4,293 matches
-
peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche werkbund mișcarea dada neoplastismul purismul pittura metafizica societatea arta română constructivismul școala bauhaus productivismul atenție se închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero zero urmează
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și psihologi, au fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie ’77 să o termine cu breasla științelor sociale. Numai că ei trebuiau să producă în mare trei categorii de texte: cele de tipul transmundan (logică, metafizică, epistemologia fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora le-au ținut de „șase” cei din ultima categorie), cele de tip istoric (de ce să ne supărăm pe trecut dacă îl putem selecta ca să ne poată legitima prezentul?), cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi privește pe alții: să mă spele, să mă orândească, să facă pomană, să se împace că am dispărut sau să răsufle ușurați. Un cititor metafizicoid ar zice că textul acesta e o probă în plus pentru inapetitul femeilor pentru metafizică (citez din Cioran, Noica, Paleologu, se pune la notă cultă!): Poate. Cabala ei am învățat-o, dar dacă o separ de experiența mea trăită înlăuntru sau în relație, o simt ca pe o vorbă calpă, un chimval răsunător. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Eu mă întrebam cum să-mi filtrez lumea din jur prin ideile acelor domni, Adrian se întreba cum s-ar putea formaliza aceleași idei. Caz paradigmatic pentru diferențele dintre noi doi. Și un punct de similaritate: apetit mai scăzut pentru metafizică. Eram mai atașați de filosofia limbajului via epistemologiile pe care le învățam atât de contemporan. În toamnă, la examen țineam ochii în pământ, tot de rușine. Nu eram așa de bună cum credea ea. M-am apropiat de catedră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în care erau cheile, actele, hârtii felurite. Buimac, am rătăcit apoi prin oraș, încercând să mă adun, să revin într-o lume care, dintr-odată, mi se părea ireală. Eram fără identitate, fără amintiri, mahmur și copleșit de-o oboseală... metafizică. Mergeam alandala, buimac, pe Bulevard. Încă nu se ridicase ceața, erau puțini trecători și, cu un gând tulbure, credeam că pe undeva, între Biblioteca Armatei și Cișmigiu, se afla biroul de obiecte pierdute al I.T.B.-ului. Trebuia doar să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
votcă înapoi. Poate și vreo bucățică din tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai voia să se lase fiert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de privire mi-au fost și îmi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu am putut niciodată să o imaginez. Atunci o simțeam. Cucoanele literate de acum, știu, strâmbă din nas când dau de astfel de mărturisiri. Le fac să amușine savant din finele lor născioare: Pooof-pooof! Nu-i deloc postmodern! Auzi, țațo, metafizica grădinii de zarzavat! Chiar nu și-o fi dând seama amărâtul că-i uncool?! Acu’, când schimbarăm nu numai secolu’, dar și mileniu’, să mai mergi prin rouă??? Așa o fi. Doar că metafizicul din mine, în acele dimineți înrourate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
omul pe imensa prostie populară ca în politică, ci ai nevoie de ceva esențial, abscons și complet inexplicabil, ca natura umană adică spus mai pe limba lui Andrei Pleșu, ceva care să fie perpetuu emergent, ca o pendulare imaginar-speculativă, între metafizică și bârfa de mahala. Și ca de obicei, acolo unde apare o nișă de piață, cu o asemenea orientare și cu vaste perspective de dezvoltare, imediat șacalii presei tabloide, au și intrat în viteză și au dezvoltat mai mult empiric
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru, e-norm, colosal, și cum a fost doborât avionul cu diplomatul Homar Hamar sau Olde Eld Elsen, în Orientul musaca mijlociu mistic și ce-a zis Papa când i s-a propus să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tuturor cunoștințelor, apostolul Rațiunii. Khayyam murmură din nou: „Jaber, discipolul favorit al lui Abu Ali!“ Căci, deși acum Îl vede pentru prima oară, destinul său dureros și exemplar nu-i străin. Avicenna vedea În el continuatorul medicinii, ca și al metafizicii sale, Îi admira forța argumentelor; nu-i reproșa decât faptul de a-și declara prea tare și prea apăsat ideile. Acest cusur Îi adusese lui Jaber mai multe șederi la Închisoare și trei biciuiri publice, ultima În Piața Mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unei mese Încărcate. — Am un plan pentru tine, un plan de carte. Să lăsăm, pentru o clipă, rubaiatele tale. Pentru mine, ele nu sunt decât inevitabilele capricii ale unui geniu. Adevăratele domenii În care excelezi sunt medicina, astrologia, matematicile, fizica, metafizica. Mă Înșel oare dacă spun că, de la moartea lui Ibn Sina, nimeni nu le cunoaște mai bine decât tine? Khayyam nu zice nimic. Abu Taher continuă: — În aceste domenii ale cunoașterii aștept de la tine cartea ultimă, și această carte vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și mie un exemplu. — Gândirea metafizică, să zicem. Apoi stăpânirea unor limbi străine. — La ce bun? — Depinde de om. Unora le servește, altora nu, dar e vorba de instruire în primul rând și apoi se pune problema