2,604 matches
-
Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat o fată de vreo douăzeci și ceva de ani Îmbrăcată Într-o fustă din piele de șarpe și un top minuscul care se termina binișor deasupra buricului și al cărei loc părea mai potrivit la Bungalow 8, decât Într-un birou. — Știu. Știiiiiiiu. Păi tu ce crezi că a trebuit să Îndur eu În ultimele șase luni? E jigodie absolută. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă salute. Părul blond, vopsit cu mare artă, era prins Într-un coc foarte șic, pieptănat În mod voit ca la Întâmplare, dar extrem de ordonat și, cu toate că nu zâmbea, nu te intimida În mod deosebit. Părea blândă și cumva minusculă, așa cum stătea acolo, În spatele acelui birou negru cu aspect amenințător și, deși nu m-a invitat să iau loc, m-am simțit destul de În largul meu Încât să mă așez pe unul dintre incomodele scaune negre din fața biroului. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
următoarea, nu le-am putut deosebi una de cealaltă. Îmi găsisem și eu un cămin. 4 Dormisem deja trei nopți În noua mea cameră și Încă mă simțeam ca o străină care locuiește Într-un loc foarte straniu. Camera era minusculă. Ceva mai mare, poate, decât magazioara din curtea casei alor mei din Avon, dar cu foarte puțin. Și, spre deosebire de majoritatea spațiilor goale care par mai mari odată mobilate, odaia mea parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sânge degetele În cărămizi, am proptit În cele din urmă tablourile de pervazul ferestrei. Cu atât mai bine, mi-am zis. Măcar așa desenele blocau cât de cât vederea directă pe care o avea spre apartamentul meu femeia de dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din toate astea nu conta. Nu mă deranja nici faptul că vedeam pe fereastră o minusculă curte interioară În locul majestuosului contur al orașului, nici că Îmi lipsea spațiul necesar unei comode, nici faptul că dulapul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zis. Măcar așa desenele blocau cât de cât vederea directă pe care o avea spre apartamentul meu femeia de dincolo de minuscula curte interioară. Dar nimic din toate astea nu conta. Nu mă deranja nici faptul că vedeam pe fereastră o minusculă curte interioară În locul majestuosului contur al orașului, nici că Îmi lipsea spațiul necesar unei comode, nici faptul că dulapul din perete era prea neîncăpător ca să pot agăța În el o haină de blană. Camera era a mea - prima pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de șică și poate chiar de Gucci (cine nu auzise de Gucci?ă. Dar nu dețineam nici un fir de ață din asemenea vestimentație și, chiar dacă Întregul conținutul al lanțurilor de magazine aparținând celor trei firme ar fi fost Îndesat În minusculul meu dulap, tot n-aș fi știut ce să fac cu el. M-am Întors În camera mea sau, mai bine zis, pe salteaua care se Întindea de la un perete la altul și pe care o numeam camera mea - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cum ar putea ziua ta să meargă prost? Doar lucrezi În domeniul modei, a zis ea. S-a auzit o bătaie discretă la ușă. Stai așa, a venit cineva. Intră! am strigat eu spre ușă, mult prea tare pentru spațiul minuscul. Mă așteptam ca una din liniștitele mele colege să mă Întrebe cu sfială dacă mi-am amintit să Îl sun pe administrator ca să-mi adauge numele pe contractul de Închiriere (nuă, sau dacă am mai cumpărat câteva farfurii de unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acoperă totul dând buzna să se Însoare cu prima fată ieșită În cale. Ce zici de asta? Casablanca era următorul film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi Încălzeam ceașca de cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise cam agitate, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzit vocea lui Emily, care striga pe cineva pe hol, iar eu am bulucit toate catrafusele mele noi sub birou. Emily s-a Întors din sala de mese cu prânzul ei obișnuit: un suc natural de fructe și o casoletă minusculă cu salată, broccoli și oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă la birou din clipă În clipă - Uri tocmai mă sunase ca să-mi spună era pe drum - așa că nu mai aveam la dispoziție luxul celor șapte minute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
