2,504 matches
-
și problemele vorbirii (după Saussure, folosirea individuală a limbii de către un mare scriitor). Nu vreau să spun că această analogie ar dovedi ceva, dar pentru mine a devenit o obișnuință (poate o obsesie) să văd peste tot analogii între structura mitologică și cea lingvistică. Într-adevăr, mai ales învățătura lui Dumézil ne arată în ce grad o structură lingvistică este condiționată de sistemul mitologic care îi corespunde. Dar poate că acest lucru este valabil îndeosebi pentru limbile indo-europene. Iată o sarcină
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dar pentru mine a devenit o obișnuință (poate o obsesie) să văd peste tot analogii între structura mitologică și cea lingvistică. Într-adevăr, mai ales învățătura lui Dumézil ne arată în ce grad o structură lingvistică este condiționată de sistemul mitologic care îi corespunde. Dar poate că acest lucru este valabil îndeosebi pentru limbile indo-europene. Iată o sarcină frumoasă pentru filologia comparată, așa cum ar fi de preferat să fie organizată... Nu, speculația nu este domeniul meu, fac doar câteva observații, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dat să citesc Le Mythe de l’éternel retour și am aflat de existența unui simbolism al „Centrului Lumii”. Cunosc șșiț alte exemple: riturile de inițiere ale unei tinere fete bolnave etc. Godel vorbește în cartea sa despre anumite visuri mitologice ale acestei tinere grecoaice analfabete. Dar există numeroase alte exemple. Jung îmi povestea lucruri extraordinare în legătură cu urcarea arborilor și ajungerea la Cer în halucinațiile bolnavilor săi. Când a citit Le Chamanisme, mi-a scris o scrisoare entuziastă (se pare lucru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a dat o explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului de configurare și generare a personajelor principale din epopei - ele sunt, în fond, transpunerea personificată, dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
alchimiști, Eliade citează, bunăoară, după Edsman (Ignis divinis), o legendă europeană avându-l ca protagonist pe Iisus camuflat în făurar - vezi „Făurari,războinici, maeștri ai inițierii”, op. cit., pp. 107-108. Pentru literatura iraniană, Eliade folosește pasaje cosmogonice din BundahiÍn despre etiologia mitologică a metalelor - vezi „Sacrificiile umane aduse cuptoarelor”, op. cit., pp. 69-70. Ar fi interesantă o hermeneutică a partiției trifuncționale a simbolisticii metalului: metalul uneltelor și al armelor războinicilor, metalul ordalic topit (care înglobează perfect funcția ambivalentă malefică/benefică a metalului) în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ambivalentă malefică/benefică a metalului) în decorul eshatologic al „judecății de apoi”, metalul însemnelor regale, sceptrul și coroana. Din păcate, de la cercetările sale lingvisitce despre numele metalelor la indo-europeni, Wikander nu și-a extins în mod explicit interesul asupra interpretării mitologice a ocurenței acestei terminologii. Rămân doar referințele implicite la coeziunea însemnelor focului și armelor, elemente principale ale recuzitei dioscurilor epici din Mah³bh³rata, în cadrul celei de-a treia funcțiuni - vezi S. Wikander, „Nakula et Sahadeva”, OS VI (1957). Variațiuni asupra tipologiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică după modelul științelor naturale. După Wikander, Schlegel, în analizele sale de lingvistică comparată din Über die Sprache und Weisheit der Indier, nu ar fi fost decât foarte puțin influențat de paradigma „anatomiei comparate” a lui Georges de Cuvier
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre supraom se termină într-un banal banchet și o tristă sinucidere. Într-un asemenea ambient, nici existența Ariadnei nu poate continua. În noul roman al lui Eliade, Noaptea de Sânziene, mitologia joacă un rol principal. Deseori sunt invocate arhetipuri mitologice și literare, iar cititorul nu are nevoie de investigații suplimentare pentru a înțelege fragmentatadesfășurare a evenimentelor. Cheile îi sunt oferite pe parcurs. Eroul se numește Ștefan (după exemplul lui Joyce, care își botează în multe contexte alter ego-ul cu acest