dacă asemenea cunoștințe sunt folositoare sau nu. — Hmmm, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un fluture, spusei. Poate chiar prea ca un fluture. Nu glumesc deloc, spuse directorul. Înțelegi ce vreau să spun? Ca un fluture care intră-n contact cu un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și să Încercăm să facem o călătorie până la Bahia. Dar tot atunci, știu bine, am Început să mă las legănat de simțul asemănării: orice putea să aibă misterioase analogii cu orice. Când m-am Întors În Europa, am transformat această metafizică Într-o mecanică, și de aceea am nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-am Învârtit Într-un fel de crepuscul În care se anulau diferențele. Ca un rasist, am crezut că credințele altuia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poetice: „Floarea Neculeasă“ (poezie), „Terra Incognita“ (mi s-a părut, ficțiune), „Ora Leandrului“ (găzduia titluri de tipul Jurnalul unei copile bolnave), „Insula Paștelui“ (mi s-a părut, eseistică variată), „Noua Atlantidă“ (ultima operă publicată era Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și știință a noumenului fenomenal). Pe toate copertele, emblema editurii, un pelican sub un palmier cu motto-ul „eu am ceea ce am dăruit”. Belbo fu evaziv și sintetic: domnul Garamond avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea. Am deschis Metafizica sexului, de Julius Evola. Și așa, când ne certam, Sabina mă repedea: hai, scoate cartea și citește, că tu mereu ai o carte la tine. Nu e adevărat, uneori am doar reviste. Bene. Rămăsesem la 347. Dezlipesc semnul de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea s-ar putea configura. Despre modalitatea de răspuns prin rămânerea în întrebare, am vorbit deja și se va vorbi și mai înainte, acum ne oprim însă la alte două forme de răspuns: răspunsul metafizic abstract, adică răspunsul eterogen întrebării. Metafizica abstractă este răspunsul tipic pe care gândirea clasică greacă îl dă întrebărilor provenite din mirarea originară. Ea definește câteva structuri de bază ale concepției pe care omul o are despre lume, indicându-i totodată orientările fundamentale. Este un răspuns adevărat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ariei definite de interogație, întrucât se prezintă ca răspuns global, soluționare deplină a interogației. Pe primul dintre răspunsuri l-am numit răspuns ideologic, incluzând în această expresie o judecată deja avansată și în paginile capitolului precedent; este răspunsul tipic marilor metafizici ale epocii iluministe și ale epocii romantice. Spinoza și Hegel sunt autorii reprezentativi ai acestui tip de răspuns. Filosofiile lor sunt atât de atotcuprinzătoare încât depășesc, după părerea noastră, condițiile cunoașterii umane, și care, tocmai pentru faptul că rămân rodul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
bănuiala că ne-am împins dincolo de posibil și că am greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lor, ce nu ține seamă de precaritatea neînlocuibilă a existenței singulare și colective, se manifestă ca un formalism gol. Rezultatul formalist al metafizicilor imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât are la bază mirarea originară, de la care am pornit și noi în acest discurs. Odată falimentată raționalitatea totală, specifică metafizicilor moderne, nesatisfăcuți de răspunsul adevărat, dar parțial și abstract al metafizicii clasice grecești (problema
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât are la bază mirarea originară, de la care am pornit și noi în acest discurs. Odată falimentată raționalitatea totală, specifică metafizicilor moderne, nesatisfăcuți de răspunsul adevărat, dar parțial și abstract al metafizicii clasice grecești (problema existenței, a durerii, a morții, a salvării personale, nu pot să-și găsească soluționarea în forme abstracte de gândire), nu ne-a rămas decât posibilitatea de a ne îndrepta spre un răspuns situat pe un plan diferit
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu poate renunța la intenția de a cunoaște exhaustiv aceste teme fundamentale. Răspunsul dat poate să urmeze logica internă a discursului speculativ în sens tare sau formele clasice ale cercetării filosofice; se poate opri la o fază intermediară cunoașterii abstracte (metafizica clasică greacă) sau își schimbă planul transformându-se într-un sistem de propoziții complexe prin bogăția lui de elucubrații teoretice și de sugestii practice, dar care depășesc limitele cunoașterii posibile, și deci, care nu pot să se califice decât ca
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau își schimbă planul transformându-se într-un sistem de propoziții complexe prin bogăția lui de elucubrații teoretice și de sugestii practice, dar care depășesc limitele cunoașterii posibile, și deci, care nu pot să se califice decât ca propoziții ideologice (metafizica idealist-transcendentală). Metodologiile contemporane Trecând de la considerațiile elaborate în primul capitol la chestiunile expuse în acest prim paragraf cu privire la formele clasice ale gândirii filosofice, am putut observa o schimbare a tonului și a cadrului speculativ. De la problematizarea, și uneori dramatizarea, unei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]