei, este și un argument în plus care pledează pentru deschiderea spre inovație, spre modernitate a lui Camil Petrescu. El se situează într-o deplină sincronie cu spiritul epocii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru lumea personajelor shakesperiene, o mare incertitudine metafizică. Într-un anume fel, și personajul lui Shakespeare trăiește "drama condiției umane", sintagmă proprie lui Cervantes, dar o transpune în conștiința sa. El percepe din plin "nebunia lumii", dezordinea, analizează cu intensitate melancolică, acționând abia în final. Dramaturgul englez face efortul de a reașeza umanitatea în cadre existențiale clădite pe ideea de bine și de adevăr. Nu de puține ori, acest lucru este posibil prin faptele așa-zișilor "mari nebuni". Compasiunea Ofeliei face
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin perseverența și acuitatea trăirilor egofobe; • dizarmonicii psihopați, prin intenționalitatea acțiunilor maligne și insensibilitatea lor morală; • epilepticii, prin expresivitatea angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții, prin pierderea funcțiilor de cunoaștere și sărăcirea conținutului trăirilor afective etc. Acordând atenția cuvenită psihologiei interpersonale și, în consecință, psihoterapiei, subliniem
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
84 Iubire morganatică (William Trevor) / 89 Bernard sau vindecarea de ficțiune (David Lodge) / 93 Asasinarea frumuseții (Ian McEwan) / 97 Romanul, colaj de fragmente explodate (Herta Müller) / 102 III. SARABANDA MĂȘTILOR, ANTINOMII GOTICE, CINEROMAN / 107 Ahasverus, personajul-fluviu (Jean d'Ormesson) / 109 Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel (Pascal Bruckner) / 114 Antoine și Clémence (Martin Page) / 119 Viața și opera unui gravor (Pascal Quignard) / 123 Splendoarea și suferința lumii (J.M.G. Le Clézio) / 127 Canonul gotic (Michel Tournier) / 133 Moartea divinului marchiz (Anne Parlange și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
decât cel mai frumos salon al lumii, între San Marco și Palatul Dogilor, unde a distinge realul de neverosimil este aproape cu neputință, unde granița dintre istorie și ficțiune dispare ca prin farmec, un loc pe măsura legendarului său protagonist. Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel Pascal Bruckner (n. 1948, Paris) și-a început studiile la iezuiții din Lyon, terminându-le la Paris (liceul, Universitatea și Ecole pratique des hautes études). Își susține teza de doctorat despre emanciparea sexuală în gândirea socialistului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
divertisment decât de artă. Unde sunt geniul și insurgența lui Luc, unde sunt verva si febra amoroasă a lui Gabriel? Zugrăvindu-și personajele pe fundalul unor ambianțe, climate și locații emblematice, Pascal Bruckner face tipologie și totodată frescă. Introvertitul și melancolicul Luc se confundă cu fauna zgomotoasă a unei discoteci, să zicem, ceva între vacarm și epilepsie. Îngrețoșat de provocările gregare ale unor indivizi-roboți imitând o criză de demență, sau ale unor cupluri care evadează în exhibiționism și pornografie, Luc se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]