6,604 matches
-
strategice clasice, populară astăzi mai ales În colegiile militare americane, este definirea tripartită a strategiei ca o combinare Între scopuri finale sau obiective, modalități de atingere a acestor obiective (exprimate adesea prin concepte) și mijloace sau resurse ce pot fi mobilizate pentru atingerea acestor obiective selecționate prin prisma metodelor de angajare (Bartholomees, 2006). Cu alte cuvinte, procesul strategic se referă la modalitățile și metodele de exercitare a puterii (resurse sau mijloace) pe care conducerea unei entități politice le are la dispoziție
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Între aceste trei variabile, Bartholomees (2006, p. 18) asimilează procesul strategic cu un complex de răspunsuri simultane la trei tipuri de Întrebări: - care sunt scopurile ce trebuiesc atinse; - care sunt mijloacele aflate la dispoziție (existente sau potențiale) care pot fi mobilizate În vederea atingerii acestor scopuri; - care sunt modalitățile prin care aceste mijloace pot fi utilizate În scopul atingerii acestor obiective. Desigur, complexitatea procesului strategic derivă și din dificultatea unor răspunsuri facile la aceste Întrebări. Dacă luăm, de exemplu, problematica scopurilor, judecarea
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
regiune, contribuind În mod semnificativ, inclusiv prin cooperare cu terțe părți, la stabilizarea și reconstrucția statelor din regiune. Actualele capabilități ale UE par să fie suficiente pentru sarcini de genul celor din Balcanii de Vest. UE a fost capabilă să mobilizeze suficient personal, echipament și fonduri pentru a le susține, beneficiind de structură instituțională și de instrumente de intervenție rapidă pentru a lua deciziile necesare, dovedindu-se capabilă de cooperare și coordonare eficientă. Această evaluare relativ pozitivă a UE În ceea ce privește acțiunile
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
BONTAȘ, N. I. (pseudonim al lui Nicolae C. Ionescu; 21.XI.1899, Bacău - 19.I.1986, București), poet. B., al cărui tată era profesor, urmează gimnaziul și două-trei clase liceale, înainte de a fi mobilizat. După încetarea războiului, la care totuși nu a participat, își va fi luat pesemne bacalaureatul, căci în 1919 devine funcționar la PTT. Ar fi absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Debutează în 1918, în „Moldova” (Iași), cu
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
lui Anghel Bornemisa, învățător. După ce a absolvit, în 1909, Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov cu calificativul maxim, B. se înscrie la Universitatea din Budapesta, unde studiază filologia română și latină, precum și istoria literaturii maghiare; în 1914 devine doctor în filosofie. Mobilizat în august 1914, el părăsește armata imperială și, în ianuarie 1915, se refugiază la București. Se alătură campaniei duse de O. Goga pentru susținerea cauzei Ardealului, scrie articole în „Libertatea” (București, 1915-1916), fiind totodată profesor la Turnu Măgurele. Participă ca
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
la Cluj (1922-1928). Poeziei i se adaugă recenziile, articolele și notițele literare, cele mai multe publicate la rubrica „Flori de-o zi”, alături de „gânduri”, reverii lirice, „răvașe de duminică”, evocări cu tentă autobiografică, dar și pagini, subtil defetiste, din jurnalul unui „complotaș mobilizat” în oastea împăratului. În celălalt periodic editat de B., „Lumea și țara”, apărut la Cluj (1923-1940) și București (1940-1944), literatura ocupă un loc mai puțin însemnat. Munca de editor o începuse tot la Orăștie, unde, sprijinit de preotul Ion Moța
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
în „Kronstädter Zeitung”, care îl plasează între militanții de seamă pentru cauza națională. În 1914 apare volumul Poezii, prefațat de G. Coșbuc. La izbucnirea primei conflagrații mondiale, B.-L. se refugiază în Regat și se înrolează voluntar în armata română. Mobilizat la Ministerul de Război, va colabora la „Adevărul” și „Patria”, susținând ieșirea României din neutralitate. Versurile mobilizatoare din „Ilustrațiunea neamului nostru”, „Dimineața”, „România Mare” sunt strânse în cea de a doua carte a sa, Lacrimi și clocot (1916). În retragere
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
