19,458 matches
-
trimite aceeași Europă, nu Al-Qaida: canalul Euronews a anunțat ieri, obsedant, ore în șir, că străinii uciși în atentate sunt din Bulgaria, Chile, Peru, Filipine ș.a., de România nici o vorbă. Cei 9 români morți de până acum sunt nu numai morți, ci și neglijabili, ca niște câini sau pisici care s-ar fi nimerit prin zonă. Poate România să lupte cu terorismul tip Al-Qaida? Asta necesită două lucruri: un înalt nivel de organizare internă și un spirit comunitar dezvoltat. În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Rocky, cu Sylvester Stallone. Parcă patru. Ei, atunci ăsta e Rocky V. Hristosul lui Gibson e făcut să lase aceeași impresie ca eroicul boxer italo-american care, și lovit în figură a nu știu câta oară cu câteva potcoave de cai morți, tot se ridică și așteaptă pumnul următor. Sucul de roșii curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
curând să trăim cu toții cu moartea alături în fiecare clipă a vieții, ne vom oferi unul altuia poze nu numai cu ursul fotografului sau lângă statui și pomi, ci și în coșciug, cu mâinile pe piept. „Ce bine vă stă mort” poate să fie un compliment al zilelor ce vor veni. Viața noastră va fi asemănătoare cu cea pe care o duc locuitorii Ierusalimului de ani de zile - vom avea astfel, dacă nu Ierusalimul ceresc, un Ierusalim pământesc, extins la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
noi înșine, în mine însumi. Dacă suntem fiii Lui, atunci sămânța scânteietoare a Tatălui trebuie să fie undeva în vastele întinderi neumblate din noi. Nu ne rămâne decât s-o aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în nodurile rețelei. De acolo iradiază spre rest. Aceste noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă, un țigan care îi spune țigăncii „ai cărnuri vechi de din șold” și cineva care să le audă, să le vadă, să vibreze la ele. Liternet? De ce nu? Cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am văzut. Pe urmă rătăceam ore în șir prin Cișmigiu. Nu mai știam dacă sunt mort sau trăiesc, zilele și nopțile se făcuseră o pastă informă, îmi era groază să adorm, iar dimineața mi-aș fi dorit să dorm pe veci, ca o piatră. Nu știu cât mai aveam de trăit așa. Probabil că nu apucam Revoluția dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
întorc, în frunte cu tatăl lui Grace, un nemilos cap mafiot, ea are o clipă tentația asumării păcatelor tuturor și a iertării. Dar în lumina lunii butaforice a studioului sărăcăcios numit Dogville, ea vede oamenii dintr-o dată altfel, razele astrului mort parcă pătrund prin ei... Grace mai spune doar atât: „Ei omorâți-i copiii pe rând și spuneți-i că vă opriți dacă e în stare să nu plângă. Îi datorez asta”. Iar pe Tom îl împușcă în cap cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
omnis moriar 92 Aiudul de lângă MTV 94 Omul care este 98 Poetul Președintelui 103 Patinatorii politici 105 Semn rău 110 Românii, mizeria și moartea 114 Frumusețea crucii 119 Religia morții 123 Catedrala Mântuirii în Țara Mântuielii 127 Frumos e ziaristul mort 132 Literatură domestică și literatură sălbatică 134 Imaginea paralizantă 137 Heroina Ceaușescu 141 Călăi fără cagulă 144 Chirurgie buco-facială 150 Un bacău pentru România 154 Putna - porți și bariere 159 Nu vă privește! 163 Sentimentul românesc al ființei în gip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce. E greu de spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins treptat ca să lase străduțele în grija incertă și pâlpâitoare a felinarelor, să se fi furișat (cel mai probabil ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că, de fapt, nici desenele și nici Stan și Bran nu sunt în stare să-ți dăruiască o bucurie mai mare decât nimicul ăla cu muzică simfonică și pâine prăjită în care un frate mai mare, după ce s-a prefăcut mort, tocmai a înviat ca să te urmărească pe sub plapumă. Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru. Amantul doamnei Chatterley. Inițial, devoram totul la modul grosolan, orgiastic, la grămadă, porcește - din punctul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
