2,533 matches
-
și carte veche românească. De asemenea, în incinta mănăstirii a fost ridicată o nouă biserică, cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", a cărei piatră de temelie a fost așezată la 1 decembrie 2002. Arhiepiscopul Timotei a acordat atenție și celorlalte așezăminte monahale, înființate sau reînființate după 1990, cum sunt mănăstirile de la Feredeu, Roșia, Almaș, toate din județul Arad și mănăstirea Crișan, schiturile de la Cetatea Colț, Ghelari, Sfântul Nicolae de la Vulcan, Straja, Cucuiș, toate din județul Hunedoara. În anul școlar 1994-1995, ca urmare
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
Cahul. Și-a satisfăcut apoi serviciul militar în Armata Sovietică (1964-1966). Revenit din armată ca militar demobilizat, este admis la studii în anul 1967 la Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din orașul Odessa (RSS Ucraineană). Dornic de a trăi o viață monahală, el a intrat ca frate în 1968 în Mănăstirea "Adormirea Maicii Domnului" din Odessa, fiind tuns în monahism la data de 29 martie 1969 de către IPS Serghie Petrov, Mitropolitul Odessei și Hersonului. A fost hirotonit ca ierodiacon în Catedrala Mitropolitană
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
studii universitare la Institutul Teologic "Andrei Șaguna" din Sibiu (1987-1991), având ca subiect al Tezei de Licență "Regulile de organizare și funcționare a Mânăstirilor din Biserica Ortodoxă Română". Simțindu-și încă de mic copil vocația de a intra în viața monahală, s-a închinoviat în anul 1980, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov, trecând prin toate treptele ascultării monahale. Între anii 1980-1986, pe lângă obligațiile sale monahale, datorită firii sale blânde, a fost încredințat cu purtarea de grijă fizică și
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
și funcționare a Mânăstirilor din Biserica Ortodoxă Română". Simțindu-și încă de mic copil vocația de a intra în viața monahală, s-a închinoviat în anul 1980, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov, trecând prin toate treptele ascultării monahale. Între anii 1980-1986, pe lângă obligațiile sale monahale, datorită firii sale blânde, a fost încredințat cu purtarea de grijă fizică și spirituală a mitropolitului Nicolae Mladin, care se retrăsese din motive de sănătate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Fratele Ioan a
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
Română". Simțindu-și încă de mic copil vocația de a intra în viața monahală, s-a închinoviat în anul 1980, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus din județul Brașov, trecând prin toate treptele ascultării monahale. Între anii 1980-1986, pe lângă obligațiile sale monahale, datorită firii sale blânde, a fost încredințat cu purtarea de grijă fizică și spirituală a mitropolitului Nicolae Mladin, care se retrăsese din motive de sănătate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Fratele Ioan a fost tuns întru monahism la 24 mai
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
retrăsese din motive de sănătate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Fratele Ioan a fost tuns întru monahism la 24 mai 1983 de către episcopul Lucian Florea, pe atunci vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (ulterior episcop al Tomisului), primind cu această ocazie numele monahal de Irineu. De-a lungul activității sale monahale, părintele Irineu a trecut prin mai multe trepte clericale. Astfel, în anul 1981 este tuns ca rasofor. La 3 mai 1983, din încredințarea mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost hirotonit drept ierodiacon de către
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
de Sus. Fratele Ioan a fost tuns întru monahism la 24 mai 1983 de către episcopul Lucian Florea, pe atunci vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (ulterior episcop al Tomisului), primind cu această ocazie numele monahal de Irineu. De-a lungul activității sale monahale, părintele Irineu a trecut prin mai multe trepte clericale. Astfel, în anul 1981 este tuns ca rasofor. La 3 mai 1983, din încredințarea mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost hirotonit drept ierodiacon de către Ioan de Helsinki, mitropolitul Finlandei, iar la 17
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