Urmează, din 1904, ca bursier, Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, printre colegii lui numărându-se viitorul critic Perpessicius. După ce-și ia, în 1912, bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar își întrerupe studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul B. este rănit grav la cap și luat prizonier la 30 august 1916. Timp de doi ani peregrinează prin spitalele de campanie și lagărele bulgărești. În țară, unde fusese declarat mort pe câmpul de luptă, se întoarce în vara
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
Brăila, Covurlui, Tecuci și Bacău, pentru ca în 1932 și 1933 să obțină o catedră la București, la Liceul „Mihai Viteazul”, unde ține orele de filosofie la clasa regelui Mihai I. Profesează apoi în orașul natal, până la al doilea război, este mobilizat abuziv în 1942, la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după 1960, și tot aici se stinge
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
a suporta și de a depăși limitele suferinței. În cazul oricărei terapeutici, cuvântul este suportul care redă valorile morale pierdute. El este cel care Înlocuiește deznădejdea cu speranța, neîncrederea cu certitudinea, trezind În individ forțe reprimate de suferință și care, mobilizate prin intervenția terapeutului, vor contribui la redresarea pacientului. Este momentul unei de precizări. Cuvântul din sfera comunicării, nu are aceeași semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică. Cuvântul poate răni (insultaă sau poate vindeca (consolaă. El are, În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
VOINȚA ȘI PUTEREAĂ Cadru tematic Orice act uman afirmă o potențialitate. El are o origine, o sursă din care provine și se dezvoltă. Mișcarea este dată de o pornire interioară. Actele noastre au la baza lor o forță care le mobilizează, le pune În acțiune. Această potențialitate care ne dinamizează este forța sufletească. Forța sufletească este o virtualitate a persoanei umane, care pune În mișcare viața psihică, ființa mea, actele și conduitele mele. Sunt activ sau inactiv, după cum sunt „mobilizat” de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
le mobilizează, le pune În acțiune. Această potențialitate care ne dinamizează este forța sufletească. Forța sufletească este o virtualitate a persoanei umane, care pune În mișcare viața psihică, ființa mea, actele și conduitele mele. Sunt activ sau inactiv, după cum sunt „mobilizat” de forța interioară care mă face să trec de la starea de potențialitate la starea de acțiune. Prin acțiune mă afirm. Sunt eu Însumi. Exist. Ce mișcă ființa mea? Cine mișcă lumea? Răspunsurile la aceste Întrebări par a fi unanime: spiritul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În mod legitim Întrebarea dacă numai inconștientul este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei, prin tezele lui S. Freud. Conform acestuia, energia psihică este o potențialitate cantonată În sfera inconștientului. Ea este mobilizată prin descărcarea pulsiunilor, purtătoare de tensiune, În planul eului conștient, pe care-l mobilizează. Astfel, Întreaga noastră viață sufletească este o afirmare a energiilor inconștientului, avându-și sursa În aceasta. Ne punem În mod legitim Întrebarea dacă numai inconștientul este sursa energiilor sufletești, al forței sufletești, sau mai există și altceva? Psihologia morală vine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana de sub imperiul inconștientului, plasând-o În registrul valorilor morale ale supraeului. Ajunși În acest stadiu al analizei noastre, se impune să definim natura forței sufletești. Natura forței sufletești Forța sufletească este o stare de virtualitate a persoanei, care o mobilizează, făcând ca aceasta să treacă de la starea de inerție la act. Este o stare de „tensiune interioară”, sufletească și spirituală, care menține starea de „vitalitate” a ființei mele, ca o sursă permanentă de energie și pe care eu o resimt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o conotație biologică. Ea este principiul vital, pe când forța sufletească este un principiu sufletesc și spiritual. Diferența dintre ele se manifestă prin faptul că eu nu pot acționa voluntar asupra forței vitale de care dispun, dar eu pot să-mi mobilizez forța sufletească conform voinței mele, nevoilor și intereselor mele. În egală măsură, forța sufletească se poate afirma singură, În actele mele spontane, de creație artistică sau de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de care dispun, dar eu pot să-mi mobilizez forța sufletească conform voinței mele, nevoilor și intereselor mele. În egală măsură, forța sufletească se poate afirma singură, În actele mele spontane, de creație artistică sau de cercetare științifică. Ea este mobilizată de motivații interne În aceste situații și nu de intențiile mele conștiente și voluntar dirijate, rațional. Rezultă de aici faptul că forța sufletească este potențialitate care se manifestă În act. Prin urmare, ea este inseparabilă de acțiune. Eu sunt și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu o mare capacitate de autocontrol și de autodirijare prealabilă a energiilor sale sufletești și morale. Este un tip autoritar și dominant; bă tipul slab este cel care nu dispune de o forță sufletească puternică. Este o persoană care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
