20,801 matches
-
peste umăr și e aceeași poveste. Dar aici, chiar În punctul ăsta: aici e intrarea În iad. Aici simți că, dacă rămîi În locul ăsta prea mult timp, pur și simplu vei Înceta să mai exiști. Iar noi nu ne putem mișca. 0000000000000000000000000aerul care vine dinspre zonele polare peste marea inospitalieră și de acolo direct În plămînii tăi distruși de tutun este atît de Înghețată Încît pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gălbui, În care se afla oala de noapte. După ce mă asigur că oala de noapte e la locul ei, mă trezesc de-a binelea și am grijă să mă strecor din așternut și fac un fel de gimnastică de Înviorare, mișcându-mi mâinile și picioarele În ritmul bătăilor unei tobe, Într-un spațiu infim de câțiva zeci de centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că tu o să ai noroc cu drăcia aia de Uniune. Nu o scăpa din ochi! Ești Încă În putere, mai ai timp să ieși din mocirlă și să te Întorci la cărțile tale. Kawabata, Își aprinde o țigară. Fumul se mișcă pe chipul lui, ca o bucată de mătase.,, -Te-am ascultat Kawabata. Mi-ai mai spus toate astea. Știu că nu ești un criminal, dar creierul tău de porc țepos, nu a judecat prea mult niciodată, cât despre armonia ta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin Europa. În final, când nervii reporteriței par a fi luat-o razna și Întrebările s-au epuizat, apare o femeie cu un copil trist În brațe, care o scuipă cu sete, drept În față. Camera de luat vederi se mișcă În mâna operatorului, de parcă s-ar filma o urmărire sau o cursă de cai. Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul. O durere vie, Îi sfredelește trupul, Îl face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu. Dar dacă... În curând va veni luna mai și poate că trupul lui slăbit se va mai Întări la soare. Poate va Începe să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca lichidul Într-o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut ca un pește. De ce mi se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca un pește. De ce mi se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În brațe. Cutremur. Am patruzeci și șapte de ani și sunt unul din copiii lui Dumnezeu. Nu vreau să mor...,, -Ai o imaginație bogată, nu glumă. Nu văd prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
legume putrezite, o pâine, un iaurt, și o cutie cu pate de ficat și două pachețele cu biscuiți ,,Eugenia,,. Până la calea ferată, stația terminus, Antoniu privește atent prin fereastra autobuzului, reclamele ce-au Început să se aprindă una câte una, mișcându-și culorile amețitor. În spatele lui, o tânără veselă Îi povestește iubitului un film de dragoste, care se termină prost. Din când În când povestirea este Întreruptă de săruturi lungi și pasionale. Coboară din autobuz anevoie, Îl chinuie durerea de picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i pot fi cât de cât de folos. O să vină căldura și va părăsi și el cuibul puturos, bocănind și lovind cu cârjele pământul. Îl cunosc, Își spune Antoniu, nu rezistă mult timp În cuibul mizer, simte nevoia să se miște, să bântuie de colo-colo, chiar dacă infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un borcan aflat pe masă și le dă drumul În apa fierbinte, amestecând În ea cu o lingură. E ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceai de tei, coropișniță bătrână.,, Un zâmbet se zbate la colțurile gurii lui Antoniu, făcându-l și pe bătrân să-și miște barba stufoasă și Încâlcită, semn al unui răspuns la acest semn de afecțiune. Cu mare efort, Kawabata Își mișcă trupul uscat de suferință, și umple plămânii cu aburii parfumați ai ceaiului. În curând, după ce se va mai răci, Îl va bea cu lăcomie. -Cum te-ai târât până aici În halul de slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite și sfârșite de sărăcie, și un fior de teamă, ca un cutremur le devastează viscerele. Cei care au primit porțiile se vor ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți. Mari, imenși și umezi, ca ai unei căprioare, Kawabata, pricepi? Din seara aceea, de când ne-am despărțit, schimbând numerele de telefon, am știut că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit cu grijă de Antoniu, cu pătura. Are frisoane, deși două sticle cu apă caldă sunt lipite În permanență de picioarele lui. Este slăbit și nu-și mai poate mișca nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui Kawabata. Acum, este așezat deasupra unui morman de haine, pe colțul mesei, obiect obedient și deocamdată nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură murală, al cărui dramatism e subliniat de clar-obscurul Încăperii. Kawabata a murit În somn, spre dimineață. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frică să și respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul este acum la tine, și nu te mai saturi privindu-l. Ți se pare o capodoperă. L-ai cumpărat pe nimica toată, dar poate ai salvat viața unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să nu i-o zboare vântul. Lanterna pe care i-o vâră În ochi, Îl orbește pe Antoniu care Închide În grabă caietul și se ridică În picioare , apropiindu-se de ușa deschisă a magherniței, timp În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văzut atâția oameni, ai trăit atâtea, și nu știi ce Înseamnă revenirea la viață? Ai văzut-o pe Plăcințica? A revenit la viață, a renunțat la vagabondaj, la cerșetorie, a lăsat În urmă viața mizeră și nesigură, și acum se mișcă prin lume dezinvolt, dând lecții de atașament față de Uniunea Europeană. N-ai fi zis atunci când ai cunoscut-o, că ființa aceea ciudată și plăpândă ca o ierbușoară parfumată, care se Îndopase cu vise și metafore, va reuși să facă un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată de cute adânci. Partea de jos este Întinsă și pare adăugată, lipită de cicatricea-hotar. Gâtul gros, de boxeur, are lățimea tărtăcuței care ține loc de cap. Ochii apropiați care se mișcă În toate direcțiile ca niște bile cu care cineva se joacă, au o privire rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
motiv sau altul Antonia nu a primit o educație solidă, deși a trăit mult în străinătate și vorbește curent trei limbi străine, și tot dintr-un motiv sau altul, deși foarte curtată, Antonia nu s-a căsătorit de tânără. Se mișca în cercurile sociale mondene, mult mai mondene decât cele pe care le frecventam eu și devenise, prin faptul că refuzase atâta timp să se căsătorească, un subiect de scandal în această lume. Căsătoria ei cu mine, atunci când a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]