2,450 matches
-
invitații - în special femeile, desigur - se cam bâțâiau pe Fat Boy Slim. —Eh, nu, mulțumesc, se scuză ea. E prea devreme, sunt încă prea inhibată ca să încep să dansez. —Bine, te mai întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul. De fapt, o viață întreagă nu ar fi fost de ajuns. Peste puțin timp, spre deliciul ei, o văzu pe Joy sărutându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit că îl spui despre cineva, exclamă Trix șocată. Felicitări. Știam eu că poți! Vezi ce poți realiza când îți pui mintea la contribuție? —Diet Lilt, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arătase cu capul ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și din nou, vocea ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru un moment la personalitatea ei dură, Lisa încetini puțin ritmul. —Ai fost foarte drăguț cu mine, recunoscu ea. Mulțumesc. 42tc "42" —El, de acolo, cel înalt. Ashling arătă prin mulțimea din River Club. — Acela este prietenul tău? întrebă Clodagh mirată. E simpatic, seamănă puțin cu Dennis Leary. —E, nu chiar, spuse Ashling încântată. Dintr-odată, se simți aproape la fel de bună ca și Clodagh. Bun, Clodagh avea evident nevoie de ochelari, dar și ce dacă! Și stai să îl vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Dar avea sexul greșit pentru a fi Francine și era prea mare pentru a fi Beck șiă Lisa încetini pasul când a văzut că avea culoarea greșită pentru a fi oricare dintre ei. Era Oliver. Ce cauți aici? întrebă ea mirată. —Am venit să te văd, răspunse el. —De ce? Ea a băgat cheia în ușă și el a urmat-o în hol. Era confuză și puțin nervoasă. Ea depusese efort o zi întreagă pentru a trece mai departe și el apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în grădină, mam dus în casă, dar.....în urma mea am auzit șușoteli. Mam întors și i-am văzut pe cei doi pitici vorbind. — Nu pleca , Andrei! Vrem să discutăm cu tine. — Ce? Voi sunteți vii? i-am întrebat eu foarte mirat și puțin speriat. — Desigur! Noi suntem Rici și Plici, de pe planteta Axion City. Am venit pe Pământ pentru că avem nevoie de ajutor. — Cu ce vă pot fi de folos? — Vino cu noi și îți vom explica totul! M-au condus
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările ei și sfaturile bune pe care ni le dădea. Auzisem atâtea, din versuri, cântece, povestiri, despre cea care ne va deschide taina cărților... Acum era în fața mea și înțelegeam că am pășit dincolo de basmele și jocurile
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
val de farmec prin urechile mele. Dintr-odată, o pușcă s-a auzit și un mic pui de pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o și, cu inima
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
propulseze pe prima pagină a ziarelor. Am adăugat și câteva întrebări legate de Linda Martin / Lorna Martilkova, de Junior Nash și de Madeleine Cathcart Sprague, cu Packardul ei alb ca zăpada, dar n-am obținut drept răspuns decât niște fețe mirate, inexpresive. Am hotărât că raportul meu de pe teren va consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
unul dintre ei povesti sub porticurile din For, cu prefăcută îngrijorare, că, după febra aceea, mintea Împăratului fusese tot mai răvășită, iar acum ajunsese într-un punct primejdios, încât voia să aleagă drept senator un cal, văzu că mulți ascultau, mirați. Fiindcă, așa cum bine știa Asiaticus, invențiile neverosimile se bucură de privilegiul de a fi crezute imediat. În zilele acelea însă, nimeni nu-și închipuia că acea frază avea să ajungă în cărțile de istorie, nici măcar cel care o inventase. Succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sale de principi decrepiți, scursă În praful terfeloagelor. Se uită la mine cu bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nas, care, a doua zi, la școală, odată intrat În clasă, decreta scurt: „Ia să iasă la lecție Neacșu, Țoncu și M.“. Ne punea Întrebări foarte dificile ca să nu știm nimic și se uita cu mare admirație la figurile noastre mirate: „Două, făcău, treci la loc!“, „Un baston de mareșal, făcău, și diseară ne vedem pe centru!“); spaima celor notați În carnet Îi ținea treji toată noaptea să studieze la obiectele periculoase. Deodată, apărea ea; o simțeam de la o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care ne-a fixat nebunul de Leonardo.“ E adevărat că noi, cei din afara tabloului, ne uităm febril, cu ochii măriți de spaimă, să nu ne scape ceva foarte important. De fapt, ce-a vrut să spună pictorul cu aceste fețe mirate, ce sunt privite de noi cu atâta suspiciune? Cei din jurul lui Christos se suspectează unul pe altul. Cine pe cine va vinde? Tu? Eu? El? Nu se va ști niciodată și nici nu contează. Putem să ne prefacem mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă plimb!“; este același ghid care m-a Îndreptat la Început În acest labirint de plante; mă privește batjocoritor de lângă un gard verde, „pe aici nu se umblă chiar gratuit, monsieur!