17,356 matches
-
vreme. S-a stre curat prin acel Îngust coridor, mergând pe-o parte, aproape că n-a atins pe nimeni. Un bărbat s-a mișcat și a dat peste el. Stofa moale a hainei lui i-a mângâiat obrazul și mirosul loțiunii de ras l-a izbit În nări. L-a auzit pe acela spunând o vorbă de scuză, dar nu s-a Întors. Ajunsese lângă scară când a observat un panou, un pătrat de lemn pictat cu motive de batik
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu și-a scos pardesiul și a stat cu bărbia ridicată ca să Înfrunte privirea oricui ar fi iscodit-o. Când a sosit mâncarea, a constatat că era mai rău decât Își imaginase, avea În față un cârnat destul de lung, cu miros pătrunzător, acoperit de arsurile lăsate de grătar. A tăiat o bucată mare și a Încercat s-o Înghită pe nemestecate, ca pe o stridie, dar era cât pe-aci să se Înece. A pus șervețelul la gură, a tușit, apoi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a tresărit la atingerea ei. Îmi pare rău, a zis Z și și-a retras mâna. și-a băgat apoi două degete Într un borcănaș cu unguent și a Întins din nou mâna spre pieptul lui. Pe el Îl năpădise mirosul iute de camfor amestecat cu alte arome medicinale. Gândește-te și tu la altceva, i-a spus ea, la casa ta, la mare. La ceva frumos. I-a atins apoi delicat pielea cu buri cele degetelor și l-a lăsat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câteva clipe și-a șters violent obrazul cu dosul palmei, de parcă alunga ceva supărător. Când a Întins mâna și a atins-o pe a ei, era udă și ușor lipicioasă. El con tinua să-și simtă capul greu. Îi simțea mirosul respirației, o aromă dulce-acrișoară, Îi auzea respirația, un suflu la fiecare cinci tic-tacuri ale pendulei. Ea a ridicat o mână și și-a dat peste cap părul care-i căzuse pe frunte. — Tu ai o mulțime de vise, așa-i
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Eu sunt sigură. Prima oară când ajunsese la Palat, Margaret fusese copleșită la vederea porticului impozant, a coloanelor albe, mai groase decât trunchiurile de copaci, a marilor lămpi de sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu un iz de grăsime de gătit. Rezulta o aromă asiatică tipică, iute, dar nu neplăcută. O copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată cu adevărat. Îi apărea În continuare monumental și nobil, dar acum Îi inspira și frică, de parcă dădea piept cu o serie de reguli stricte
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și a răspuns privirii lui. Apoi s-a simțit tulburată, chiar ușor amețită, fără să poată spune din ce pricină, o senzație care a durat zile-n șir, dacă nu chiar săptămâni. Totul se schimbase În Încăperea asta, până și mirosul, care aducea Înainte a mâncare și a lemn, puțin cam muced, dar primitor, agreabil, acum nu era decât un ușor iz de la lâna covoarelor. Era Încredințată că pe peretele unde se afla acum oglinda fusese o sculptură Toraja. De candelabrul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea, și-au văzut de treabă, aplecați asupra sertarelor de clasare, a mașinilor de scris ori a hărților. Pe birouri erau sticle deschise de Fanta și scrumiere care dădeau pe dinafară, iar aerul era parfumat de aroma țigărilor kretek, un miros care-i plăcea. O pânză În ulei Înfățișa cam rudimentar un vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei dezgolit, mâinile desfăcute în poală, relaxate ca după un efort teribil, oglinda jupuită, pereții vopsiți de un verde catran, toate îi creaseră o senzație nelămurită de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii, învăluită în aburul plin de mirosuri grele, frecând țesăturile, icnind de efort, ținând rufele între genunchi și pereții căzii atunci când le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la masă să fie servită, avu de două ori senzația că leșină din pricina mirosului, a foamei. Pe scaunul din față era o femeie trecută de 50 de ani, aștepta și ea cu ochii în gol avea un aer foarte nefericit. Mai era o pereche, pe celelalte două scaune de la masă, el mare, gras, rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu gesturi lungi, elegante. Și la ei în birou exista afișul cu "fumatul interzis", dar cei doi colegi de birou ai Emiliei nici nu se gândeau să facă uz de mica interdicție, pluteau în cele opt ore de serviciu în mirosuri de parfumuri scumpe, în fum de țigară bună, fâșâit de ciorapi, scuturări ale coamei învolburate, se considerau mulțumiți că respirau aerul din jurul Emiliei. Mai era până la sfârșitul programului. Carmina plecă să se spele pe mâini și află de la Maria, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o adusese în acea casă se amestecase printre ceilalți inși prezenți, Carmina îl căuta în memorie, figuri, figuri, figuri, omul nu căpăta deloc individualitate, îi scăpa printre degete, se zbuciuma, se împiedica printre mobile, în încăperea plină de fum și miros de gutui, măști, măști, măști, cineva o îmbrânci din greșeală, se râdea mult, amețitor, pământul fugea de sub picioare, obosi căutând și privi speriată înainte. Nu parcursese decât un sfert din cameră și oamenii se fâțâiau de colo, acolo, parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Doar o altfel de măreție. Ca să traverseze lanul, Carminei îi trebuia o jumătate de oră. Mergea repede, săltat, în interior își cânta câte o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai despre asta. Doar fata cu pricina pare supărată sau o face pe supărată, deși îi e clar că este invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invidiată de toate fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să mai privească în urmă. Plecau cu visurile lor simple, ducând cu ele mirosul acela de pământ tânăr, de transpirație și sânge. Plecă și Carmina după ce semnă statul de plată. La marginea târgului întâlni o femeie care culegea ultimele urzici.O întrebă ce face cu ele și ea îi răspunse că are niște puișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
supraviețuim. La desert au mâncat cornete cu cremă de vanilie. Ce soție grozavă avea. El vedea copacii înfloriți și se gândea la complicatul ciclu biologic, la miraculos, la perfecțiunea naturii. Ea vedea copacii înfloriți și inspira profund, ca să le perceapă mirosul, voia să audă zumzetul albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deschide niciodată. Te fură viața Într-una din zile Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drăguță. Brațul i se agită în aer alungând ipoteza. Motivul nu-i decât aici, își bătu pieptul, aici îi motivul meu, domnișoară. Și nu mai știu cine a spus că o inimă de mamă nu se înșală. Carmina simți un miros ascuțit de șoarece. Aiurea, își zise, nu pot fi șoareci în casă, probabil urină de pisică. Privi către animalul încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat Trofin ce-i trece prin minte, o dacă ar ști! Și iarăși, o clipă, privind-o avu certitudinea că stă de fapt la taifas, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]