afirmă ca acțiune a persoanei În afara acesteia, În lume, În relațiile sale cu ceilalți. Puterea rezultă din forța sufletească a persoanei. Pentru unii autori, ea se identifică cu voința. Noi considerăm Însă că voința este cea care o determină, o mobilizează. Să analizăm În continuare aspectele puterii sufletești, ca act al persoanei. În filosofie, la B. Spinoza și J. Locke, puterea are În primul rând o accepțiune etică. B. Spinoza (Tratatul teologico-politică face distincția Între puterea divină și puterea umană. Pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
largă: psihologică, morală, culturală, socială etc. Orice acțiune presupune o activitate, trecerea de la starea de imobilitate la cea de mișcare. Un act dinamic. A pune În acțiune presupune a trece de la proiect la execuția acestuia. Este procesul prin care sunt mobilizate funcțiile și facultățile umane În vederea obținerii unui anumit rezultat. M. Blondel spune că a acționa desemnează caracterul dinamic al vieții. Acțiunea desemnează tot ce este mai specific În ființă, ceea ce reprezintă actul pur În sine, afirmă M. Blondel. Im. Kant
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
compensatorii, de ordin moral, care să anuleze sau cel puțin să atenueze suferința, să facă În așa fel Încât persoana aflată În dificultate să suporte mai ușor durerea morală și să o Înțeleagă. Orice tehnică de terapie psihomorală trebuie să mobilizeze forțele celui care suferă, să-i ofere exemple și valori morale, cu ajutorul cărora să ajungă singur la Înțelegerea situației de impas În care se află și să-l facă să fie cooperant, activ, În acțiunea de restaurare psihomorală a persoanei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cursurile de zi ale învățământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora; c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. (2) Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere. (3) Persoanele prevăzute la alin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
și de a le aplica în mod corespunzător, pentru a atinge obiectivul propus; d) capacitatea de a evalua, cu multă obiectivitate, efectele acțiunilor aplicate, precum și eventualele neconcordanțe între ceea ce s-a planificat și rezultatul obținut; e) capacitatea de a-i mobiliza pe pacienți pentru acțiuni independente, într-o anumită etapă de lucru, pornindu-se de la convingerea că și-au atins obiectivele propuse. Cerghit (2002) este de părere că nivelul de dezvoltare a aptitudinilor profesionale influențează pozitiv performanțele obținute, prin faptul că
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de control (situat la nivelul cerebelului), care acționează asupra motoneuronului alfa și a celui gama în conjugare cu alte structuri (spre exemplu, formațiunea reticulată) (Moțet, 2001). CONTRAPRIZĂ - Modalitate de fixare a segmentului cât mai aproape de articulația ce urmează a fi mobilizată. Tipurile de contraprize sunt în funcție de scopul urmărit, de articulația ce urmează a fi mobilizată, de modul în care pacientul participă la acțiune, de numărul de persoane care asigură transportul; priza și contrapriza se direcționează pentru: mobilizări pasive (fine și ferme
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gama în conjugare cu alte structuri (spre exemplu, formațiunea reticulată) (Moțet, 2001). CONTRAPRIZĂ - Modalitate de fixare a segmentului cât mai aproape de articulația ce urmează a fi mobilizată. Tipurile de contraprize sunt în funcție de scopul urmărit, de articulația ce urmează a fi mobilizată, de modul în care pacientul participă la acțiune, de numărul de persoane care asigură transportul; priza și contrapriza se direcționează pentru: mobilizări pasive (fine și ferme); susținere, întoarcere, ridicare, redresare, deplasare; transport (Albu, Vlad, Albu, 2004). CONTROL MOTOR - Promovarea mișcărilor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]