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade ajunge să renunțe la promoția editorială a prietenuluisău în Statele Unite, sarcină pe care a îndeplinit-o atât de eficient în cazul lui Dumézil. Totuși, Wikander este cel care, în două articole scurte apărute în 1947, respectiv 1959, descoperise structurile mitologice subiacente Mah³bh³ratei și Cărții Regilor; dar Dumézil este cel care scrie Mythe et épopée, unde datoria față de prietenul său este deplin recunoscută în vreme ce acesta îi ceda, cu luciditate, terenul („aș vrea să cuprind într-un singur studiu materia iraniană și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
La originile Romei se afla troianul Enea. Francezii și englezii au apelat și ei În Evul Mediu la doi troieni, Francus și Brutus, considerați strămoși Îndepărtați ai celor două monarhii. Pentru Europa medievală și modernă, Roma a reprezentat principalul reper mitologic. Ideea imperială și ideea creștină — cele două mari componente ale civilizației europene — Își găseau aici punctul de plecare, simbolicul „centru al lumii“. Pentru oamenii Renașterii și, până târziu, În secolul al XVIII-lea inclusiv, cultura latină stătea la baza oricărei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nici reprezentările figurative), dar nici În Dacia romană, bogată În zeități de tot felul. Pe aproape nimic s-a scris o Întreagă bibliotecă și s-a constituit o complexă mitologie antică și modernă: exemplu relevant pentru modul cum funcționează „logica mitologică“. În cultura română modernă, Zalmoxis a susținut la un moment dat teoria monoteismului religiei dacice. Sub acest aspect cel puțin, dacii ar fi fost mai evoluați decât grecii și romanii, mai aproape decât ei de creștinism. Un singur zeu, față de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spune multe, pentru simplul motiv că nimeni nu o cunoaște (s-au transmis puține cuvinte, suficiente totuși pentru a permite concluzia că nu semăna deloc cu latina!). De la latiniști la „daciști“, actorii se schimbaseră, dar strategia rămăsese aceeași. Prin identificarea mitologică cu romanii, mai Întâi, apoi, prin amplificarea, și mai mitologică, a civilizației dacice, se compensa, În imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-au transmis puține cuvinte, suficiente totuși pentru a permite concluzia că nu semăna deloc cu latina!). De la latiniști la „daciști“, actorii se schimbaseră, dar strategia rămăsese aceeași. Prin identificarea mitologică cu romanii, mai Întâi, apoi, prin amplificarea, și mai mitologică, a civilizației dacice, se compensa, În imaginar, marginalitatea istoriei românești. România se deplasa dinspre periferie spre centru. Trecutul imaginar oferea ceea ce nu putea oferi prezentul real. Sinteza daco-romană Însemna, În plan ideologic, o soluție de echilibru Între naționalism și europenism
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Apar și romane pe această temă. Și nu lipsește, desigur, invocarea rituală a lui Zalmoxis, sclav al lui Pitagora, zeu get și protector al neamului românesc... O sinteză complicată Bătălia originilor s-a desfășurat, așadar, Între romani și daci. Abordarea mitologică tinde spre simplificare și promovează purismul rasial: românii nu pot fi decât romani, daci sau daco-romani. Ideea unui amestec mai complex, etnic și cultural, diferit, În plus, de la o perioadă la alta, este rareori luată În discuție. Și totuși ceea ce
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar și de mitologie românească. Imaginea mitologică este a unei lupte neîntrerupte și a unor strălucite biruințe obținute de micile țări române Împotriva unui imens imperiu. Românii și-au salvat astfel ființa națională, apărând totodată Europa creștină. Realitatea istorică este Însă — ca Întotdeauna — mai complexă și, În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
obținut o victorie de care n-avea motive să fie prea mândru. De data aceasta (spre deosebire de primele două dăți) a fost votat mai puțin de dragul lui, cât din nemulțumire față de regimul Constantinescu și din teamă față de un posibil regim Vadim. Mitologic vorbind, cariera lui de „salvator“ se Încheiase. Românii se obișnuiseră Însă cu el. Nu mai stârnea entuziasm, dar nici adversități implacabile. Întreținea un sentiment de siguranță și de continuitate. Longevitatea politică l-a transformat din „salvator“ În „Înțelept“. Discursul său
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de o majoritate zdrobitoare. Oamenii căutau soluții miraculoase, și nu păreau conștienți de costuri (care s-ar putea să-i dezamăgească odată ce va veni nota de plată). Această atitudine s-a atenuat În ultima vreme, pe măsură ce Europa iese din domeniul mitologic pentru a deveni o prezență reală. Regele Îndată după decembrie 1989 privirile mai multor români s-au Îndreptat spre regele Mihai (aflat de aproape o jumătate de secol În exil și stabilit la Versoix, În Elveția). Născut În 1921, el