străzile la lumina zilei. Printre permanent reciclatele pelicule alb-negru, În afară de Charlie Chan și Gene Autry, erau westernuri, filme cu gangsteri și muzicaluri, filme cu Joan Fontaine, Paulette Godard, James Cagney, Abbott și Costello, și Fred Astaire. Probabil că proiecționistul era mort după Fred Astaire, la cîte filme cu el dădea, și n-a durat mult și am devenit și eu mare fan. Întotdeauna rămîneam cînd se dădeau filmele lui. Eram convins că proiecționistul este un alt paznic al misterelor, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
afară și am văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
erau tot mai greu de efectuat cu fiecare zi ce trecea, și m-am trezit meditînd destul de des la moarte. M-am Întrebat ce s-ar Întîmpla dacă Jerry s-ar Întoarce Într-o seară acasă și m-ar găsi mort, cu bietul meu corpișor țeapăn și rece. Cred că aș avea gura ușor Întredeschisă, și mi s-ar vedea dinții galbeni. (De obicei, am grijă să-mi țin buza de sus bine trasă peste ei.) Ce-ar face atunci ? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am fantazat despre cum o să revină Jerry iar la viață. Eram sigur că nu se va Întoarce niciodată acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag un pic nasul prin lucrurile lui. Atunci cînd cineva e mort sau ca și mort, nu se mai cheamă că-ți bagi nasul ca nesimțitul unde nu-ți fierbe oala, ci documentare. Îmi doream foarte mult să aflu povestea șobolanului. De cînd l-am auzit că-i spune lui Norman despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o să revină Jerry iar la viață. Eram sigur că nu se va Întoarce niciodată acasă, așa că mi s-a părut În regulă acum să-mi bag un pic nasul prin lucrurile lui. Atunci cînd cineva e mort sau ca și mort, nu se mai cheamă că-ți bagi nasul ca nesimțitul unde nu-ți fierbe oala, ci documentare. Îmi doream foarte mult să aflu povestea șobolanului. De cînd l-am auzit că-i spune lui Norman despre ea, am fost sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Închis și Rialto. M-am dus Într-o noapte și era Întuneric. Nu tu Frumoase, nu tu floricele. Acum eram nevoit să-mi caut mîncare pe stradă și printre ruine ca toți ceilalți, și am Început să văd șobolani morți, uneori chiar În mijlocul trotuarului. Hrana era tot mai greu de găsit, În general doar resturi din mîncarea muncitorilor, și atunci au Început grozăviile. Unii dintre șobolanii Înfometați au Început să devoreze cadavrele fraților lor, precum șacalii. Îmi era rușine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că-mi era rușine. Nici În cele mai frumoase clipe ale vieții mele nu fusesem puternic sau rapid. Acum șonticăiam, și nu mai eram nici tînăr. Îmi era foame tot timpul. CÎnd aveam să Încep și eu să mănînc animale moarte ? Sau aveam, oare, să fiu handicapat de scrupule omenești, rămînÎnd un monstru pînă-n ultima clipă a vieții mele ? Noaptea, rigolele erau pline de șobolani fugind să-și scape pielea. Mi s-a părut că-mi zăresc vreo doi dintre frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să-l oprească, se așternu o tăcere bizară, neașteptată. Își dorea să fi continuat, deși se temea de vorbele ei, căci un neadevăr despre trecutul mort poate fi la fel de dureros ca și adevărul. Încercă Încă o dată să-și smulgă mîna, și reuși. Dar acum, că-i aparținea din nou, se simțea stingher. Doamna Bellairs rupse tăcerea: — Iată instrucțiunile: trebuie să cîștigi cozonacul. Vei spune cît cîntărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]