2,039 matches
-
ridică din umeri. Făcea asta destul de des. Mișca din brațe și umeri, asta îl ajuta să pară teafăr. Slujba se apropia de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sfârșit. Unii ieșeau și coborau dealul încet. Alții se așezau la rând, să poată ajunge la racla cu moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou. Ar fi putut veni în altă zi, atunci când Mitropolia era aproape pustie, dar se spune că moaștele sunt mai puternice în zi de sărbătoare. Și e bine să aștepți la rând, semn de smerenie. Nimic nu se obține de-a gata. Ceea ce ne mântuie e al nostru, ceea ce mă bântuie e numai al meu. — Pe mine nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu frica asta, șopti Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau. În aer plutea un miros subțire de tămâie și busuioc. Șirul de la moaște înainta greu, oamenii moțăiau în hainele lor groase, pășind unii după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine, cu vânt rău și rugină, cu orbire și cu amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amorțeala inimii... Vedea-ți-ai moaștele în oglindă ! Trupul lui crescuse monstruos. Anteriul i se umflase și pulpanele întunecau cerul. Privirile îi scăpărau ca stelele bătrâne și barba prindea rădăcini. Vocea îi era puternică și prevestitoare, ca a prorocilor. — Dar moaștele lui Iisus Hristos ? întrebă Maca. La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă acum își amintise și asta îl întrista. — Da’ blesteme cu moartea nu știi ? întrebă Maca, observându-i paharul gol și înțelegând că asta n-o să-l ajute prea mult în găsirea răspunsului. — Toate sunt cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fost supuși martiriului diaconul Ermil și temnicerul Stratonic, convertit de el, chinuiți și aruncați în Dunăre, la 13 ianuarie 307, sub Liciniu. În provincia Dacia Ripensis, sunt amintiți martirii Agheu, Gaius și Hermes din Bononia (Vidin-Bulgaria), în Dacia Mediterranea, avem moaște ale martirilor la Naissus (Niș-Serbia), iar în Dardania, sunt cunoscuți martirii Flor și Laur. În Moesia Inferior, o altă provincie sud-dunăreană, pe malul drept, este amintit martirul Lupus la Novae (Sviștov-Bulgaria), iar la Durostorum (Silistra-Bulgaria), au fost martirizați soldații Pasicrat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suferit martiriul în timpul persecuției lui Athanarich, apoi trupurile lor au fost duse dincolo de Dunăre și înmormântate la Niculițel. Sub cripta bisericii din Niculițel, ce adăpostea pe cei patru, s-au descoperit resturi dintr-un mormânt mai vechi unde se aflau moaștele a doi martiri necunoscuți-se pare că aceștia sunt cei mai vechi martiri dobrogeni, probabil din timpul persecuției lui Decius (249-251). Basilica de la Niculițel cu cripta (martyrion) respectivă este însemnată pentru istoria creștinismului nostru, pentru că aici s-au păstrat singurele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a doi martiri necunoscuți-se pare că aceștia sunt cei mai vechi martiri dobrogeni, probabil din timpul persecuției lui Decius (249-251). Basilica de la Niculițel cu cripta (martyrion) respectivă este însemnată pentru istoria creștinismului nostru, pentru că aici s-au păstrat singurele moaște de martiri aflate până acum pe teritoriul românesc. În prezent, moaștele celor patru martiri (sfinți) sunt depuse în biserica mânăstirii Cucoș aflată în apropierea locului unde au fost descoperite.18 Creștinismul în secolul al IV-lea Unul din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechi martiri dobrogeni, probabil din timpul persecuției lui Decius (249-251). Basilica de la Niculițel cu cripta (martyrion) respectivă este însemnată pentru istoria creștinismului nostru, pentru că aici s-au păstrat singurele moaște de martiri aflate până acum pe teritoriul românesc. În prezent, moaștele celor patru martiri (sfinți) sunt depuse în biserica mânăstirii Cucoș aflată în apropierea locului unde au fost descoperite.18 Creștinismul în secolul al IV-lea Unul din cele mai interesante momente din istoria spațiului mediteranean este considerat secolul al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost duse la Cizic, pe malul asiatic al Mării de Marmara, unde Dulcilla a rămas, iar Gaatha și Vellas au revenit în Muntenia, fiind uciși cu pietre. În afara celor menționații, sinaxarele fac referire și la alți martiri supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supuși persecuției de Athanarich. Amintim în primul rând pe Sf. Nichita, ars într-o zi de 15 septembrie-se pare că era un captiv originar din Cilicia, adus de goți în nordul Dunării. Originea sa ar putea explica faptul că moaștele i-au fost duse în Cilicia și depuse într-o biserică din Mopsuestia, într-o zi de 15 septembrie în jurul anului 451. Mai târziu, în secolul al XV-lea, moaștele sale au fost mutate într-o biserică din Veneția. Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în nordul Dunării. Originea sa ar putea explica faptul că moaștele i-au fost duse în Cilicia și depuse într-o biserică din Mopsuestia, într-o zi de 15 septembrie în jurul anului 451. Mai târziu, în secolul al XV-lea, moaștele sale au fost mutate într-o biserică din Veneția. Sf. Nichita este popular la noi, fiind numit și "Romanul" sau "Gotul".29 Despre un alt martir din timpul persecuției lui Athanarich avem știri mai bogate, și anume despre Sf. Sava
