3,219 matches
-
nepoata cu mare interes și adâncă Înțelegere. Feride trecuse de curând la un alt diagnostic pe care nimeni nu-l putea nici măcar pronunța, darămite interpreta: „schizofrenie hebefrenică“. De atunci rămăsese fidelă noi sale nomenclaturi, ca și când ar fi fost În sfârșit mulțumită că ajunsese la clarificarea nominală de care avea atâta nevoie. Oricare ar fi fost diagnosticul, trăia după regulile tărâmului fanteziei sale, În afara căruia nu pusese niciodată piciorul. Dar În această primă vineri din iulie, Zeliha nu dădea nici o atenție disprețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
observă că un bărbat Între două vârste, cu barbișon Îi zâmbea. Adevărul e că lui Rose Îi plăcea să-i fie remarcată grija maternă și acum, că avea public, nu se putu abține să nu scoată un zâmbet de satisfacție. Mulțumită, se Întinse să ia o cutie uriașă de șervețele ușor parfumate cu Aloe Vera și cu vitamina E. Slavă cerului că unii oameni Îi apreciau grija maternă. Călăuzită de dorința de câștiga și mai multă apreciere, se plimbă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căruț În care se afla un bebeluș, el ținând de mână un puști. Se plimbau fără grabă În timp ce Rose Îi privea cu invidie. Acum că mariajul ei se terminase, fiecare cuplu pe care Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să mă fi văzut flirtând cu turcul. Îți Închipui ce Îngrozită ar fi fost? Nu-mi pot imagina un coșmar mai Înspăimântător pentru fudulii ăia din familia Tchakmakhchian! Fuduli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că nu ar trebui să fie atât de dură, Însă neputându-se abține. Stând În cadrul ușii, mătușa Zeliha privind-o cu dezamăgirea unui artist plastic care, după ce a băut și a lucrat toată noaptea la o operă de artă, adoarme mulțumit doar pentru a se trezi târziu a doua zi dimineața și a fi pus În fața ororii pe care a creat-o când era beat. În ciuda gravității descoperirii, nu a rostit nici un cuvânt preț de o clipă. Apoi buzele i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel, Petite-Ma a aflat care Îi erau limitele. În afara momentelor când se ivea În discuție subiectul fostei soții, viața lor s-a scurs liniștită În anii care au urmat. Confortabilă și mulțumită. Ceea ce era Într-adevăr neobișnuit având În vedere că viața familiilor din jurul lor era cu totul altfel. Mulțumirea lor era o sursă de invidie pentru rude, prieteni și vecini. Aceștia se amestecau În viața lor ori de câte ori li se dădea ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În compania tatălui său o revistă de modă pe care tocmai o cumpărase și se oprise la fotografia unei tinere actrițe cu piept planturos. Îi spusese tatălui că o găsea frumoasă (n-ar fi Îndrăznit să spună “excitantă“). Tatăl păruse mulțumit: „Văd că totuși Îți plac formele feminine pline. De obicei, Îmi pari a fi mai interesat de fetele slabe și cu pieptul plat ca băieții“. Asta auzise un fiu În vîrstă de douăzeci și șapte de ani! Ca și cum nu I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sumedenie de alte romane apărute după al meu. Tata, atunci cînd Își tipărea singur lucrările, se chinuia cît ținea anul să-și vîndă cărțile și nimeni nu-i spusese vreodată, așa cum Îmi spusese mie un responsabil comercial căruia mă plînsesem: „Mulțumiți-vă să scrieți și lăsați-mă pe mine să vînd“. Partea proastă era tocmai că nu vindea ce scrisesem eu. Într-o noapte, În camera mea de hotel din Santa Cruz, am fost pe punctul să-i telefonez tatei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i telefonez tatei. La ora două noaptea, eram sigur că lucra. Se gîndea poate În clipa aceea la mine, așa cum eu mă gîndeam la el? Cum era vremea În Provența? Poate se dusese spre nord, la Bruxelles? Ar fi oare mulțumit să afle că mă găseam În Canare? I-aș vorbi despre lumina Atlanticului. I-aș spune că prima mea filmare În insulele Canare Îmi amintea de aceea a micului documentar despre Provența pe care-l făcusem cu ajutorul lui. Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu el. Înainte de a pleca de acasă, am vrut să recitesc una dintre scrisorile lui, rînduite În dosarul În care Îmi păstram contractele. Mi-o scrisese În 1970, cînd Îmi terminam documentarul despre lacul Como: „SÎnt foarte mulțumit de asta. Mulțumit că ești mulțumit. Se Întîmplă destul de rar să-ți placă ce ai făcut cînd ajungi la toaleta finală, și Îmi imaginez că sfîrșitul montajului e cam ca ultima literă a unui manuscris bătut la mașină, cînd totul se așază. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suedez, născut aici. Mă tot bătea la cap să citesc un poet persan, Rumi, dar nu mă interesa. Pe vremea aceea, singurul persan de care auzisem era Omar Khayyam. Un decadent, un fel de Baudelaire al persanilor. David o asculta mulțumit. După 11 septembrie, multe newyorkeze refuzau să mai iasă cu musulmani. Faptul că ea avusese deja o idilă cu un iranian Îi dădea sentimentul că avea o șansă. Nu știam dacă să divorțez sau nu. Soțul meu se purtase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întotdeauna subestimat, Își zise. Războaiele ar trebui să fie purtate de femei Îndrăgostite. Ascundeți doar bărbații pe care Îi iubesc În spatele liniilor inamice și vor face totul ca să ajungă la ei. Kitty se uită la Desert Rose. Strălucea. Părea frumoasă, mulțumită. Dacă o femeie atât de voluptuoasă fusese În stare să aștepte un an fără sex, ce mai Însemna o oră În ploaie În plus? Nimic. Fusta ei portocalie era fleașcă, părul nu mai avea nici o formă și totuși ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Îndoiască de faptul că avea să vândă ceva. Se părea că toate eforturile lui de-a veni În L.A. fuseseră inutile. Nu avea nici vânzări, nici vizitatori, nici aventuri de-o noapte: era destul de supărat. Patrick părea ceva mai mulțumit, pentru că Înhățase cel mai bun loc În sala principală chiar de sub nasul lui Desert Rose, și pentru că reușise să petreacă Împreună cu Charlie mai mult timp decât toți ceilalți artiști, ceea ce Însemna, evident, că el era acum artistul principal. Tracy, asistenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îi era dor de el! Urcă În biroul lui, să-i trimită un mesaj de dragoste, cum o rugase. Avea calculatorul pornit, e-mailul era deschis și titlul unuia dintre mesaje Îi sări În ochi: „Cu dragoste, de la dentist“. Îl deschise mulțumită. Spre uimirea ei, Însă, nu-i era adresat. Era pentru prietena lui. Femeia Îi trimisese un e-mail lung, În care Îi scria că taxa pentru școala privată a fiicei ei de opt ani era de numai patru mii de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
New York mâine, zise el vesel. Mă Întrebam dacă putem ieși undeva la cină mâine-seară. Unde vrei să mergem? — O, nu contează, nu vreau decât să petrec cât se poate de mult timp cu tine, răspunse timid. — Ești drăguță, zise el mulțumit. Mi-a fost dor de tine... — Și mie, repetă ea, Încă neîncrezătoare. — Și, după cum vezi, vin la tine, zise el cu o urmă de ironie În glas. Credeam că m-ai uitat. — Nu, m-am gândit tot timpul la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cer și să mulțumești, ar fi o prostie să întorci spatele norocului când el trece de partea ta, în plus sunt sigur că dorința lui cea mai mare e s-o facă fericită pe Marta, așa că ar trebui să fiu mulțumit. Cipriano Algor își auzea ginerele și zâmbea în sinea lui, Spui toate astea pentru că te gândești că sunt al treisprezecelea, habar n-ai că acum sunt al paisprezecelea. Se deșteptă tresărind la auzul ușilor trântite, semn că descărcatul urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ce devorează cerul, prafurile toxice, eternele noroaie, crustele de funingine, gunoiul de ieri întins peste gunoiul de fiecare zi, gunoiul de mâine grămădit peste gunoiul de azi, aici ar fi suficienți și ochii obișnuiți ca să convingă și sufletul cel mai mulțumit să pună la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Întrebarea la care Marta se aștepta de la începutul discuției veni, Și de ce nu mi-ai spus până acum, Ai destule griji, tată, Ți se pare că sunt îngrijorat, acum că am aflat, întrebă Cipriano Algor, Dar nu