18,554 matches
-
trupul, în întregime, îi devenea moale, ostenit, dornic... dornic de ceva ce nu se mai întâmpla. În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre vii, care, prin ce sunt și fac, arată ca morți, ca inexistenți, adică, tot de bine. Vlăjganului Molocea Călifar îi mergea vorba tot despre bine. Cât era el de mare, că prin părțile acelea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În acele arsuri, pe acolo nu s-a întâmplat, o întreagă vară, să treacă, vreun bărbat, care, s-o ogoae. Piratul de ocazie Despre morți numai de bine. Dar, și despre vii, care, prin ce sunt și fac, arată ca morți, ca inexistenți, adică, tot de bine. Vlăjganului Molocea Călifar îi mergea vorba tot despre bine. Cât era el de mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urmă, până se afuma primul bâtaș. Că, de-acolo înnainte, distracția pierea. Într-o zi, primarul a primit o bâtă-n cap, nu s-a mai putut ridica de jos. Ce jale a fost atunci! Ce jale, oameni buni! Ulterior, mortul a intrat în groapă, iar casca de protecție, în legendă și tradiție. Ciocârlia, regina-mireasă Vara era caldă, frumoasă. Câmpia era înțesată cu prășitori, și în grupuri și răzleți. Marii majorități a acestora nu le venea a cânta. În general, nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede, în cei care i se păreau mai vii. După ce s-a convins că toți sunt morți, a sunat la 112. A spus despre ce e vorba și i-a chemat pe cei de la celălalt capăt al firului. Ăia au venit în puține minute. S-au mirat de ce au putut să vadă. S-au convins că, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care, scuipau și ei, pe unde puteau, continuând să fugă, speriați. Câțiva, doar, nu părăsiseră cortegiul. Cei care cunoșteau farsa jucată, de către Hilarie Cârmuz. Cerându-și scuze, sculatul din morți se îndreptă din șale, și, cu glas răsunător, cuvântă: de data asta v-am făcut-o. Mă veți recunoaște, de aici încolo, ca pe un autentic om de litere, din zonă. Nu mă veți mai deposeda de ce mi se cuvine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Am rămas așa câteva minute, câteva ore? Nu știu. După ce mi-am revenit, am luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata oricând, ha! Râse în hohote, de i se scuturau umerii. I-am arătat cu mâna în direcția casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente, Ea trebuia să rămână departe de ființele umane; de ceilalți morți, tot așa cum, atunci când trăia, se ținuse departe de viața celorlalți. Am ridicat cu grijă cufărul și l-am așezat în groapă. Dimensiunile erau exact pe măsura lui. Totuși, pentru ultima oară, doar pentru ultima oară, am vrut să mai privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a mă îmbolnăvi, ca să mă simt sănătos. Aveam din nou impresia, în astfel de momente, că sunt un copil. Mă vedeam în fața morții mele viitoare ca pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa capul, care râdea. În fața unei măcelării, văzui un om care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Piere oare conștiința din clipa în care inima a încetat să mai bată? Urmează, dimpotrivă, un fel de viață vegetativă, grație sângelui care întârzie în vasele capilare? Senzația morții e teribilă în sine: ce simt cei care înțeleg că sunt morți? Există bătrâni care-și dau sufletul cu zâmbetul pe buze, ca și cum ar dormi, precum o lampă ce se stinge. Dar ce sentimente va încerca un tânăr viguros care sucombă inopinat, după ce s-a luptat din toate puterile cu moartea? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
amar și dulce în același timp. Mă privi cu ochi buimaci de turcmen și-mi spuse: - Mama zice că medicul i-a spus că o să mori și o să scăpăm de tine. Cum faci ca să mori? - Spune-i că eu sunt mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus că dacă n-ar fi avortat, toată casa ne-ar fi rămas nouă. Am izbucnit în râs fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i se mai spune persană „medie“ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la personajele feminine Numele unui important târgușor care se află aproape de amplasamentul orașului Rey, la câțiva kilometri de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii din capitala Iranului își îngroapă morții în cimitirul din apropiere. Aceasta este pedeapsa rezervată hoților, în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
2005 ș.a.m.d. Și-atunci, cum să nu invidiezi avantajul pe care-l are compozitorul, față de ceilalți reprezentanți ai compar timentelor spectaculare?!... Am mai vorbit despre cele două volume de amintiri ale celui care a fost actorul Dumitru Furdui (mort la Paris, În Împrejurări neclare). Cartea lui se citește cu plăcere, avînd o triplă calitate : informează, reamintește, meditează. Popularul actor dă și verdicte : juste, ori nu. Subiectivismele histrionului sunt de Înțeles : obiec tivitatea rar devine caracteristică actorilor. Dar cred că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează, În cadrul spectacolului Egoistul (după Anouilh), funcțiile de „ actor, regizor, scenarist și traducător”. Dacă e scenarist
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a regăsit fereastra deschisă și a dispărut În noap
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când ieșeam de la seminar, dau nas în nas cu Milena Stoica, lectoreasa de la "pătrunjelistică". E fată bună și n-am auzit pe nimeni din Institut să spună ceva nasol despre ea, ceea ce e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dreptul proverbială, de-ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
casa lu' aia sau a lu' ăla. Românii-s morți să se uite peste gard și să comenteze după, să facă bășcălie la greu ori să se înverzească de oftică, iar omu' sau femeia de succes se dau de ceasu' morții să-și arate vilocu', apartamentu' de lux, 'ște treburi. Parcă-i și aud: Am colaborat minunat cu arhitectu' meu, cu dizainăru' de interioare". P-ormă: "Măsuța asta de ceai mi-am adus-o din Japonia, cân' am fost în turneu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vergile, s-a schimbat calimera!?" Se aprinde din ce în ce mai tare: "Ai? Ia zi și mie, să nu mor prost, bă! Hai, dă pă goarnă tot ce-ai adunat în gușă!" " Stai, bre, nu te mai iuți așa, că ne aude, în morții mă-sii, cineva și dăm în alte alea. Am zis și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o dăm la pace. O să mai vină
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
creierii mei dă papagal bou, care sunt io! Ce dreacu' oi fi făcut cu sticlele alea două dă la ofertă nu știu. Că dă două kile j'ma era tomnai bune. Să mă bați, să mă joci în picioare, în morții mamii, și nu știu. Acilea era, dă-le la dracu' să le mănâncă dă sticle! Parcă a intrat în pământ". Trase plin de nervi un picior uneia dintre uși și aceasta ricoșă de toc, izbindu-l direct în față, iar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu', cu toporu' o să te fărâm, fir-ar mă-ta a dreacu' să fie, dar!" Se opri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
intre în acțiune în orice moment. O să trebuiască să exersăm în scurt timp niște chestii noi..." "Pe toți, pe toți?", întreabă unul dintre cei vizați. "Pe toți, pe toți! Lăsați halitul, lăsați alte prostii că altfel, de mâine, o să fiți morți. M-ați înțeles?" "Am înțeles, șefu'!". "Bă, gândacilor!", intervine autoritar Dorinel. "Bă, dacă Șefu' zice să faceți cutare sau cutare treabă, așa faceți, bă! Nu-mi vii tu să-l întrebi pă Șefu' dă aia sau dă ailaltă. Nu să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată. Astfel răcorit, traversă bulevardul spre Colțea, luând-o prin spatele bătrânului spital. Din când în când, cu un gest rapid, își consulta ceasul. Omul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]