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
informatori, sunt șantajați? Asemenea Întrebări conduc ușor — poate prea ușor — spre o teorie de tip conspirativ, care acordă și astăzi Securității un loc-cheie În societatea și În viața politică românească. Imaginea unei Românii conduse În continuare de securiști arată cam mitologic. Dar grupuri de presiune și de influență cu siguranță există.4 Figura securistului este dublată În imaginarul românesc de cea a informatorului. Și În această privință domnește o deplină incertitudine. Câți dintre români au fost informatori? Și, mai ales, câți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
credințele sunt diferite de la o zonă la alta; se Înțelege că prezintă și asemănări, dar se aseamănă totodată și cu folclorul popoarelor vecine, Îndeosebi cu aria culturală balcanică. Ideea unui românism elementar, concentrat În folclor și simbolizat prin țăran este mitologică. Nu folclorul tradițional, ci ideologia națională modernă a dat unitate spațiului românesc (și tuturor celorlalte spații naționale). Românii nu diferă doar de străini, ci și Între ei. Și În această privință, Întâlnim stereotipuri, delimitând În general cele trei mari regiuni
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România); a dat pământ țăranilor, În timp ce Carol a reprimat răscoala din 1907... Cuza apare ca un progresist, Carol drept un conservator. Cuza Înseamnă o alegere de stânga, Carol una de dreapta. Inutil să mai spunem că toate acestea sunt simplificări mitologice: așa se Învârte caruselul personalităților. Într-un interesant sondaj de opinie datat iunie 1999, solicitați să numească „cele mai importante personalități istorice care au influențat În bine soarta românilor“, 24,6% dintre cei chestionați au optat pentru Cuza, ceea ce Îl
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orientarea de atunci i-ar fi marcat și interpretările științifice. Tot ce se poate: interesul pentru mitologie se acordă adesea cu o orientare de dreapta, În timp ce stânga, mai prozaică, mizează pe raționalism. Aceasta nu Înseamnă Însă că trebuie repudiate cercetările mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
i s-a rezervat o rotondă specială, pentru a putea fi cuprins cu ochiul. Mulțimea culorilor, delirul formelor unor corpuri umane redate cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul său lugubru -, sau ororile gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu Piticul și Triumful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
izvorâtă parcă „din viscere”, dintr-o pudoare considerată un fel de cămașă de forță. Citim, comentăm versurile „decoltate” ale drei Razgouliayeva cu o plăcere de macho, psihanalizabilă. Vlad Bagrov ne propune poeme cosmogonice și eretic-religioase, împănate cu referințe culturale și mitologice („prostituatele din Babilon”, „somnul lui Iuda”). Koslov scrie proze mici, construite în jurul unei poante cu iz de parodie sau concepute ca niște parabole degradate. Indiferent de stil și gen, cei trei își exhibă aceeași dorință de a evada din plasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu cele mai îndrăznețe minți ale Apusului?! Nu „întâmplător” cei care se plâng de „imaturitatea, de prostia civică a românilor” contestă într-o formă sau alta și capacitatea noastră de a produce genii - și folosesc acest substantiv în sensul său mitologic, adică spirite reprezentative și animatoare a unei zone, a unor elemente naturale sau populații! Și-apoi vitalitatea noastră extraordinară care se exprimă, în mod esențial, tocmai prin aceste „genii”, foamea noastră de literă, de gând, de creație, ca și orgoliul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de comunicare a misterelor fundamentale, canal orientat atât pe verticală, între strămoșii mitici și contemporaneitate, cât și pe orizontală, ca liant cultural între membrii societății. „Puterea sacră este trăită prin intermediul imaginarului” iar decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice și sintactice ale limbii. Posibil numai prin intermediul limbajului, mitul reprezintă „comple¬mentul fabulatoriu al experienței sacrului, el introduce o elaborare figurativă și schematizează nucleul compact al semnificațiilor suprasensibile. Datorită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]