pari nici prea mulțumit, observă Marta, încercând să evite fatalitatea, Sunt mulțumit în suflet, chiar foarte mulțumit, dar sper că nu te aștepți să mă pun pe dansat, nu sunt genul, Te-am supărat, Da, m-ai supărat, dacă nu spuneam cuvântul acela, matriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mi-ai spus până acum, Ai destule griji, tată, Ți se pare că sunt îngrijorat, acum că am aflat, întrebă Cipriano Algor, Dar nu pari nici prea mulțumit, observă Marta, încercând să evite fatalitatea, Sunt mulțumit în suflet, chiar foarte mulțumit, dar sper că nu te aștepți să mă pun pe dansat, nu sunt genul, Te-am supărat, Da, m-ai supărat, dacă nu spuneam cuvântul acela, matriță, cât timp aș fi continuat să ignor că fiica mea e gravidă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
merită să fie considerat un fiu rău, vina nepotrivirilor de sentiment și de voință din familia lui nu e numai a sa, și totuși, astfel demonstrându-se încă o dată în ce măsură sufletul omenesc este o fântână infectată de contradicții, se simte mulțumit că nu trebuie să locuiască în aceeași casă cu cei care i-au dat viață. Acum că Marta e gravidă, speră că destinul necunoscut nu va confirma în ea și în el vechea sentință care spune sever, Fiu ești, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
până când au intrat în sat. Marçal îi ceru socrului să se oprească la poarta casei părinților lui, Doar cât să-i anunț că venim mâine la prânz. Într-adevăr, așteptarea n-a fost lungă, dar, din nou, Marçal nu părea mulțumit când se urcă în furgonetă, Ce se întâmplă, întrebă Cipriano Algor, Se întâmplă că totul merge prost cu părinții mei, Nu exagera, omule, viața familiilor n-a fost niciodată o mare de roze, trăim câteva ceasuri plăcute, câteva proaste, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii întorși spre casă, imobil, așteptând, ca și cum își provoca stăpâna să fie mai îndrăzneață decât el, ca și cum întreba Ce răspuns vei da tu acum jocului meu genial, care-mi va aduce victoria, și pe tine te va învinge. Marta murmura, mulțumită, Am câștigat, era sigură că câștigase. Se duse spre câine, îl mângâie pe cap, îi spuse cu blândețe, Găsit cuminte, Găsit simpatic, tatăl ieșise în ușa olăriei ca să asiste la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
etajului și numărul ușii era pusă o liniuță. Marçal băgă cheia, deschise și se dădu la o parte, Vă rog să intrați, am ajuns acasă, spuse cu glas tare, simulând un entuziasm pe care nu-l simțea. Nu erau nici mulțumiți nici entuziasmați de noutate. Marta se opri în prag, apoi făcu trei pași nesiguri, privind în jur. Marçal și tatăl ei rămaseră în urmă. După câteva momente de ezitare, de parcă nu știa ce se cuvenea să facă, se îndreptă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu taxiul, n-are rost să vină tatăl tău după mine, pregătim totul de sâmbătă, și duminică dimineață ridicăm pânzele, Am pus deoparte ce era de luat, spuse Marta cu o voce distrată. Se lăsă din nou tăcerea. Nu ești mulțumită, întrebă Marçal, Ba da, sunt mulțumită, răspunse Marta. Apoi repetă, Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vină tatăl tău după mine, pregătim totul de sâmbătă, și duminică dimineață ridicăm pânzele, Am pus deoparte ce era de luat, spuse Marta cu o voce distrată. Se lăsă din nou tăcerea. Nu ești mulțumită, întrebă Marçal, Ba da, sunt mulțumită, răspunse Marta. Apoi repetă, Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum spusese Marçal cu câteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sâmbătă, și duminică dimineață ridicăm pânzele, Am pus deoparte ce era de luat, spuse Marta cu o voce distrată. Se lăsă din nou tăcerea. Nu ești mulțumită, întrebă Marçal, Ba da, sunt mulțumită, răspunse Marta. Apoi repetă, Ba da, sunt mulțumită. Afară, câinele Găsit lătră, se mișcase vreo umbră a nopții. Furgoneta era încărcată, ferestrele și ușile olărei și ale casei fuseseră deja închise, mai trebuia, cum spusese Marçal cu câteva zile mai devreme, să ridice pânzele. Amărât, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]