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gotul".29 Despre un alt martir din timpul persecuției lui Athanarich avem știri mai bogate, și anume despre Sf. Sava. Pătimirea sa este redată de un izvor contemporan, Scrisoarea Bisericii din Gothia către Biserica din Capadocia, datată 373-374, odată cu mutarea moaștelor sale-actul său martiric. După cum rezultă din izvorul menționat, Sava era de neam grec, ortodox (nicean), care viețuia în abstinență, post și rugăciune într-un sat din Muntenia secolului al IV-lea. Când a început prigoana regilor goți și i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care a ofensat prin atitudinea sa pe Atharid însuși, sfântul este legat și aruncat în râul Buzău. Martirizartea Sf. Sava s-a săvârșit la 12 aprilie 372, a cincea zi după Paști, la vârsta de 38 de ani. După moarte, moaștele sale au fost duse în Scythia Minor, la Tomis, apoi la cererea Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei, episcopul locului Vetranion l-a trimis în Capadocia.30 Sfântul Niceta de Remesiana Despre Sf. Niceta s-a vorbit mult în istoriografia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primească o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vieții religioase creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl. popu), călugăr (gr. kalogeru), stareț (sl. starci), duh (sl. duhu), rai (raj), iad (sl. jadu), sfânt (sl. svetu), mucenic (muceniku), moaște (mosti), jertfă (zretva), slujbă (sluzba), molitvă (molitva), pomană (pomenati), hram (hramu), taină (tajna), smerenie (smerjenje), milă (milovati), utrenie (utro), vecernie (vecer).61 Evoluția creștinismului în secolele VII-X Evoluția vieții spirituale (religioase) a populației autohtone din stânga Dunării, în ultimele trei secole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolul al XVII-lea. După traducerea cărților de slujbă din slavonește în românește, acești termeni au fost "românizați", fiind menținuți în limba liturgică până azi. Iată lista lor: Duhul Sfânt (duh sviatâi), mucenic (muceniku), sfânt (sviati), Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din imensul vocabular slav al limbii române o parte provine din traducerile cărților sfinte. Rezumând, moștenirea slavă în limba noastră este foarte însemnată. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgari, în locul celor greci, a rânduit preoți în parohii, a înființat mânăstiri. În acest mod, Târnovo devine singurul centru politic și bisericesc al vlahilor și bulgarilor din sudul Dunării. Pentru a ridica prestigiul capitalei lor, Asăneștii au adus la Târnovo moaștele Sf. Ioan de Rila. În urma împotrivirii Constantinopolului, noul țar Ioniță s-a adresat Romei, papei Inocențiu III, care a recunoscut pe Ioniță drept rege și pe arhiepiscopul Vasile ca "primat" al Bisericii bulgare, egal în rang cu patriarhul de Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Am obosit să mă nasc din idee,/ Am obosit să nu mor -/ Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//". Am obosit) Aproape în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rețete, străbătute, din când în când, de nervuri, sub forma unui strigăt: " Mi-am ales o frunză,/ Iată din ea mă voi naște,/ După chipul și asemănarea ei, ușor/ Seva răcoroasă o să mă pătrunză/ Și nervurile îmi vor fi fragede moaște;/ De la ea o să învăț să tremur, să cresc,/ Și de durere să mă fac strălucitoare;/ Apoi să mă desprind de pe ram/ Ca un cuvânt de pe buze./ În felul acela copilăresc/ În care/ Se moare/ La frunze.//" (Am obosit) Un răsunet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
î.e.n. iar Origene trebuie neapărat să le cuprindă în studiul său. Și aceste resturi de manuscris sînt o făcătură pentru că este imposibil ca ivriții că fi păstrat mai bine de 280 de ani niște bucăți de papirus ca pe sfintele moaște, pentru că nu aveau aseme- nea năravuri de iubitori de carte și adevăr, ci numai de avere și întuneric. Păi drăguților dacă murea lumea după înțelepciunea voastră, de ce s-a scris nu-mai un singur exemplar din traducerea Torei într-un timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]