rânduri, începând din anul 1989. De asemenea, el îl cunoștea personal pe arhiepiscopul Nathaniel Popp, iar în 1994, cu ocazia vizitei în România, la invitația PF Patriarh Teoctist, Arhiepiscopul de la Vatra a fost întâmpinat de PC Stareț Irineu și soborul monahal la Mânăstirea Sâmbăta. IPS Arhiepiscopul Nathaniel a fondat un Centru de Studii Creștine Ortodoxe din Detroit și dorea stabilirea unei prezențe monahale la Centrul "Sfântului Andrei". Ca urmare a corespondenței purtate cu IPS Antonie, Mitropolitul Ardealului, Arhimandritul Irineu și un
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
România, la invitația PF Patriarh Teoctist, Arhiepiscopul de la Vatra a fost întâmpinat de PC Stareț Irineu și soborul monahal la Mânăstirea Sâmbăta. IPS Arhiepiscopul Nathaniel a fondat un Centru de Studii Creștine Ortodoxe din Detroit și dorea stabilirea unei prezențe monahale la Centrul "Sfântului Andrei". Ca urmare a corespondenței purtate cu IPS Antonie, Mitropolitul Ardealului, Arhimandritul Irineu și un grup de călugări de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, au primit dezlegare din partea Mitropolitului Antonie, spre a se stabili în America, sub omoforul
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
administrației separatiste din Transnistria și al președintelui auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene Igor Smirnov, episcopul Iustinian a început să folosească unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
numai 16 ani, a intrat ca frate la Mănăstirea Slătioara, în vremea stăreției ieroschimonahului David Bidașcu. El urmase cursurile școlii de muzică psaltică de la mănăstire, părinții săi dorind să-l facă cântăreț bisericesc. După cum a afirmat ulterior, a ales calea monahală pentru că dacă ar fi devenit cântăreț ar fi cântat doar sâmbăta și duminica, pe când ca monah avea posibilitatea să cânte muzică religioasă în fiecare zi . A îndurat de mic teroarea comunistă care l-a obligat de multe ori să fugă
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
din mânăstire. În perioada 1965-1967 și-a efectuat serviciul militar obligatoriu în Armata Română. După efectuarea stagiului militar, a revenit pentru a-și duce mai departe viața de călugăr în obștea aceleiași mănăstiri. Și-a efectuat studiile teologice și pregătirea monahală la Mănăstirea Slătioara. După ce a fost timp de 11 ani frate în obștea Mănăstirii Slătioara, la 18 noiembrie 1968, de ziua Cuviosului Alipie Stâlpnicul, a fost tuns în monahism cu numele de Vlasie (nume luat în onoarea Sf. Sfințit Mucenic
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
Sf. Treimi”, la biserica închinată familiei împărătești, pe locul fostei moșii a dinastiei Ipatev unde a avut loc martiriul țarului Nicolae al II-lea și al familiei imperiale ruse, la Biserica „Sf. Serafim de Sarov” din orașul Novouralsk, la complexul monahal ridicat în cinstea familiei împărătești . Presa locală din Ekaterinburg l-a acuzat în mod repetat de tendință către "lux" , în special datorită faptului că "în condițiile sărăciei din Rusia”, el s-a așezat într-un “fotoliu țarist”, la care arhiepiscopul
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
arhimandritul Petru a fost numit în funcția de membru al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a Întregii Moldove, prin Decretul Nr. 116. În această calitate, el a condus Departamentul Mitropolitan "Mănăstiri și viața monahală" (1997-2000, numit prin Decretul Nr. 103) și a fost președinte al Judecății Eparhiale din cadrul Eparhiei de Centru (din 2004). De asemenea, între anii 1998-2000, a îndeplinit responsabilitatea de protopop al raionului Ungheni. Prin Decizia nr. 76 a Sfântului Sinod al
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
În anul 2009 în Țara Sfântă a fost Episcopul Petru . De când se află la catedra Mănăstirii Hâncu, Episcopul Petru oficiază în fiecare sâmbătă, duminică și la toate sărbătorile ortodoxe Vecernia, Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în bisericile din Complexul monahal al Mănăstirii. De asemenea, Prea Sfinția Sa săvârșește în fiecare zi de miercuri Acatistul Adormirii Maicii Domnului, iar în zilele de vineri Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva . De-a lungul timpului, Prea Sfințitul Petru a primit mai multe decorații statale și bisericești:
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
și organizarea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. El a apucat să vadă Biserica Ortodoxă de Stil Vechi liberă și în permanentă dezvoltare, având în jur de 500.000 de credincioși, 80 de parohii mari, nouă mănăstiri și mai multe obști monahale mici. Mitropolitul Silvestru Onofrei a încetat din viață la data de 5/18 martie 1992, după o criză de inimă, în chilia sa de la Mănăstirea Slătioara. Avea vârsta de numai 68 de ani, iar decesul său a fost regretat de