“; accentul pare al unui străin, mă uit la el mirat, nu-i răspund, râde, Îi Întorc spatele, râde; hohotele lui mă fac să alerg; alerg cât mă țin puterile, până ies din zona periculoasă; tot timpul am impresia că mă urmează acel fâșâit suspect; iată, intru pe Mântuleasa, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp și pentru lucru, așa că m-am gândit că ar fi bine să ne cunoaștem mai întâi și să lăsăm dicuțiile editoriale pentru altă dată. El se holbă la ea. — Vorbești serios? — Foarte serios. Dacă nu te deranjează. El ridică mirat capul. — Chiar că ești ciudată. Un editor care nu vrea să vorbească despre cartea mea. Măi, măi, măi. Despre ce doriți să discutăm, domnișoară Eisner? Leigh era mulțumită. Călătoria la Curaçao împreună cu fetele nu fusese chiar o celebrare a logodnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce stupid sună. — Pacoste? — E arogant — exact cum ziceai și tu — dar sunt convinsă că până la urmă ne vom descurca. Când am vrut să stabilim următoarea întâlnire, a sărit repede că el nu mai vine în Manhattan. Henry se uită mirat. — Păi nu locuiește în West Village? — Ba da, dar zice că nu se poate concentra aici, așa că a cumpărat o casă în Hamptons. Chiar se aștepta să mă duc eu acolo... Și Leigh începu să râdă. — Bineînțeles c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
salonul aflat sub cel al lui Jim. Jimse coborî repede scara și traversă podul. Undeva, la acel etaj, erau tatăl lui și supraviețuitorii de pe vasul Petrel. Ferestrele salonelor care dădeau spre pasarelă fuseseră vopsite În negru, pentru camuflaj. Sub privirile mirate ale orfanilor, străbătu pasarela, Înconjurînd aripa clădirii. Ușa din spate a salonului era Închisă, dar cînd apăsă pe clanță, copiii chinezi se ascunseră În balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baia lui Patrick, la haina sa prăfuită și la cămașa murdară, se Întrebă dacă mama și tatăl lui l-ar mai recunoaște. Își șterse hainele cu un prosop ud. La fel ca domnul Guerevici, trecătorii chinezi se uitau la el mirați. Totuși, Jim Înțelese că erau unele avantaje În a fi sărac. Nimeni nu s-ar mai gîndi să-i taie mîinile. Cămara familiei Maxted era plină de cutii cu sticle de whiskey și gin, o peșteră a lui Aladin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzut niciodată și tare ar vrea să-l vadă, „Mă, copile!” spune el, dar oare ce ar mai fi spus dacă ar fi apucat să spună, dacă n-ar fi murit așa de repede, ca și cum ar fi tăcut dintr-o dată mirat, mirat, ca și Bitancu, care nu poate să Înțeleagă pentru ce este groapa atât de adâncă, ca o fântână și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
niciodată și tare ar vrea să-l vadă, „Mă, copile!” spune el, dar oare ce ar mai fi spus dacă ar fi apucat să spună, dacă n-ar fi murit așa de repede, ca și cum ar fi tăcut dintr-o dată mirat, mirat, ca și Bitancu, care nu poate să Înțeleagă pentru ce este groapa atât de adâncă, ca o fântână și dreaptă ca un horn și este atâta liniște și el nu poate ieși și adoarme lângă mort; șarpele, șarpele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
naturală. Fecioara într-o mantie cu lungi pliseuri fixe își ținea ochii plecați spre o grămăjoară puțin ridicată de fân, pe care se odihnea statuia pruncului. Stranii, picioarele mi s-au îndoit în fața acelui grup urât de statui cu expresii mirate. M-am cufundat într-o patetică conversație cu mine însumi, ca și cum o prezență invizibilă m-ar fi văzut și judecat. Evident că nu s-a întâmplat nimic, Dumnezeu nu se deranjează pentru un bărbat ridicol. După puțin timp eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la lampa scialitică rămasă aprinsă. Este primul gest pe care îl fac pentru tine, primul cu care te protejez. În timp ce mă aplec spre mama ta. Te privește cu o expresie pe care n-o voi uita. O expresie mulțumită și mirată, dar cu o ușoară urmă de tristețe. Înțeleg sentimentul pe care îl exprimă: conștiința neașteptată a rolului pe care i-l încredințează viața. Cu o clipă înainte era o femeie care transpira și își smucea capul, acum este însă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rezolvat cu Liduvina, cum faci alteori, când nu sunt acasă la venirea ta? — Nu știu! Mi-a spus să aștept. Am crezut că vreți să-mi spuneți ceva... „E naivitate sau ce-o fi?“, gândi Augusto și rămase o clipă mirat. A fost un moment stânjenitor, plin de o tăcere neliniștită. — Ce vreau eu, Rosario, e să uiți cele întâmplate data trecută, să nu-ți mai amintești nimic, înțelegi? — Bine, cum vreți... Da, a fost o nebunie... o nebunie... nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai apucat să-i iei numărul de telefon. Fără să se întoarcă spre mine, cu cheia deja în ială, a băgat mâna în buzunarul hainei și a scos un suport de pahare de carton fluturându-l victorioasă. Am râs deșănțat, mirată că încă o mai puteam face. Era aproape miezul nopții când am ajuns acasă. Cât mi-am căutat cheile în geantă, am auzit muzică și râsete dinăuntru. Nu-mi dădeam seama cum puteau doi bărbați să facă atâta gălăgie. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]