loc În legătură cu articolul despre restaurant, sau dacă am primit mesajul ei privind comanda noilor farfurii, sau dacă totul e În ordine pentru petrecerea de astă seară. Dar ea se comporta de parcă era absolut singură În lift, de parcă În spațiul acela minuscul nu exista alături de ea nici o altă făptură omenească - sau, mai bine zis, nici una care să merite salutul ei. Abia după un minut Întreg mi‑am dat seama că nu mergeam nicăieri. O, Doamne! Mă văzuse, pentru că presupusese că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
le fiu aproape. — Oameni ca Julia? Întrebă Viv. Erați prietene pe vremea aceea? Era și ea În Londra? — Era În Londra, dădu Helen din cap aprobator, dar am Întîlnit-o abia la sfîrșitul războiului. Împărțeam un apartament chiar și atunci - unul minuscul, În Macklenburgh Square. Mi-e atît de proaspăt În minte! Toate mobilele alea desperecheate. Închise ochii amintindu-și suprafețe și mirosuri. Pe fereastră erau bătute panouri de lemn. Era pe punctul de a se prăbuși. Deasupra era un tip care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se șifona ușor: o luă cu grijă din plic și o ținu În mîini, apoi petrecu cîteva minute trăgînd de ea, Încercînd să preseze cutele. Ciorapii Îi purtase și-i spălase de multe ori; erau stopați ici-colo, cu cusături minuscule și Îngrijite, de parcă ar fi fost făcute de mîna unei zîne. Își petrecu mîna peste ei, plăcîndu-i să-i pipăie și căutînd defectele. Ar fi dorit să poată face o baie. I se păru că simte mirosul acru de Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la trecerea spre etajul șapte Încetini din nou să-și tragă respirația, să-și șteargă fața cu batista și să-și aranjeze părul. PÎnă la ea ajunse un sunet Înnebunitor, un fel de hîrști-poc-poc-poc! de parcă ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care dactilografia cu furie. Unele aveau căști; majoritatea dactilografiau după note stenografiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Helen i se părea că după acele Întîlniri nesemnificative, lumea se schimbase Într-un mod insesizabil. Se simțea legată de Julia cu un fir subțire, tremurător. Putea să-și Închidă ochii și, cu vîrful degetului să atingă acel loc minuscul din piept unde firul acela intra cu finețe În inimă și trăgea de ea. Ajunse la stația de metrou din Russell Square, și aici străzile erau mai aglomerate. Fu prinsă pentru scurt timp, Într-un nod de lume care ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca o mască. Era imposibil să-i citești expresia. Dar peste o clipă, deschise ușa mai mult și se retrase. Intră, zise ea. O conduse pe o scară Întunecată la al doilea etaj. O introduse pe Helen Într-un hol minuscul, apoi o duse În salon, printr-o ușă acoperită c-o draperie. Lumina era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mondială de păpuși Barbie a lui Emily este În prezent atât de extraordinar de desperecheată Încât e doar o chestiune de timp până Tracey Ermin va face o expoziție din ea. Barbie Flamenco, Barbie AC Milan (echipament de fotbal, ghete minuscule), Barbie Thailandeză - o fâță mică și flexibilă care se poate Îndoi pe spate și-și poate suge degetele de la picioare - și, cea pe care Richard o numește Barbie Klaus, o superblondă Înfiorătoare cu ochi albaștri translucizi, Îmbrăcată În pantaloni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am venit să studiez În sud). S-ar putea să fie chiar puțin speriați de mine. Rich mi-a zis deunăzi că uneori Îl Înspăimânt. Să vedem, sunt sigură că toată lumea de-aici a văzut rândul acela scris cu caractere minuscule ca acelea de pe panoul de la oftalmolog, care apare pe hârtiile de la bănci sau case de economii. „Nu uitați că valoarea investiției dumneavoastră poate să și crească, dar să și scadă!“ Da? Ei bine, eu mă ocup de asta. Dacă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