Silvestru Onofrei () [Corola-website/Science/308736_a_310065]
-
fost înlocuită pardoseala cu mozaic și s-a schimbat catapeteasma. În anul 1941 s-a renovat pridvorul, s-a văruit biserica și s-a înlocuit mozaicul deteriorat cu dușumea de brad. În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală întreținută în permanență de călugări a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
în formele lăcașelor de cult ale românilor și ucrainenilor. La sud de Dunăre, în Serbia, se păstrează câteva biserici de lemn în zona Morava-Timoc, asemănătoare celor din Oltenia și Banat. Peste tot la români, în toate săliștile, târgurile și așezămintele monahale, primele lăcașe de cult au fost ridicate mai mult sau mai puțin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură, au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a lemnului
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
fost renovată, turnul clopotniță și paraclisul au fost restaurate și acoperite cu piatră, zidurile de incintă au fost înălțate și acoperite și ele cu tablă pentru a împiedica infiltrarea apei în pereți. Slujbele se fac săptămânal, mănăstirea neavând o viață monahală activă. Se organizează un mare pelerinaj de Sfânta Maria. În prezent, foarte aproape de zidurile Mănăstirii Zamca s-a început construcția unui cartier rezidențial de blocuri. Arhitectura exterioară, de mare simplitate, este specifică perioadei de trecere de la edificiile pictate integral, spre
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
lucrări de restaurare cu bani de la bugetul statului dar și de la numeroși donatori particulari. De reținut faptul că regimul comunist a promovat imaginea a bisericii țariste, construite în anul 1903, în detrimentul mănăstirii voievodale care nu corespunde arhitecturii ruse ci arhitecturii monahale românești, aidoma cu cea a mănăstirilor din Nordul Moldovei. Numeroase clipuri și filme prezintă noua construcție din perioada țaristă drept biserica istorica a mănăstirii Căpriana, fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
fapt cu atât mai condamnabil cu cât adevărata biserică voievodală, aflată la doar câțiva zeci de metri de biserica nouă, nu este încă renovată și în interior. Regimul comunist al președintelui Voronin a anunțat încheierea lucrărilor de renovare a complexului monahal cu toate că lucrările la adevărata biserică voievodală a lui Ștefan cel Mare nu fuseseră încă finalizate. Confuzia între cele două biserici este menținută și astăzi în detrimentul ctitoriei voievodale autentice, slujba religioasă nefiind oficiată în biserica lui Ștefan cel Mare. Una dintre
Mănăstirea Căpriana () [Corola-website/Science/308078_a_309407]
-
arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului. În sarcina Prea Sfinției Sale s-au aflat, de la hirotonie și până în august 2004, parohiile și comunitățile Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale din Spania, Portugalia și sudul Franței, ca și buna desfășurare a vieții monahale în Mitropolie. Reședința sa episcopală a fost la Mănăstirea "Înălțarea Sfintei Cruci" de la Malvialle (Franța), aflată la 40 km de orașul Clermont-Ferrand. Prima liturghie la Malvialle, în mănăstirea nou înființată, în prezența IPS Iosif, s-a celebrat la 14 octombrie
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
închid o incintă unde se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (biserica principală), stăreția și clădirile administrative (aflate în clădirile de pe latura nordică a incintei) și Muzeul mănăstirii, unde fusese anterior Atelierul "Regina Maria" (aflat în clădirea de pe latura sudică). Incinta monahală este înconjurată de satul mănăstiresc, alcătuit din casele tradiționale țărănești unde locuiesc maicile și care se înșiră pe ulițe înguste. Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2015, având și fiind alcătuit
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
multe călugărițe, fondându-se astfel Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta s-a născut în jurul anului 1750, în localitatea Valea Jidanului din Transilvania, și a intrat de tânăr în viața monahală, devenind ucenic al renumitului monah Paisie Velicicovschi, încă de pe când acesta din urmă se afla la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Iosif a decedat la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" de la Mănăstirea Văratec. În anul 1787
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]