englez, să dea banilor o patină. Ca și cum ai crește mușchi pe o alee proaspăt pavată. Băieții au fost primii din familia Shattock care au studiat la o universitate particulară, dar au studiat la cea mai bună. Pun nuci În bolurile minuscule de cristal ale familiei și mă gândesc cât de recunoscătoare sunt să mă simt utilă, dar un sentiment mai complex Îmi dă o durere În capul pieptului. Ca o arsură la stomac, numai că nu am mâncat Încă. Crăciunul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu merg nici astea, recurgem la mituire. Îi promit lui Emily că mami Îi va citi În sfârșit LMB (Little Miss Busy), așa că, după ce i-am schimbat de hainele ude, și-au băut ceaiul, le-am făcut baie În baia minusculă și Înghețată cu un calorifer care miroase a aer Încins și l-am convins pe Ben să stea În pătuț, eu și fiica mea ne găsim un loc lângă șemineu - doi bușteni care ard mocnit parcă În ciudă. —„Micuței domnișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
el se pricepe la latină. El a făcut o școală ca lumea, nu ca talmeș-balmeșul numit cultură generală pe care mi l-au băgat mie pe gât. Afară, o scară abruptă făcută parcă din turtă dulce leagă catedrala de orășelul minuscul de pe deal. Merg cu spatele, trăgând de cărucior În sus pe scări și simt fiecare izbitură În vertebrele inferioare. Richard o duce pe umeri pe Emily, care țipă. Le e foame. Mamă rea și vinovată. Mereu uit că ăștia mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la gândul mizeriei pe care a presupus-o fabricarea felicitării. Cea de la Emily conține un desen cu mine În prim-plan. Port o coroană și țin o pisică verde În brațe și sunt atât de Înaltă Încât castelul meu pare minuscul. Înăuntru, mi-a scris: „O iubesc pe mami. Dragostea e specală Îmi face inima să lucască și comoara sapară“. Nu-mi vine să cred. Am uitat de Ziua Mamei. Mama n-o să mă ierte niciodată. Sun la recepție. Puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ușoară și instantanee. În orice caz, ar trebui să-mi ajungă la fix să acopăr tortul. Îmi ia opt minute să transform roca pentru glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mea de dinți electrică și ne așezăm În fotoliul albastru, cu el Întins peste mine, ținându-se strâns de cămașa mea ca un pui de maimuță. La baza fiecărei respirații a unui băiețel e o Încuietoare lipicioasă, ca o portiță minusculă deschisă În plămânii lui. Doamne, ajută-mă să găsesc un alt Roo. Totul mergea bine În timpul vizitei Barbarei și a lui Donald; suspect de bine, acum Îmi dau seama. Pe cât a putut ea, Barbara m-a complimentat pentru bucătărie. „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut deja vărsat de vânt? Nu, nu a făcut. Dar nu poate să-l facă acum. Am avion la ora 08.30 spre New York. 22.43: Nu-mi vine să cred. Stau pe platforma scărilor din fața băii Într-un prosop minuscul și strig după Richard. Nu e apă caldă. —Ce? Stă la jumătatea scărilor, cum urci din hol, cu fața În Întuneric. — Au oprit-o azi când a venit omul cu deratizarea să verifice țevile. Trebuie să fi atins comutatorul. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mi-am fluturat vechea carte de credit Platinum Amex pe sub nasul tipului care stătea la intrarea din spate, spunându-i că am venit de la Londra și că vreau să cumpăr lucruri. Înăuntru, căsuțele pentru păpuși rămăseseră pe jumătate decorate: canapele minuscule, scaune pentru picioare, cornize de catifea, mese de toaletă din porțelan În așteptarea scaunelor de lemn, piane cu coadă de mărimea unei pudriere. Ce e de făcut, Kate? m-a Întrebat Julie când am ieșit. Absolut nimic. —O să Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]